Definiția cu ID-ul 514369:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
zăhăi (-ăesc, -it), vb. – A supăra, a sîcîi, a hărțui. – Var. zăvăi. Rut. zahaiti (Candrea; Scriban). Legătura cu der. sl. iti „a merge” (Cihac, II, 468; Tiktin) este dubioasă. – Der. zăhăială, s. f. (supărare, piedică; neliniște, tulburare). În Mold. și Trans. de N.