16 definiții pentru indispune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

indispune vtr [At: DA / Pzi: ~pun / E: fr indisposer cf pune] 1-2 A(-și) strica buna dispoziție. 3-4 A (se) mâhni.

INDISPÚNE, indispún, vb. III. Tranz. și refl. A(-și) strica buna dispoziție; a (se) supăra, a (se) mâhni (în mod trecător), a (se) întrista. [Perf. s. indispusei, part. indispus] – Din fr. indisposer (după pune).

INDISPÚNE, indispún, vb. III. Tranz. și refl. A(-și) strica buna dispoziție; a (se) supăra, a (se) mâhni (în mod trecător), a (se) întrista. [Perf. s. indispusei, part. indispus] – Din fr. indisposer (după pune).

INDISPÚNE, indispún, vb. III. Tranz. A strica buna dispoziție a cuiva, a produce cuiva o supărare ușoară; a supăra, a mîhni. Adaosurile colonelului, prin brutalitatea lor cazonă, mai mult l-au indispus decît l-au impresionat. REBREANU, R. II 225. – Forme gramaticale: perf. s. indispusei, part. indispus.Prez. conj. pers. 3 și: indispuie.

INDISPÚNE vb. III. tr., refl. A(-și) strica voia bună; a (se) supăra. [P.i. indispún, perf.s. -pusei, conj. 3 -pună, part. -pus. / cf. fr. indisposer, după pune].

INDISPÚNE vb. tr., refl. a(-și) strica voia bună; a (se) supăra. (după fr. indisposer)

A INDISPÚNE indispún tranz. A face să se indispună. /<fr. indisposer

A SE INDISPÚNE mă indispún intranz. A ajunge într-o stare de indispoziție; a pierde buna dispoziție. /<fr. indisposer

indispune v. 1. a se îmbolnăvi ușor; 2. fig. a preveni în contra cuiva.

*indispún, -pús, a -púne v. tr. (d. dispun, după fr. indisposer). Turbur puțin sănătatea: căldura-ĭ indispune pe ceĭ sîngeroșĭ. Fig. Previn pe cineva contra cuĭva, supăr: tu l-aĭ indispus contra mea, observațiunea mea l-a indispus.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

indispúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. indispún, 2 sg. indispúi, 1 pl. indispúnem; conj. prez. 3 să indispúnă; ger. indispunấnd; part. indispús

indispúne vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. indispún; conj. prez. 3 sg. și pl. indispúnă; ger. indispunând


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INDISPÚNE vb. 1. v. mâhni. 2. v. enerva.

INDISPUNE vb. 1. a (se) amărî, a (se) îndurera, a (se) întrista, a (se) mîhni, a (se) necăji, a (se) supăra, (înv. și pop.) a (se) obidi. (înv. și reg.) a (se) scîrbi, (înv.) a (se) oțărî, a (se) rîvni, (fig.) a (se) cătrăni. (L-ai ~ pe tata.) 2. a agasa, a enerva, a irita, a necăji, a plictisi, a sîcîi, a supăra, (livr.) a tracasa, (pop.) a ciudi, a zădărî, (reg.) a zăhătui, (Mold.) a chihăi, (Ban.) a zăgălui, (Mold. și Bucov.) a zăhăi, (înv.) a scîrbi, (pop. fig.) a ardeia, (reg. fig.) a scociorî. (Îl ~ cu insistențele.)

A (se) indispune ≠ a (se) învoioșa

A se indispune ≠ a se amuza, a se dispune, a se înveseli

Intrare: indispune
verb (VT637)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • indispune
  • indispunere
  • indispus
  • indispusu‑
  • indispunând
  • indispunându‑
singular plural
  • indispune
  • indispuneți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • indispun
(să)
  • indispun
  • indispuneam
  • indispusei
  • indispusesem
a II-a (tu)
  • indispui
(să)
  • indispui
  • indispuneai
  • indispuseși
  • indispuseseși
a III-a (el, ea)
  • indispune
(să)
  • indispu
  • indispuie
  • indispunea
  • indispuse
  • indispusese
plural I (noi)
  • indispunem
(să)
  • indispunem
  • indispuneam
  • indispuserăm
  • indispuseserăm
  • indispusesem
a II-a (voi)
  • indispuneți
(să)
  • indispuneți
  • indispuneați
  • indispuserăți
  • indispuseserăți
  • indispuseseți
a III-a (ei, ele)
  • indispun
(să)
  • indispu
  • indispuie
  • indispuneau
  • indispuseră
  • indispuseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

indispune

  • 1. A(-și) strica buna dispoziție; a (se) supăra, a (se) mâhni (în mod trecător), a (se) întrista.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: enerva mâhni supăra întrista un exemplu
    exemple
    • Adaosurile colonelului, prin brutalitatea lor cazonă, mai mult l-au indispus decît l-au impresionat. REBREANU, R. II 225.
      surse: DLRLC

etimologie: