năplăială sf [At: MOLNAR, D. 92 / V: ~loia~ / Pl: ~ieli / E: năplăi + -eală] (Reg) 1 Căldură foarte mare Si: arșiță, zăduf, zăpușeală. 2 Febră cauzată de căldură sau de boală.

NĂPLĂIALĂ (pl. -ieli) sf. Olten. 1 Un fel de apăsare și înnăbușire ce simte omul în somn din cauza îngreuierii stomacului, coșmar ¶ 2 Zăduf, zăpușală [năplăi].

NĂPLĂIALĂ, năplăieli, s. f. (Regional) Căldură foarte mare, zăpușeală; zăduf. ♦ Fierbințeală, febră. (Atestat în forma năploială) Cu toată năploiala, Cu toată greața, Tu să te domolești. ȘEZ. VIII 153. – Variantă: năploială s. f.

NĂPLĂIALĂ, năplăieli, s. f. (Reg.) Căldură foarte mare; zăduf. ♦ Fierbințeală, febră. – Din năplăi + suf. -eală.

năplăială f. apăsare grea în somn, vis urît.

năplăĭálă f., pl. ĭelĭ. Olt ș.a. Zăduf. Fig. Opresiune în vis (fr. cauchemar). V. siclet.

năploială sf vz năplăială

NĂPLOIALĂ sf. Olten. NĂPLĂIALĂ: Ieșiți de la (cutare ...) Cu toată amețeala, Cu toată năploiala (MAR.).

NĂPLOIALĂ s. f. v. năplăială.

NĂPLĂIALĂ s. v. arșiță, caniculă, călduri, dogoare, dogoreală, febră, fierbințeală, friguri, năbușeală, năduf, nădușeală, pârjol, pojar, temperatură, toropeală, zăduf, zăpușeală.

năplăială s. v. ARȘIȚĂ. CANICULĂ. CĂLDURI. DOGOARE. DOGOREALĂ. FEBRĂ. FIERBINȚEALĂ. FRIGURI. NĂBUȘEALĂ. NĂDUF. NĂDUȘEALĂ. PÎRJOL. POJAR. TEMPERATURĂ. TOROPEALĂ. ZĂDUF. ZĂPUȘEALĂ.

NĂPLĂIALĂ s. f. (Regional) Căldură foarte mare, arșiță, zăpușeală, zăduf; febră (cauzată de căldură sau de boală). cf. molnar, d. 92, i. cr. v, 345. Îmi venise o năplăială la inimă, de credeam că mor. boceanu, gl., cf. Mat. dialect. i, 232. ◊ (În descîntece) Ieșiți de la (cutare) Din creierii capului... Cu toată fîrșeala..., Cu toată năplăiala. marian, ins. 69. Tu să ieși... Din beregățile gîtului, Cu toată fîrșala, Cu toată năploiala. șez. viii, 153, cf. iv, 27. Așa să se potolească Toată durerea..., Toată ceața, Năplăiala Și fîrșeala. Mat. folk. 559, cf. 603, 605, 631. – pl.: năplăieli. – Și: năploială s. f. – Năplăi + suf. -eală.