3 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZADÁRNIC, -Ă, zadarnici, -ce, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este fără folos, fără rost, nefolositor, inutil. 2. (Înv.) Vanitos, trufaș, îngâmfat. [Var.: zădárnic, -ă adj.] – Zadar + suf. -nic.

ZADÁRNIC, -Ă, zadarnici, -ce, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este fără folos, fără rost, nefolositor, inutil. 2. (Înv.) Vanitos, trufaș, îngâmfat. [Var.: zădárnic, -ă adj.] – Zadar + suf. -nic.

zadárnic1 sm [At: ARVINTE, TERM. 175 / Pl: ~ici / E: zadar1 + -nic] (Reg) Plutaș care stă pe ultima tablă a plutei.

zadarnic2, ~ă [At: CARTE TREB. II, 16/7 / V: zăd~, (înv) zădăr~, zedar~ / Pl: ~ici, ~ice / E: zadar2 + -nic] 1 a Care este nefolositor Si: deșert, gratuit, ineficace, ineficient, infructuos, (liv) inoperant, inutil, nefolositor, (înv) netrebnic, netrebuincios, neutil, oțios, (asr) prisoselnic, (asr) prisositor, steril, sterp, superfluu, van, zadar2 (4). 2 av Fără folos Si: degeaba, deșert, (îvp) geah, gratuit, (reg) heba, ineficace, ineficient, infructuos, (liv) inoperant, inutil, (înv) în darn, nefolositor, netrebuincios, neutil, oțios, steril, superfluu, (îvp) (de-a) surda, van, în zadar2 (3). 3 a (Înv) Vanitos. 4 a Efemer.

zadarnic, -ă adj., adv. 1 adj. Care este fără folos, fară rost; nefolositor, inutil. Privea deșarta caznă și robotul zadarnic (VOIC.). ◊ Fig. (subst.) Zadarnicul vînează realul, cenușa vînează focul, umbra își strigă cu disperare trupul (PER.). 2 adv. Fără folos, fară rost; degeaba. Mă uitam însă zadarnic pe geam (PRED.). 3 adj. (înv.) Care este vanitos, trufaș, îngîmfat. Sigismund Bátori, nestatornic și zadarnic, se trufi și se înălță cu mintea (BĂLC.). 4 adj. (înv.) Care este efemer. însuși zădarnicafală ne umple cu mîndra sa îngîmfare (CON.). • pl. -ci, -ce. și (pop.) zădarnic, -a adj., adv. /zadar1 + -nic.

ZADÁRNIC, -Ă, zadarnici, -e, adj. 1. Fără rost, fără folos, fără întrebuințare, inutil. Treci, ducînd o parte din tristețea lor, Un suspin, o rugă, un zadarnic dor. TOPÎRCEANU, B. 13. Nu regret c-am pierdut astfel o zadarnică avere. MACEDONSKI, O. I 9. După o muncă zadarnică de atîta vreme, după ce toată casa a fost răsturnată de zece ori... d. Lefter a căzut pe o canapea, sfărîmat de oboseală. CARAGIALE, O. I 339. (Adverbial) Valul ușor clipotind îmi aduce zadarnic aminte Sunetul glasului tău. TOPÎRCEANU, P. 45. Pe inima-mi pustie zadarnic mîna-mi țiu, Ea bate ca și cariul încet într-un sicriu. EMINESCU, O. I 71. Zadarnic printre oameni m-aș arăta zîmbind Ca soarele de toamnă prin neguri strălucind. ALECSANDRI, T. II 237. 2. (Învechit) Vanitos, încrezut, trufaș, îngîmfat. Sigismund Báthori, nestatornic și zadarnic, se trufi și se înălță cu mintea de cînd tractă și se rudi prin căsătorie cu împăratul nemțesc. BĂLCESCU, O. II 70. – Variantă: zădárnic, -ă (C. PETRESCU, A. R. 33, D. BOTEZ, P. O. 30) adj.

ZADÁRNIC, -Ă, zadarnici, -ce, adj. 1. Fără folos, fără rost, inutil. 2. (Înv.) Vanitos, trufaș, îngâmfat. [Var.: zădárnic, -ă adj.] – Din zadar + suf. -nic.

ZADÁRNIC ~că (~ci, ~ce) 1) și adverbial Care nu are nici un rost; în zadar; inutil. Așteptare ~că. /zădar + suf. ~ic

zadárnic, -ă adj. (d. zadar). Fără folos, inútil: muncă zadarnică. Deșert, van: lucrurĭ zadarnice. Adv. În zadar: a munci zadarnic. – Și ză-.

ZĂDÁRNIC, -Ă adj. v. zadarnic.

ZĂDÁRNIC, -Ă adj. v. zadarnic.

ZĂDÁRNIC, -Ă adj. v. zadarnic.

ZĂDÁRNIC, -Ă adj. v. zadarnic.

zădarnic, ~ă a vz zadarnic2

zădărnic, ~ă a vz zadarnic2

zedarnic, ~ă a vz zadarnic2

zădarnic, -ă adj., adv. v. zadarnic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zadárnic adj. m., pl. zadarnici; f. zadárnică, pl. zadárnice

zadárnic adj. m., pl. zadárnici; f. sg. zadárnică, pl. zadárnice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZADÁRNIC adj., adv. 1. adj. ineficace, ineficient, infructuos, inutil, nefolositor, netrebuincios, neutil, van, (livr.) inoperant, oțios, superfluu, (înv.) netrebnic, prisoselnic, prisositor, (fig.) deșert, gratuit, steril, sterp. (Eforturi ~.) 2. adv. v. degeaba.

ZADÁRNIC adj. v. fudul, grandoman, infatuat, încrezut, înfumurat, îngâmfat, megaloman, mândru, orgolios, semeț, trufaș, țanțoș, vanitos.

arată toate definițiile

Intrare: zadarnic (adj.)
zadarnic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zadarnic
  • zadarnicul
  • zadarnicu‑
  • zadarnică
  • zadarnica
plural
  • zadarnici
  • zadarnicii
  • zadarnice
  • zadarnicele
genitiv-dativ singular
  • zadarnic
  • zadarnicului
  • zadarnice
  • zadarnicei
plural
  • zadarnici
  • zadarnicilor
  • zadarnice
  • zadarnicelor
vocativ singular
plural
zădarnic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zădarnic
  • zădarnicul
  • zădarnicu‑
  • zădarnică
  • zădarnica
plural
  • zădarnici
  • zădarnicii
  • zădarnice
  • zădarnicele
genitiv-dativ singular
  • zădarnic
  • zădarnicului
  • zădarnice
  • zădarnicei
plural
  • zădarnici
  • zădarnicilor
  • zădarnice
  • zădarnicelor
vocativ singular
plural
Intrare: zadarnic (s.m.)
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zadarnic
  • zadarnicul
  • zadarnicu‑
plural
  • zadarnici
  • zadarnicii
genitiv-dativ singular
  • zadarnic
  • zadarnicului
plural
  • zadarnici
  • zadarnicilor
vocativ singular
  • zadarnicule
  • zadarnice
plural
  • zadarnicilor
Intrare: zădărnic
zădărnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zadarnic (adj.) zădarnic

etimologie:

  • Zadar + sufix -nic.
    surse: DLRM DEX '09 NODEX

zadarnic (s.m.)

  • 1. regional Plutaș care stă pe ultima tablă a plutei.
    surse: MDA2

etimologie:

  • zadar + sufix -nic
    surse: MDA2