❍ZĂHĂI (-ăesc) vb. tr. Mold. Bucov. 1 A aduce supărare, a neliniști, a turbura, a incomoda: Tătarii și cu o samă de Turci călărime le-au ieșit înainte și-i tot zăhăeau prin pregiurul oștii (NEC.); zăhăindu-l muștele ce se nădiseră la hoitul iepei, a fluturat țapul odată din coarne (SB.); mai mult te-om zăhăi decât ți-om fi de folos (GRIG.) ¶ 2 A deranja, a răscoli, a arunca în neregulă [rut. zahaīty].