5 definiții pentru chefuire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chefui [At: CARAGIALE, T. I, 232 / Pzi: ~esc și (rar) chefui, 3 chefuie / E: chef + ui] 1 vi A petrece zgomotos (cu băutură, cu cântece și lăutari). 2 vr (Rar) A se ameți de băutură.

CHEFUÍ, chefuiesc, vb. IV. Intranz. A face un chef (1), a petrece zgomotos, cu băutură (și cu cântec); a benchetui. – Chef + suf. -ui.

A CHEFUÍ ~iésc intranz. A face un chef; a benchetui. /chef + suf. ~ui


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chefuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chefuiésc, imperf. 3 sg. chefuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. chefuiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHEFUÍ vb. a benchetui, a petrece, a prăznui, (înv. și pop.) a (se) ospăta, (Mold. și Bucov.) a mesi, (prin nordul Transilv. și prin Maram.) a mulătui. (Au ~ toată noaptea.)

Intrare: chefuire
chefuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chefuire
  • chefuirea
plural
  • chefuiri
  • chefuirile
genitiv-dativ singular
  • chefuiri
  • chefuirii
plural
  • chefuiri
  • chefuirilor
vocativ singular
plural

chefui

  • 1. A face un chef, a petrece zgomotos, cu băutură (și cu cântec).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: benchetui petrece 4 exemple
    exemple
    • Cei mai bătrîni chefuiau, iar fetele ajutau Floricăi să-și așeze zestrea în car. BUJOR, S. 35.
      surse: DLRLC
    • (Zoe:) O să chefuiești cu poporul... (Cațavencu...: ) – Chefuiesc. CARAGIALE, O. I 176.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Trei zile și trei nopți ținură petrecerile, și se chefuiră și se bucurară, de o ținură minte cît trăiră. ISPIRESCU, L. 41.
      surse: DLRLC
    • Cum se chefuia, îi venea și chef de lucru. CONTEMPORANUL, VII 142.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Chef + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09