inutil, ~ă [At: ODOBESCU, S. II, 321 / A și: (îvr) inutil / Pl: ~i, ~e / E: fr inutile, lat inutilis] 1 a Care nu este folositor Si: nefolositor, neutil, (înv) netrebuincios, zadarnic. 2 av De prisos.

INUTIL, -Ă, inutili, -e, adj. Nefolositor, netrebuincios. Se pare... a fi o lucrare inutilă, care nu poate da nici un rezultat practic. La ODOBESCU, S. II 321. ♦ De prisos, fără rost, zadarnic. Intervenirea aceasta era dureros de inutilă. GALACTION, O. I 196. ◊ (Adverbial) Bășici goale care pocnesc inutil într-un bîlci unde oamenii cască ochii cu urechile înfundate. REBREANU, R. II 85.

INUTIL, -Ă adj. Nefolositor, netrebuincios. ♦ De prisos, zadarnic. [Cf. lat. inutilis, it. inutile, fr. inutile].

INUTIL, -Ă adj. nefolositor, netrebuincios. ◊ de prisos, zadarnic. (< fr. inutile, lat. inutilis)

INUTIL ~ă (~i, ~e) 1) Care nu este util; nefolositor. 2) și adverbial Care nu are nici un rost; zadarnic. Conversație ~ă. [Sil. in-u-] /<fr. inutile, lat. inutilis

inutil a. nefolositor.

*inútil, -ă adj. (lat. in-útilis). Nefolositor, care nu e util: om, lucru inutil. Adv. Fără folos. – Fals inutíl (după fr.).

inutil (desp. i-nu-/in-u-) adj. m., pl. inutili; f. inutilă, pl. inutile

!inutil (i-nu-/in-u-) adj. m., pl. inutili; f. inutilă, pl. inutile

inutil adj. m. (sil. mf. in-) util

inutil.

INUTIL adj., adv. 1. adj. v. zadarnic. 2. adv. v. degeaba. 3. adj. nenecesar, netrebuincios, neutil, (livr.) redundant, superfluu, (fig.) parazit, parazitar. (Detalii ~.)

INUTIL adj., adv. 1. adj. ineficace, ineficient, infructuos, nefolositor, netrebuincios, neutil, van, zadarnic, (livr.) inoperant, oțios, superfluu, (înv.) netrebnic, prisoselnic, prisositor, (fig.) deșert, gratuit, steril, sterp. (Eforturi ~.) 2. adv. degeaba, zadarnic, (înv. și pop.) geaba, surda, (Transilv.) heba, (înv.) îndarn. (~ te străduiești.) 3. adj. nenecesar, netrebuincios, neutil, (livr.) redundant, superfluu, (fig.) parazit, parazitar. (Detalii ~.)

Inutil ≠ folositor, necesar, util

Ein unnütz Leben ist ein früher Tod (germ. „O viață inutilă e o moarte timpurie”) – versul 115 din piesa Ifigenia în Taurida de Goethe (act. I, sc. 2). E replica pe care Ifigenia o dă lui Arcas, refuzînd propunerile ademenitoare ale sîngerosului Thoas, regele Tauridei. Acesta, îndrăgostit de ea, îi oferea să împartă împreună regatul. Dar Ifigenia îi cere în primul rînd să renunțe la obiceiul barbar de a-i omori pe străini, deoarece ea descoperise că printre cei amenințați cu moartea era și Oreste, fratele ei, sosit pe furiș în țară. Cuvintele lui Goethe servesc ca imbold pentru o viață demnă pusă în slujba semenilor. LIT.