11 definiții pentru „vioi”   declinări

VIÓI, VIOÁIE, vioi, vioaie, adj. 1. Care este plin de viață, de vigoare; iute în mișcări, sprinten; zglobiu, zburdalnic. ♦ (Despre ochi; p. ext. despre privire, înfățișare) Radios, luminos, viu. ♦ Ager, isteț. 2. Aprins, înflăcărat, intens. ♦ (Despre sunete, melodii etc.) Cu ritm accelerat; săltăreț; vesel. [Pr.: vi-o-] – Viu + suf. -oi.

VIÓI, VIOÁIE, vioi, vioaie, adj. 1. Care este plin de viață, de vigoare; iute în mișcări, sprinten; zglobiu, zburdalnic. ♦ (Despre ochi; p. ext. despre privire, înfățișare) Radios, luminos, viu. ♦ Ager, isteț. 2. Aprins, înflăcărat, intens. ♦ (Despre sunete, melodii etc.) Cu ritm accelerat; săltăreț; vesel. [Pr.: -vi-oi] – Viu + suf. -oi.

VIÓI, VIOÁIE, vioi, vioaie, adj. 1. Care este plin de viață, de vigoare; care arată agerime, iuțeală în mișcări, în manifestări etc.; zburdalnic, sprinten. De-ai putea să mai aduni Alaiul de copii vioi Ce-n horă se-nvîrteau nebuni. IOSIF, PATR. 8. De felul lui era om vioi și bun de petrecere. CARAGIALE, O. III 62. Ochiul înghețat i-l umplu gînduri negre de amor, Și deodată e vioaie, stă picior peste picior. EMINESCU, O. I 164. Fost-ai, badeo, om vioi, Și-ai agiuns chiar un strigoi. ALECSANDRI, P. P. 338. ♦ (Despre ochi, p. ext. despre privire, înfățișare) Radios, luminos, viu. Își revenise; ochii-i erau vioi, dar nu scotea o vorbă. VORNIC, P. 177. Bătrînul pensionar arendaș avea o înfățișare mai vioaie și glasul cutezător. REBREANU, R. II 70. Ochii ăia mari, frumoși și vioi... piciorușul ca de zînă și, în sfîrșit, totul nu putea să fie decît de fată. ISPIRESCU, L. 20. 2. Viu, aprins, strălucitor. Stelele străluceau vioaie. SADOVEANU, O. I 57. Deodată zărim in văzduh, în fund, un fum luminos alburiu, apoi și lumina electrică se arată vioaie, pîlpîind. id. ib. VII 226. ◊ (Adverbial) Pînzele de paianjen străluceau vioi in lună. EMINESCU, N. 38. ♦ (Despre sunete, melodii) Cu ritm puternic, accentuat, săltăreț. În sunetul vioi și zguduitor al muzicii iese în coloană de marș regimentul. SADOVEANU, O. VI 231. 3. (Rar, despre stări sufletești) înflăcărat, aprins, puternic, intens. Copilița Duce-un dor vioi cu sine, Duce dorul de iubit. ALECSANDRI, P. III 400.

viói adj. m., pl. viói; f. sg. și pl. vioáie

viói adj. m., pl. viói; f. sg. și pl. vioáie

VIÓI adj. 1. v. sprinten. 2. ager, agil, isteț, iute, repede, sprinten, (reg.) zburatic. (~ în mișcări.) 3. v. iute. 4. săltat, săltăreț, sprinten, zglobiu, (rar) săltător. (Zborul ~ al rândunicii.) 5. v. vivace. 6. v. zburdalnic. 7. v. jucăuș.

VIÓI vioáie adj. 1) (despre persoane) Care vădește ușurință în mișcări; sprinten; iute; ager; agil. 2) (despre ochi, privire) Care exprimă inteligență; viu. 3) (despre conversații) Care se desfășoară din ce în ce mai energic, înflăcărat. 4) poet. (despre stele, flăcări, văpăi) Care strălucește; care răspândește lumină în jur; luminos; lucitor. 5) Care se caracterizează printr-un ritm susținut. Muzică vioaie. /viu + suf. ~oi

vióĭ, vioáĭe adj. pl. tot așa (d. viŭ. V. ghionoaĭe). Plin de vĭață, de vigoare, de mișcare: veverițele-s vioaĭe, un copil vioĭ, vorbă vioaĭe, stil vioĭ. Care concepe ușor și răpede [!]: minte vioaĭe. Bătător la ochĭ, aprins: colorĭ [!] vioaĭe. Adv. Cu vioicĭune.

vioiu a. 1. plin de vieață, de vigoare, de activitate; 2. care se mișcă, lucrează ușor și repede; 3. neastâmpărat, sburdalnic; 4. fig. care concepe, produce lesne și iute: minte vioaie. [Tras din viu].


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

vioiu’ s. invar. penis.