2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂHĂTUÍ vb. IV v. zăhăi.

zăhătui2 [At: I. CR. II, 80 / Pzi: ~esc / E: zahăi + -ătui] (Reg) 1 vt (C. i. oameni) A sâcâi (1). 2 vr (Reg; csnp; d. oameni) A se prăpădi.

zăhătui1 [At: ARVINTE, TERM. 175 / Pzi: ~esc / E: zăhată + -ui] 1 vr (Reg; d. ape curgătoare) A se înfunda cu crengi într-un anumit loc. 2 vt (Reg; c. i. bușteni) A ascunde (3).

zăhătui vb. IV. tr. (reg.) A astupa cu crengi. • prez.ind. -iesc. /zăhată + -ui.

ZĂHĂTUÍ, zăhătuiesc, vb. IV. (Mold.) 1. Tranz. A sîcîi pe cineva, a bate capul cuiva. 2. Refl. A se pierde, a se rătăci, a se prăpădi.

ZĂHĂTUÍ, zăhătuiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A sâcâi pe cineva. 2. Refl. A se pierde, a se rătăci; a se prăpădi. – Din zăhăi.

ZĂHĂÍ, zăhăiesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A supăra, a sâcâi, a necăji; a stingheri. 2. Refl. A se împrăștia; a se pierde, a se risipi. [Var.: zăhătuí vb. IV] – Din ucr. zahaity.

zăhăi [At: NECULCE, L. 342 / V: ~ătui / Pzi: ~esc, (îvr) zăhai / E: ucr загаїти] 1 vt (înv; c. i. dușmani) A hărțui (2). 2 vt (Pex) A prăda (1). 3 vt (îrg; c. i. persoane) A stingheri (1). 4 vt (Pex; c. i. persoane) A sâcâi (1). 5 vt (Reg; c. i. locuințe) A deranja (1). 6 vt (înv; c. i. acțiuni) A opri. 7 vt (îrg; c. i. obiecte) A arunca în dezordine. 8 vt (Pex) A rătăci. 9 vt (Rar; c. i. lucruri) A îngrămădi. 10 vt (îvr; c. i. timpul, vremea) A irosi. 11 vr A se împrăștia. 12 vr A se pierde.

zăhăi vb. IV. tr. (înv., pop.) 1 (compl. indică persoane) A supăra, a sîcîi, a necăji; a stingheri. 2 (compl. indică obiecte, materiale etc.) A împrăștia; a risipi (în toate părțile). • prez.ind. -iesc. /<ucr. загаіти.

ZĂHĂÍ, zăhăiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A supăra, a sâcâi, a necăji; a stingheri. 2. Refl. A se împrăștia; a se pierde, a se risipi. [Var.: zăhătuí vb. IV] – Din ucr. zahaity.

ZĂHĂÍ, zăhăiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A sîcîi, a hărțui, a chinui. Zăhăindu-l muștele... au fluturat țapul o dată din coarne. SBIERA, P. 166. Vaca nu m-a zăhăit. ȘEZ. III 154. 2. A împrăștia în dezordine; a pierde, a rătăci. Pe-o grindă, călepe de tort și linuri boite fel de fel pentru scoarțe și lăicere; apoi cîlți, buci și alte lucruri, zăhăite prin cele poliți și colțare. CREANGĂ, A. 97. Dădaca lui a vrut încă să-l netezească, Dar pieptenele era prin casă zăhăit. DONICI, la TDRG. ◊ (În construcții impersonale) Am fost aseară la voi, Casa-i plină de gunoi. Și pe laiță zăhăit, M-am mirat la ce-am venit? MARIAN, O. I 132.

ZĂHĂÍ, zăhăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A supăra, a sâcâi, a necăji; a stingheri. 2. A împrăștia; a pierde, a risipi. – Ucr. zahaity.

A SE ZĂHĂÍ pers. 3 se ~iéște intranz. pop. A se răspândi în diferite direcții sau pe un spațiu mai mare; a se împrăștia; a se risipi. /<ucr. zahaity

A ZĂHĂÍ ~iésc tranz. pop. 1) (persoane) A necăji întruna cu diferite pretenții sau reproșuri; a bate la cap; a moronci; a zădărî; a hărțui. 2) (obiecte) A încurca printre altele, neștiind unde se află; a rătăci. /<ucr. zahaity

ZĂHĂI vb. (Mold.) A nu lăsa în pace, a hărțui cu atacuri repetate. Hanul tătărăsc ... tot zăhăia cîte o aripă moschicească de nu să pute lățî. NECULCE. Etimologie: ucr. zahaity. Vezi și zăhăială. Cf. b ă n i (2), z ă d ă r î.

zăhăì v. Mold. a turbura, a neliniști: boii nu mă zăhăesc, om ca mine nu găsesc POP. [Slav. ZAITI, a rătăci].

zăhăĭésc v. tr. (rut. za-haiti, id., d. vsl. *gaviti, de unde și vsl. o-gaviti, a molesta, ceh. o-haviti, a deforma. Bern. 1, 298. V. hîĭesc). Est. Rar azĭ. Hărțuĭesc, molestez, turbur în treabă: Hanul tot zăhăĭa cîte o aripă de oaste moschicească (Nec. 2, 390). Azĭ ob. Deranjez lucrurile de la locu lor. – Și zăvăĭesc. V. răvășesc, zăstesc, zăticnesc, deretic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zăhăí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhăiésc, imperf. 3 sg. zăhăiá; conj. prez. 3 să zăhăiáscă

zăhăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhăiésc, imperf. 3 sg. zăhăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zăhăiáscă

arată toate definițiile

Intrare: zăhătui
zăhătui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zăhăi
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zăhăi
  • zăhăire
  • zăhăit
  • zăhăitu‑
  • zăhăind
  • zăhăindu‑
singular plural
  • zăhăiește
  • zăhăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zăhăiesc
(să)
  • zăhăiesc
  • zăhăiam
  • zăhăii
  • zăhăisem
a II-a (tu)
  • zăhăiești
(să)
  • zăhăiești
  • zăhăiai
  • zăhăiși
  • zăhăiseși
a III-a (el, ea)
  • zăhăiește
(să)
  • zăhăiască
  • zăhăia
  • zăhăi
  • zăhăise
plural I (noi)
  • zăhăim
(să)
  • zăhăim
  • zăhăiam
  • zăhăirăm
  • zăhăiserăm
  • zăhăisem
a II-a (voi)
  • zăhăiți
(să)
  • zăhăiți
  • zăhăiați
  • zăhăirăți
  • zăhăiserăți
  • zăhăiseți
a III-a (ei, ele)
  • zăhăiesc
(să)
  • zăhăiască
  • zăhăiau
  • zăhăi
  • zăhăiseră
zăvăi
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zăvăi
  • zăvăire
  • zăvăit
  • zăvăitu‑
  • zăvăind
  • zăvăindu‑
singular plural
  • zăvăiește
  • zăvăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zăvăiesc
(să)
  • zăvăiesc
  • zăvăiam
  • zăvăii
  • zăvăisem
a II-a (tu)
  • zăvăiești
(să)
  • zăvăiești
  • zăvăiai
  • zăvăiși
  • zăvăiseși
a III-a (el, ea)
  • zăvăiește
(să)
  • zăvăiască
  • zăvăia
  • zăvăi
  • zăvăise
plural I (noi)
  • zăvăim
(să)
  • zăvăim
  • zăvăiam
  • zăvăirăm
  • zăvăiserăm
  • zăvăisem
a II-a (voi)
  • zăvăiți
(să)
  • zăvăiți
  • zăvăiați
  • zăvăirăți
  • zăvăiserăți
  • zăvăiseți
a III-a (ei, ele)
  • zăvăiesc
(să)
  • zăvăiască
  • zăvăiau
  • zăvăi
  • zăvăiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zăhătui
  • zăhătuire
  • zăhătuit
  • zăhătuitu‑
  • zăhătuind
  • zăhătuindu‑
singular plural
  • zăhătuiește
  • zăhătuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zăhătuiesc
(să)
  • zăhătuiesc
  • zăhătuiam
  • zăhătuii
  • zăhătuisem
a II-a (tu)
  • zăhătuiești
(să)
  • zăhătuiești
  • zăhătuiai
  • zăhătuiși
  • zăhătuiseși
a III-a (el, ea)
  • zăhătuiește
(să)
  • zăhătuiască
  • zăhătuia
  • zăhătui
  • zăhătuise
plural I (noi)
  • zăhătuim
(să)
  • zăhătuim
  • zăhătuiam
  • zăhătuirăm
  • zăhătuiserăm
  • zăhătuisem
a II-a (voi)
  • zăhătuiți
(să)
  • zăhătuiți
  • zăhătuiați
  • zăhătuirăți
  • zăhătuiserăți
  • zăhătuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zăhătuiesc
(să)
  • zăhătuiască
  • zăhătuiau
  • zăhătui
  • zăhătuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zăhăi zăvăi zăhătui

etimologie: