4 intrări

38 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂCÚT1 s. n. Zăcere. – V. zăcea.

ZĂCÚT1 s. n. Zăcere. – V. zăcea.

ZĂCÚT2, -Ă, zăcuți, -te, adj. 1. Care a stat mult timp într-un loc; (despre apă) stătut, clocit. ♦ Putred. 2. (Rar) Care a fost bolnav (greu); care are cicatrice, urme de vărsat. Zăcută de vărsat.V. zăcea.

zăcut2, ~ă a [At: (a. 1809) ȘTEFANELLI, D. C. 344 / Pl: ~uți, ~e / E: zăcea] (Pop) 1 (D. obiecte) Care a stat mult timp într-un loc (închis). 2 (D. ape curgătoare) Stătut2. 3 (D. lemne, vreascuri etc.) Putred (1). 4 (D. oameni) Care a fost (grav) bolnav. 5 Care are urme de varicelă.

zăcut1 sn [At: DDRF / Pl: ? / E: zăcea] (Pop) Zăcere (7).

zăcut1 s.n. Zăcere. • /v. zăcea.

zăcut2, -ă adj. 1 (despre obiecte) Care a stat mult timp într-un loc; (despre apă) care este stătută, clocită. Apele zăcute ale Mogoșoaiei (E. BAR.). ♦ (despre lemne, vreascuri etc.) Care este putred. 2 (despre oameni) Care a fost greu bolnav (de vărsat); care are cicatrice de vărsat. O soră de caritate drăguță și zăcută de vărsat (REBR.). • pl. -ți, -te. /v. zăcea.

ZĂCÚT2, -Ă, zăcuți, -te, adj. 1. Care a stat mult într-un loc; (despre apă) stătut, clocit. ♦ Putred. 2. (Rar) care a fost bolnav (greu); care are cicatrice, urme de vărsat. Zăcută de vărsat.V. zăcea.

ZĂCÚT2, -Ă, zăcuți, -te, adj. 1. Care a stat mult timp într-un loc; (mai ales despre apă) stătut, bîhlit, clocit. Îl lovește din prag un miros dospit și închis de parfum prost, de săpun, de apă zăcută. C. PETRESCU, Î. II 195. Artistul meu avea odată doi cocoși, pe care-i deprinsese la beție, și încă beție de alcool, fiindcă le dedea boabe și grăunțe zăcute-n rom. CARAGIALE; N. S. 50. ♦ Putred, putrezit. Bată-le focul vreascuri, că zăcute-s. CONTEMPORANUL, VII 490. Frunză moartă, lemn zăcut, Floricelul ce-am avut, în pămînt s-a desfăcut. BELDICEANU, P. 93. 2. Care a fost bolnav de o boală grea, mai ales de vărsat, cu urme de vărsat. Veni doctorul, însoțit de o soră de caritate drăguță și zăcută de vărsat. REBREANU, P. S. 114.

ZĂCÚT2, -Ă, zăcuți, -te, adj. 1. Care a stat mult într-un loc; (despre apă) stătut, coclit. ♦ Putred. 2. (Rar) Care a fost bolnav (greu); care are cicatrice, urme de vărsat. Zăcută de vărsat (REBREANU). – V. zăcea.

ZĂCÚT1 s. n. Zăcere. – V. zăcea.

ZĂCÚT ~tă (~ți, ~te) (mai ales despre apă) Care stă neîmprospătat de mult timp; stătut; bâhlit. 2) (despre persoane) Care are semne de vărsat pe față; stricat de vărsat. /v. a zăcea

zăcút n. Starea celuĭ ce zace: slăbit de atîta zăcut.

ZĂCEÁ, zac, vb. II. Intranz. 1. A sta întins, culcat sau tolănit pe pat, pe pământ etc. din lipsă de ocupație, din cauza oboselii etc. ♦ A fi doborât. Copacii zac la pământ. 2. A sta culcat în pat din cauza unei boli grele; a boli. 3. A fi mort, culcat, îngropat (în mormânt). 4. (Despre sentimente, calități, defecte, deprinderi etc.) A sta ascuns, a fi în stare latentă. 5. A sta, a fi, a se afla (într-o stare oarecare) de multă vreme, a fi lăsat în părăsire. Plicurile nedesfăcute zăceau teanc.Expr. A zăcea la închisoare (sau în temniță etc.) = a fi întemnițat. ♦ A fi așezat, situat undeva; a se afla. – Lat. jacere.

zăcea vi [At: CORESI, EV. 214 / V: zace, jă~ / Pzi: zac / E: ml iacere] 1 A sta în poziție orizontală din cauza bolii, slăbiciunii, oboselii etc. Si: a boli (2), a lâncezi, a piroti, a tânji, (reg) a târdui (1). 2 A-și petrece timpul stând pe pat și nefăcând nimic. Si: a lenevi, a se tolăni, a trândăvi, (reg) a zăcăi (1), a zăcări (1), a cloci (2), a ședea. 3 (Înv) A întreține relații sexuale cu cineva. 4 (D. copaci) A fi doborât1 (1). 5 (Îrg) A cloci (1). 6 (Îvr) A se culca (1). 7 (D. ființe, mai ales d. oameni sau d. organe, părți ale corpului lor; de obicei urmat de determinări care indică natura bolii sau organul bolnav). A suferi de o boală gravă (sau cronică). Si: a boli (1), a lâncezi, a piroti (2), a tânji (2), (pop) a gogi2, (reg) a târomi (1), a zăcăi (2), a zăcăli, a zăcări (2). 8 (Reg; îe) A ~ pe picioare A fi bolnav însă nu într-atât încât să stea în pat. 9 (Fig) A suferi din dragoste. 10 (Pex) A-i fi dor de cineva sau de ceva. 11-12 (D. ființe) A fi întins la orizontală fără viață sau îngropat (în mormânt). 13 (Îvr) A ține moaștele (1) într-o biserică, mănăstire etc., de obicei într-un sicriu de metal, în fața căruia se închină credincioșii creștini. 14 (Fig; d. sentimente, calități, defecte, deprinderi etc.) A sta ascuns2 (5). 15 (Fig; d. sentimente, calități, defecte, deprinderi etc.) A fi în stare latentă. 16 (D. minereuri, mine etc.) A nu fi încă descoperit. 17 A sta într-o stare de nemișcare, de părăsire etc. de multă vreme. 18 (Îe) A ~ la (sau în) temniță (ori închisoare, pușcărie, gros etc.) A fi închis în închisoare. 19 (Rar; d. fructe, boabe) A fi ținute mai mult timp într-un lichid (alcoolizat) pentru a se îmbiba cu acesta. 20 (D. continente, țări, așezări etc.) A fi situat undeva. Si: a se afla (20), a exista (2). 21 (Îvr) A se ascunde (2). 22 (Reg) A fi prins (în capcană.) 23 (Înv; d. popoare, națiuni etc.) A se afla. 24 (Îrg; d. vite și oi) A sta la zăcător (22) Si: a zăcări (3), a zăcători. 25 (Înv; d. ape curgătoare) A stagna (1).

zăcea vb. II. intr. 1 A sta culcat sau întins pe pat, pe pămînt etc. (de lene, de oboseală etc.). Dumneata zaci la gura vetrei (H. LOV.). ◊ Expr. A zăcea pe coaste v. coastă. A zăcea pe cotlon v. cotlon. A zăcea pe cuptor v. cuptor. A zăcea polog v. polog, ◊ Fig. În cuibar rotind de ape peste care luna zace (EMIN.). ♦ (despre copaci) A fi doborît (la pămînt). 2 (despre ființe, mai ales despre oameni; de obicei urmat de determ. care indică natura bolii sau organul bolnav) A sta culcat în pat din cauza unei boli grele; a suferi de o boală (lungă sau cronică); a boli. Avea acasă trei copii și o nevastă care zăcea de astă-toamnă (REBR.). ◊ (tr.) Două luni de zile și-a zăcut boala în jeț (GAL.). ♦ Fig. A suferi din dragoste; ext. a duce dorul cuiva sau a ceva. Zăcuse într-o stare de melancolie și de abatere sufletească (CAR.). 3 (despreființe) A fi mort, fără viață, îngropat (în mormînt). Lîngă uzina electrică, zace un hoit (GAL.). ◊ Expr. A zăcea pe (sau pentru) vecie v. vecie. A zăcea (de) somnul cel veșnic v. veșnic. ◊ Fig. Delta zăcea moartă, fără nici o adiere de vînt (SADOV.). 4 (despre sentimente, calități, defecte, deprinderi etc.) A sta ascuns, a fi în stare latentă. În astfel de unire zace puterea (POP.). ♦ (despre minereuri, mine etc.) A nu fi încă descoperit; a nu i se cunoaște încă existența; a nu fi exploatat. În pîntecele acestor munți zac comorile minerale cele mai bogate și mai felurite din Europa (BĂLC.). 5 A se afla, a fi într-o stare oarecare de multă vreme; a fi lăsat în părăsire. Pistolul zăcea în omăt (CHIRIȚ.). ◊ Expr. A zăcea la închisoare (sau la temniță, la pușcărie etc.) = a fi întemnițat. Zece ani am zăcut în pușcărie (H. LOV.). A zăcea baltă v. baltă. ♦ Fig. Sînt o frunză care zace pe al vieții negru lut (MACED.). 6 Fig. A fi așezat, situat undeva. Satul cu pricina... zace peste Argeș (E. LOV.). • prez.ind. zac. și zace vb. III. /lat. iacēre.

ZĂCEÁ, zac, vb. II. Intranz. 1. A sta întins, culcat sau tolănit pe pat, pe pământ etc. din lipsă de ocupație, din cauza oboselii etc. ♦ A fi doborât. Copacii zac la pământ. 2. A sta culcat în pat din cauza unei boli grele; a boli. 3. A fi mort, culcat, îngropat (în mormânt). 4. (despre sentimente, calități, defecte etc.) A sta ascuns, a fi în stare latentă. 5. A sta, a fi, a se afla (într-o stare oarecare) de multă vreme, a fi lăsat în părăsire. Plicurile nedesfăcute zăceau teanc.Expr. A zăcea la închisoare (sau în temniță etc.)= a fi întemnițat. ♦ A fi așezat, situat undeva, a se afla. – Lat. jacere.

ZĂCEÁ, zac, vb. II. Intranz. 1. A sta întins, culcat sau tolănit pe pămînt, pe pat etc. (din lipsă de ocupație sau de energie, din cauza oboselii etc.). Mama veni veselă la umbra corcodușului, unde zăceam întins cu ochii în sus. DELAVRANCEA, T. 22. În cele mai de pe urmă dete și peste calul tatălui său din tinerețe, răpciugos, bubos și zăcînd pe coaste. ISPIRESCU, L. 15. Lasă-mă, maică, să zac Pe perină de bumbac, Pe brațele cui mi-i drag. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 96. Zace-un tînăr voinicel, Cu mîndruța lîngă el. ALECSANDRI, P. P. 53. ◊ (Prin analogie) Arbori urieși, a căror bătrîneță șubredă nu se putuse împotrivi vijeliei de-acum cîteva nopți, zăceau răsturnați la pămînt în toată nemăsurata lor lungime. HOGAȘ, M. N. 206. ◊ (Peiorativ) Eu zac la o parte, lăsat fără nici o treabă. HASDEU, R. V. 79. Zăcu nerușinat trei ani și șapte luni pe tronul Moldovei. BĂLCESCU, O. II 47. ♦ A fi constrîns a inactivitate (fiind închis, întemnițat). Corbac zace la închisoare De trei ani lipsiți de soare. ALECSANDRI, P. P. 141. Cît ești, codre, de frunzos, Iarna putrezești tu gios Și voinicii zac la gros! id. ib. 263. 2. A sta multă vreme culcat în pat, fiind greu bolnav. Avea acasă trei copii și o nevastă care zăcea de astă-toamnă. REBREANU, R. I 236. Tată-său zăcea pe moarte. Ce jale era în toată casa! veahuță, O. A. 254. Sub cel păr mare din sat Zace Donciul pe un pat, Nouă ani și giumătate De cînd zace el pe spate! ALECSANDRI, P. P. 112. ◊ Tranz. (Cu complementul «boală») Două luni de zile și-a zăcut boala în jeț. GALACTION, O. I 247. Eu zac boală nebolită. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 208. 3. A fi întins făiă viață, a fi mort, ucis. Lîngă șanțul șoselei, Anghelina zăcea cu fața-n sus, nemișcată, lovită de un glonte în frunte. REBREANU, R. II 258. O mulțime de oameni și de sălbătăciuni zac fără suflare în pădurea lui. CREANGĂ, P. 217. În același templu zăcea de mai multă vreme îngropați doi alți călugări. BĂLCESCU, O. II 260. Monstruoasele morminte Unde șefii ungurimei zac cu toții grămădiți. ALEXANDRESCU, M. 22. 4. (Despre unele stări sau însușiri psihice, mai ales negative) A sta ascuns, a fi în stare latentă. Antidinasticismul nu mai este un simțimînt inconștient ce zace în inima poporului; el a devenit ideea cea mai populară în țara noastră. LIT. ANTIMONARHICĂ 133. D-ta să te prinzi la joc lîng-o fată care ți-a plăcea. Eu atunci... oi ochi-o bine și apoi ți-oi spune eu ce zace într-însa. CREANGĂ, P. 163. Doru-n sufletul meu zace Ș-inimioara-mi nu mai tace! ALECSANDRI, P. p. 225. ♦ (Despre bogății miniere) A forma zăcăminte în pămînt. În pîntecele acestor munți zac comorile minerale cele mai bogate și mai felurite din Europa, BĂLCESCU, O. II 208. 5. (Urmat de determinări modale) A se afla de multă vreme (sau pentru multă vreme) în aceeași stare. Pe măsuță plicurile nedesfăcute zăceau teanc. C. PETRESCU, C. V. 292. Gerul aspru și sălbatic strînge-n brațe cu jălire Neagra luncă de pe vale, care zace-n amorțire. ALECSANDRI, P. III 11. Să răspîndim luminile și bunăstarea materială în clasele de jos, care astăzi zac în neștiință și în sărăcie. KOGĂLNICEANU, S. A. 101. ♦ (Urmat de determinări locale) A sta în nemișcare, în inerție, în amorțire. Satele zăceau în văgăuni și sub poale de pădure ca într-un văl fumuriu de moarte. SADOVEANU, O. VII 77. Moara ta zăcea-ntr-o vale liniștită. MACEDONSKI, O. I 74. Iată-ne ajunși cu bine pe naltele hotare, Ce zac între Moldova și țările maghiare. ALECSANDRI, T. II 65. ♦ A se așterne pe o suprafață, a acoperi o suprafață. Întîlneam din nouva orzuri sau porumb peste care lumina soarelui zăcea în pete largi. GALACTION, O. I 38. [Izvoarele] sar în bulgări fluizi peste prundul din răstoace, în cuibar rotind de ape, peste care luna zace. EMINESCU, O. I 85.

arată toate definițiile

Intrare: zăcut
zăcut
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zăcut (adj.)
zăcut1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăcut
  • zăcutul
  • zăcutu‑
  • zăcu
  • zăcuta
plural
  • zăcuți
  • zăcuții
  • zăcute
  • zăcutele
genitiv-dativ singular
  • zăcut
  • zăcutului
  • zăcute
  • zăcutei
plural
  • zăcuți
  • zăcuților
  • zăcute
  • zăcutelor
vocativ singular
plural
Intrare: zăcut (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăcut
  • zăcutul
  • zăcutu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • zăcut
  • zăcutului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: zăcea
verb (V501)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zăcea
  • zăcere
  • zăcut
  • zăcutu‑
  • zăcând
  • zăcându‑
singular plural
  • zaci
  • zăceți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zac
(să)
  • zac
  • zăceam
  • zăcui
  • zăcusem
a II-a (tu)
  • zaci
(să)
  • zaci
  • zăceai
  • zăcuși
  • zăcuseși
a III-a (el, ea)
  • zace
(să)
  • za
  • zăcea
  • zăcu
  • zăcuse
plural I (noi)
  • zăcem
(să)
  • zăcem
  • zăceam
  • zăcurăm
  • zăcuserăm
  • zăcusem
a II-a (voi)
  • zăceți
(să)
  • zăceți
  • zăceați
  • zăcurăți
  • zăcuserăți
  • zăcuseți
a III-a (ei, ele)
  • zac
(să)
  • za
  • zăceau
  • zăcu
  • zăcuseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zăcut (adj.)

  • 1. Care a stat mult timp într-un loc.
    surse: DLRLC DEX '09 attach_file un exemplu
    exemple
    • Artistul meu avea odată doi cocoși, pe care-i deprinsese la beție, și încă beție de alcool, fiindcă le dedea boabe și grăunțe zăcute-n rom. CARAGIALE; N. S. 50.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre apă) Care stă neîmprospătat de mult timp.
      exemple
      • Îl lovește din prag un miros dospit și închis de parfum prost, de săpun, de apă zăcută. C. PETRESCU, Î. II 195.
        surse: DLRLC
    • exemple
      • Bată-le focul vreascuri, că zăcute-s. CONTEMPORANUL, VII 490.
        surse: DLRLC
      • Frunză moartă, lemn zăcut, Floricelul ce-am avut, în pămînt s-a desfăcut. BELDICEANU, P. 93.
        surse: DLRLC
  • 2. rar Care a fost bolnav (greu); care are cicatrice, urme de vărsat.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX attach_file un exemplu
    exemple
    • Veni doctorul, însoțit de o soră de caritate drăguță și zăcută de vărsat. REBREANU, P. S. 114.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi zăcea
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX

zăcut (s.n.)

etimologie:

  • vezi zăcea
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM

zăcea

  • 1. A sta întins, culcat sau tolănit pe pat, pe pământ etc. din lipsă de ocupație, din cauza oboselii etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 6 exemple
    exemple
    • Mama veni veselă la umbra corcodușului, unde zăceam întins cu ochii în sus. DELAVRANCEA, T. 22.
      surse: DLRLC
    • În cele mai de pe urmă dete și peste calul tatălui său din tinerețe, răpciugos, bubos și zăcînd pe coaste. ISPIRESCU, L. 15.
      surse: DLRLC
    • Lasă-mă, maică, să zac Pe perină de bumbac, Pe brațele cui mi-i drag. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 96.
      surse: DLRLC
    • Zace-un tînăr voinicel, Cu mîndruța lîngă el. ALECSANDRI, P. P. 53.
      surse: DLRLC
    • peiorativ Eu zac la o parte, lăsat fără nici o treabă. HASDEU, R. V. 79.
      surse: DLRLC
    • peiorativ Zăcu nerușinat trei ani și șapte luni pe tronul Moldovei. BĂLCESCU, O. II 47.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A fi doborât.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Copacii zac la pământ.
        surse: DEX '09 DEX '98
      • Arbori urieși, a căror bătrîneță șubredă nu se putuse împotrivi vijeliei de-acum cîteva nopți, zăceau răsturnați la pămînt în toată nemăsurata lor lungime. HOGAȘ, M. N. 206.
        surse: DLRLC
  • 2. A sta culcat în pat din cauza unei boli grele.
    exemple
    • Avea acasă trei copii și o nevastă care zăcea de astă-toamnă. REBREANU, R. I 236.
      surse: DLRLC
    • Tată-său zăcea pe moarte. Ce jale era în toată casa! VLAHUȚĂ, O. A. 254.
      surse: DLRLC
    • Sub cel păr mare din sat Zace Donciul pe un pat, Nouă ani și giumătate De cînd zace el pe spate! ALECSANDRI, P. P. 112.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Cu complementul «boală»:
      exemple
      • Două luni de zile și-a zăcut boala în jeț. GALACTION, O. I 247.
        surse: DLRLC
      • Eu zac boală nebolită. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 208.
        surse: DLRLC
  • 3. A fi mort, culcat, îngropat (în mormânt).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: odihni attach_file 4 exemple
    exemple
    • Lîngă șanțul șoselei, Anghelina zăcea cu fața-n sus, nemișcată, lovită de un glonte în frunte. REBREANU, R. II 258.
      surse: DLRLC
    • O mulțime de oameni și de sălbătăciuni zac fără suflare în pădurea lui. CREANGĂ, P. 217.
      surse: DLRLC
    • În același templu zăcea de mai multă vreme îngropați doi alți călugări. BĂLCESCU, O. II 260.
      surse: DLRLC
    • Monstruoasele morminte Unde șefii ungurimei zac cu toții grămădiți. ALEXANDRESCU, M. 22.
      surse: DLRLC
  • 4. (Despre sentimente, calități, defecte, deprinderi etc.) A sta ascuns, a fi în stare latentă.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX attach_file 3 exemple
    exemple
    • Antidinasticismul nu mai este un simțimînt inconștient ce zace în inima poporului; el a devenit ideea cea mai populară în țara noastră. LIT. ANTIMONARHICĂ 133.
      surse: DLRLC
    • D-ta să te prinzi la joc lîng-o fată care ți-a plăcea. Eu atunci... oi ochi-o bine și apoi ți-oi spune eu ce zace într-însa. CREANGĂ, P. 163.
      surse: DLRLC
    • Doru-n sufletul meu zace Ș-inimioara-mi nu mai tace! ALECSANDRI, P. P. 225.
      surse: DLRLC
    • 4.1. (Despre bogății miniere) A forma zăcăminte în pământ.
      exemple
      • În pîntecele acestor munți zac comorile minerale cele mai bogate și mai felurite din Europa, BĂLCESCU, O. II 208.
        surse: DLRLC
  • 5. A sta, a fi, a se afla (într-o stare oarecare) de multă vreme, a fi lăsat în părăsire.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 3 exemple
    exemple
    • Pe măsuță plicurile nedesfăcute zăceau teanc. C. PETRESCU, C. V. 292.
      surse: DLRLC
    • Gerul aspru și sălbatic strînge-n brațe cu jălire Neagra luncă de pe vale, care zace-n amorțire. ALECSANDRI, P. III 11.
      surse: DLRLC
    • Să răspîndim luminile și bunăstarea materială în clasele de jos, care astăzi zac în neștiință și în sărăcie. KOGĂLNICEANU, S. A. 101.
      surse: DLRLC
    • 5.1. expresie A zăcea la închisoare (sau în temniță etc.) = a fi întemnițat.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX attach_file 2 exemple
      exemple
      • Corbac zace la închisoare De trei ani lipsiți de soare. ALECSANDRI, P. P. 141.
        surse: DLRLC
      • Cît ești, codre, de frunzos, Iarna putrezești tu gios Și voinicii zac la gros! ALECSANDRI, P. P. 263.
        surse: DLRLC
    • 5.2. A fi așezat, situat undeva; a se afla; a sta în nemișcare, în inerție, în amorțire.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • Satele zăceau în văgăuni și sub poale de pădure ca într-un văl fumuriu de moarte. SADOVEANU, O. VII 77.
        surse: DLRLC
      • Moara ta zăcea-ntr-o vale liniștită. MACEDONSKI, O. I 74.
        surse: DLRLC
      • Iată-ne ajunși cu bine pe naltele hotare, Ce zac între Moldova și țările maghiare. ALECSANDRI, T. II 65.
        surse: DLRLC
    • 5.3. A se așterne pe o suprafață, a acoperi o suprafață.
      exemple
      • Întîlneam din nou ceva orzuri sau porumb peste care lumina soarelui zăcea în pete largi. GALACTION, O. I 38.
        surse: DLRLC
      • [Izvoarele] sar în bulgări fluizi peste prundul din răstoace, în cuibar rotind de ape, peste care luna zace. EMINESCU, O. I 85.
        surse: DLRLC

etimologie: