petrece, petrec, vb. tranz. – 1. A însoți alaiul funerar, a conduce un mort la groapă: „M-or plânge și m-or petrece”. 2. A păți ceva, a i se întâmpla ceva: „Multe răle-am petrecut” (Farcaș, 2009; Săpânța). 3. A îndura, a suferi: „Acolo [în deportare] am petrecut foametea...” (Grai. rom., 2000; Plăiuț). – Lat. *pertraicere < per „pe” + traicere „trece” (Șăineanu, Scriban; Tiktin, cf. DER; DEX, MDA).