11 definiții pentru dogoare dugoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dogoare sf [At: ANON. CAR. / V: (înv) ~ră, dug~, ~gor[1] sm / Pl: ~ori / E: dogori] 1 Căldură arzătoare produsă de soare, de foc sau de un obiect foarte fierbinte. 2 (Fig) Ardoare (1). 3 Senzație de căldură mare. corectată

  1. ~gor~gor Ladislau Strifler

DOGOÁRE s. f. Căldură arzătoare produsă de soare, de foc sau de un obiect foarte fierbinte; dogoreală. – Din dogori.

DOGOÁRE s. f. Căldură arzătoare produsă de soare, de foc sau de un obiect foarte fierbinte; dogoreală. – Din dogori.

DOGOÁRE s. f. Căldură arzătoare revărsată de soare, răspîndită de un foc sau de un obiect foarte fierbinte. V. arșiță. Cazanele străbătute de serpentina țevilor stau gata să plesnească la o dogoare de cîteva sute de grade. C. PETRESCU, A. 464. Înfierbîntați de dogoarea lămpilor ș-a lumînărilor... se deschiară la haine. DELAVRANCEA, S.124. Toată noaptea a bîntuit căldură apăsătoare și acuma, pe un senin, a răsărit soarele, amenințînd cu groaznică dogoare. CARAGIALE, O. II 211. Și-l lega strîns cot la cot Gios la stîlpul hornului, La dogoarea focului. ALECSANDRI, P. P. 125. – Variantă: (regional) dogór (ISPIRESCU, L. 214) s. n.

DOGOÁRE f. Căldură puternică produsă de un obiect foarte fierbinte. [Sil. -goa-re] /v. a dogori

dogoare f. V. dogor: la dogoarea focului POP.

dogoáre f., pl. orĭ (d. dogoresc). Dogoreală, arșiță (propriŭ și fig.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dogoáre s. f., g.-d. art. dogórii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DOGOÁRE s. 1. v. caniculă. 2. arșiță, dogoreală, fierbințeală, pară, văpaie. (~ focului.)

DOGOARE s. 1. arșiță, caniculă, călduri (pl.), dogoreală, fierbințeală, năbușeală, năduf, nădușeală, pîrjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpușeală, (livr.) torpoare, (pop.) arsură, vipie, (reg.) buhoare, cocăt, crăpăt, năplăială, pîclă, prepăt, prigoare, puhăială, zăpuc, (prin Ban.) arsoare, (Ban. și Transilv.) friptoare, (prin Olt.) japsă, (Ban.) pripeală, (înv.) ars, pripec, (fig.) cuptor, jar. (~ zilelor de vară.) 2. arșiță, dogoreală, fierbințeală, pară, văpaie. (~ focului.)

Intrare: dogoare
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dogoare
  • dogoarea
plural
genitiv-dativ singular
  • dogori
  • dogorii
plural
vocativ singular
plural
dugoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.