geaba av [At: BELDIMAN, TR. 344 / V: (Ban) ~bă / E: tc ğaba] (Pop) 1 În zadar. 2 Degeaba.

GEABA adv. (Învechit și popular) 1. În zadar, zadarnic, fără nici un folos, de-a surda; degeaba. La ziuă, la făgădău, Iese lipsă un flăcău: Geaba-l cată soții lui, Neculaie nu-i și nu-i! DEȘLIU, M. 43. Gata, moș Gheorghe. Gata! Geaba-mi spui mie istoria asta. DUMITRIU, N. 280. Geaba beau, geaba mănînc, Geaba mijlocul îmi strîng, Dacă n-am arme să-ncing Și cal bun să mi-l înching. ALECSANDRI, P. P. 290. 2. (Învechit și popular) Gratis, fără plată; în dar, de pomană. Cu parale mi-l plătea, Cu parale, nu geaba. TEODORESCU, P. P. 310.

geaba adv. 1. fără folos, zadarnic: geaba umblu să scap PANN; 2. de geaba, fără bani, gratuit: biata copilă slujia de geaba AL. [Turc. DJABBA, dar, în dar].

geába adv. (turc. ğaba, gratis; ngr. tziába, bg. sîrb. ğaba). Vechĭ. În zadar: Azĭ (degeaba). În zadar: degeaba încercĭ, că nu veĭ putea! Gratis, fără plată: îțĭ daŭ cartea asta degeaba (pop. și pe degeaba).

geabă av vz geaba

geaba adv.

geaba

geaba.

GEABA adv. v. degeaba, gratis, gratuit, inutil, zadarnic.

geaba adv. v. DEGEABA. GRATIS. GRATUIT. INUTIL. ZADARNIC.

geaba adv. – 1. Gratis. – 2. În zadar. – Mr. geaba. Tc. caba (Șeineanu, II, 184; Meyer 79; Lokotsch 625; Ronzevalle 69), cf. ngr. τζάμπα, alb. ğabá, bg. džaba. În prezent se folosește mai ales cu forma degeaba. Este dublet al lui heba, adv. (în zadar), în Trans., din mag. hiába.