3 definiții pentru zadarnic (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zadárnic1 sm [At: ARVINTE, TERM. 175 / Pl: ~ici / E: zadar1 + -nic] (Reg) Plutaș care stă pe ultima tablă a plutei.

zadarnic, -ă adj., adv. 1 adj. Care este fără folos, fară rost; nefolositor, inutil. Privea deșarta caznă și robotul zadarnic (VOIC.). ◊ Fig. (subst.) Zadarnicul vînează realul, cenușa vînează focul, umbra își strigă cu disperare trupul (PER.). 2 adv. Fără folos, fară rost; degeaba. Mă uitam însă zadarnic pe geam (PRED.). 3 adj. (înv.) Care este vanitos, trufaș, îngîmfat. Sigismund Bátori, nestatornic și zadarnic, se trufi și se înălță cu mintea (BĂLC.). 4 adj. (înv.) Care este efemer. însuși zădarnicafală ne umple cu mîndra sa îngîmfare (CON.). • pl. -ci, -ce. și (pop.) zădarnic, -a adj., adv. /zadar1 + -nic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: zadarnic (s.m.)
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zadarnic
  • zadarnicul
  • zadarnicu‑
plural
  • zadarnici
  • zadarnicii
genitiv-dativ singular
  • zadarnic
  • zadarnicului
plural
  • zadarnici
  • zadarnicilor
vocativ singular
  • zadarnicule
  • zadarnice
plural
  • zadarnicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zadarnic (s.m.)

  • 1. regional Plutaș care stă pe ultima tablă a plutei.
    surse: MDA2

etimologie:

  • zadar + sufix -nic
    surse: MDA2