14 definiții pentru inutil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

inutil, ~ă [At: ODOBESCU, S. II, 321 / A și: (îvr) inutil / Pl: ~i, ~e / E: fr inutile, lat inutilis] 1 a Care nu este folositor Si: nefolositor, neutil, (înv) netrebuincios, zadarnic. 2 av De prisos.

INUTÍL, -Ă, inutili, -e, adj. Care nu este folositor, care nu este util, care nu servește la nimic; nefolositor, neutil. ♦ (Adverbial) De prisos, zadarnic, fără folos, degeaba. – Din fr. inutile, lat. inutilis.

INUTÍL, -Ă, inutili, -e, adj. Care nu este folositor, care nu este util, care nu servește la nimic; nefolositor, neutil. ♦ (Adverbial) De prisos, zadarnic, fără folos, degeaba. – Din fr. inutile, lat. inutilis.

INUTÍL, -Ă, inutili, -e, adj. Nefolositor, netrebuincios. Se pare... a fi o lucrare inutilă, care nu poate da nici un rezultat practic. La ODOBESCU, S. II 321. ♦ De prisos, fără rost, zadarnic. Intervenirea aceasta era dureros de inutilă. GALACTION, O. I 196. ◊ (Adverbial) Bășici goale care pocnesc inutil într-un bîlci unde oamenii cască ochii cu urechile înfundate. REBREANU, R. II 85.

INUTIL, -Ă adj. Nefolositor, netrebuincios. ♦ De prisos, zadarnic. [Cf. lat. inutilis, it. inutile, fr. inutile].

INUTÍL, -Ă adj. nefolositor, netrebuincios. ◊ de prisos, zadarnic. (< fr. inutile, lat. inutilis)

INUTÍL ~ă (~i, ~e) 1) Care nu este util; nefolositor. 2) și adverbial Care nu are nici un rost; zadarnic. Conversație ~ă. [Sil. in-u-] /<fr. inutile, lat. inutilis

*inútil, -ă adj. (lat. in-útilis). Nefolositor, care nu e util: om, lucru inutil. Adv. Fără folos. – Fals inutíl (după fr.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!inutíl (i-nu-/in-u-) adj. m., pl. inutíli; f. inutílă, pl. inutíle

inutíl adj. m. (sil. mf. in-) util


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INUTÍL adj., adv. 1. adj. v. zadarnic. 2. adv. v. degeaba. 3. adj. nenecesar, netrebuincios, neutil, (livr.) redundant, superfluu, (fig.) parazit, parazitar. (Detalii ~.)

INUTIL adj., adv. 1. adj. ineficace, ineficient, infructuos, nefolositor, netrebuincios, neutil, van, zadarnic, (livr.) inoperant, oțios, superfluu, (înv.) netrebnic, prisoselnic, prisositor, (fig.) deșert, gratuit, steril, sterp. (Eforturi ~.) 2. adv. degeaba, zadarnic, (înv. și pop.) geaba, surda, (Transilv.) heba, (înv.) îndarn. (~ te străduiești.) 3. adj. nenecesar, netrebuincios, neutil, (livr.) redundant, superfluu, (fig.) parazit, parazitar. (Detalii ~.)

Inutil ≠ folositor, necesar, util

Intrare: inutil
inutil adjectiv
  • silabație: i-nu-til, in-u-til
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inutil
  • inutilul
  • inutilu‑
  • inuti
  • inutila
plural
  • inutili
  • inutilii
  • inutile
  • inutilele
genitiv-dativ singular
  • inutil
  • inutilului
  • inutile
  • inutilei
plural
  • inutili
  • inutililor
  • inutile
  • inutilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

inutil

  • 1. Care nu este folositor, care nu este util, care nu servește la nimic.
    exemple
    • Se pare... a fi o lucrare inutilă, care nu poate da nici un rezultat practic. La ODOBESCU, S. II 321.
      surse: DLRLC
    • Intervenirea aceasta era dureros de inutilă. GALACTION, O. I 196.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (și) adverbial De prisos, fără folos.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: degeaba zadarnic (adj.) un exemplu
      exemple
      • Bășici goale care pocnesc inutil într-un bîlci unde oamenii cască ochii cu urechile înfundate. REBREANU, R. II 85.
        surse: DLRLC

etimologie: