7 definiții pentru clocit (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clocit1 sn [At: RETEGANUL, CH. 154 / Pl: ~uri / E: cloci] 1-6 Clocire (1-6).

clocit2, ~ă a [At: ECONOMIA, 177/24 / Pl: ~iți, ~e / E: cloci] 1 (D. ouă sau icre) În care s-a format puiul. 2 (D. ouă, apă, rar, d. alte alimente) Stricat. 3 (Îvp; îe) A puți a ouă ~e A mirosi foarte urât. 4 (Îae) A spune minciuni. 5 (Rar; fig; d. orașe) Cu o atmosferă înăbușitoare. 6 (Nob) Murdar. 7 (Fig; d. oameni) Leneș.

CLOCÍT2, -Ă, clociți, -te, adj. (Despre lichide, alimente) Care a căpătat un miros urât și un gust prost (în urma șederii îndelungate); stătut. – V. cloci.

CLOCÍT2, -Ă, clociți, -te, adj. (Despre lichide, alimente) Care a căpătat un miros urât și un gust prost (în urma șederii îndelungate); stătut. – V. cloci.

CLOCIT2, -Ă, clociți, -te, adj. (Despre apă fructe, ouă, mai rar despre alte alimente) Stătut, stricat, alterat.

CLOCÍT2, -Ă, clociți, -te, adj. (Despre lichide, alimente) Stătut, stricat, alterat. – V. cloci.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLOCÍT adj. împuțit, răsuflat, stătut, trezit, (reg.) mocnit, zăcut, (prin Mold.) băhnit, (prin Mold. și Bucov.) bâhlit. (Apă ~.)

CLOCIT adj. împuțit, răsuflat, stătut, trezit, (reg.) mocnit, zăcut, (prin Mold.) băhnit, (prin Mold. și Bucov.) bîhlit. (Apă ~.)

Intrare: clocit (adj.)
clocit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clocit
  • clocitul
  • clocitu‑
  • cloci
  • clocita
plural
  • clociți
  • clociții
  • clocite
  • clocitele
genitiv-dativ singular
  • clocit
  • clocitului
  • clocite
  • clocitei
plural
  • clociți
  • clociților
  • clocite
  • clocitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

clocit (adj.)

etimologie:

  • vezi cloci
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM