VIOI, VIOAIE, vioi, vioaie, adj. 1. Care este plin de viață, de vigoare; iute în mișcări, sprinten; zglobiu, zburdalnic. ♦ (Despre ochi; p. ext. despre privire, înfățișare) Radios, luminos, viu. ♦ Ager, isteț. 2. Aprins, înflăcărat, intens. ♦ (Despre sunete, melodii etc.) Cu ritm accelerat; săltăreț; vesel. [Pr.: vi-o-] – Viu + suf. -oi.

vioi, vioaie [At: I. GOLESCU, C. / P: vi-oi / Pl: ~, vioaie / E: viu + -oi] 1 a (D. ființe) Care are o vitalitate deosebită. 2 a (D. ființe) Care este plin de viață. 3 a (D. ființe) Care se mișcă și reacționează repede și cu agerime Si: iute, sprinten. 4 a (D. oameni) Care înțelege cu ușurință, reacționând spontan Si: ager (2), isteț, (reg) vigolan. 5 a (Spc; d. copii; îoc liniștit, cuminte) Zburdalnic. 6 a (Spc; d. copii; îoc liniștit, cuminte) Obraznic. 7 a (D. ochi, privire, fizionomie) Care are o expresie luminoasă, radioasă. 8 a (D. ochi, privire, fizionomie) Care trădează un temperament dinamic. 9 a (D. ochi, privire, fizionomie) Care se caracterizează printr-o mobilitate deosebită. 10 a (D. ochi, privire, fizionomie) Care exprimă inteligență. 11 a (D. gesturi, mișcări ale ființelor) Care trădează forță vitală. 12 a (D. gesturi, mișcări ale ființelor) Care se face cu repeziciune. 13 a (D. manifestări ale ființelor) Care este plin de însuflețire. 14 a (D. stări sufletești, sentimente etc.) Care se manifestă cu spontaneitate și cu intensitate (dezvăluind un temperament dinamic). 15 a (D. minte) Care are capacitatea de a concepe cu ușurință și cu rapiditate Si: ager (2), ascuțit² (6). 16 a (D. scrieri, opere de artă) Care redă ceva în imagini vii, sugestive Si: expresiv (2). 17 a (D. scrieri, opere de artă) Care însuflețește. 18 a (Reg; d. oameni) Bine dispus. 19 av Cu sprinteneală. 20 av Cu însuflețire. 21 av Cu repeziciune. 22 a (D. lumină) Intens. 23 a (D. flăcări) Care are o mobilitate deosebită în timpul arderii. 24 a (D. foc) Care arde în vâlvătăi. 25 a (D. culori) Strălucitor. 26 a (D. muzică, dans, versuri) Cu ritm accelerat, dinamic și antrenant. 27 a (D. ritmul unei compoziții muzicale sau, pex, al unei poezii) Care are o desfășurare rapidă și antrenantă.

vioi, vioaie adj. 1 (despre ființe) Care este plin de viață, de vigoare; care este iute în mișcări, sprinten; zglobiu, zburdalnic. O fetiță vioaie trecea din cînd în cînd prin fața porții. ◊ Ext. Temperament vioi și pornit spre mînie (EMIN.). ♦ (despre ochi, ext., despre privire, înfățișare) Care este radios, luminos, viu; care trădează un temperament dinamic, plin de viață. Avea o înfățișare mai vioaie și glasul cutezător (REBR.). ♦ (despre mișcări ale ființelor) Care arată, trădează forță vitală, vigoare, agerime. ♦ (despre stări sufletești, sentimente etc.) Care se manifestă cu intensitate și cu spontaneitate; care este aprins, înflăcărat, intens. ♦ (despre scrieri, opere de artă etc.) Care evocă, redă ceva în imagini vii; care animă, care dinamizează. Era o foaie vioaie, înflăcărată și confuză (CA. PETR.). ♦ (adv.) Cu sprinteneală, cu repeziciune, cu iuțeală. Ieși vioi din casă, îngînînd un cîntecel. 2 (despre sunete, melodii etc.) Care are un ritm accelerat; săltăreț; vesel. A compus un cîntec vioi. 3 (despre lumină) Care se produce sau se manifestă intens. ♦ (despre flăcări) Care se mișcă cu intensitate în timpul arderii. 4 (despre culori) Care este sclipitor, strălucitor. Pete cu culori vioaie, uneori ca de sînge (SIMION.). • sil. vi-oi. pl. -oi, -oaie. /viu + -oi.

VIOI, VIOAIE, vioi, vioaie, adj. 1. Care este plin de viață, de vigoare; iute în mișcări, sprinten; zglobiu, zburdalnic. ♦ (Despre ochi; p. ext. despre privire, înfățișare) Radios, luminos, viu. ♦ Ager, isteț. 2. Aprins, înflăcărat, intens. ♦ (Despre sunete, melodii etc.) Cu ritm accelerat; săltăreț; vesel. [Pr.: -vi-oi] – Viu + suf. -oi.

VIOI, VIOAIE, vioi, vioaie, adj. 1. Care este plin de viață, de vigoare; care arată agerime, iuțeală în mișcări, în manifestări etc.; zburdalnic, sprinten. De-ai putea să mai aduni Alaiul de copii vioi Ce-n horă se-nvîrteau nebuni. IOSIF, PATR. 8. De felul lui era om vioi și bun de petrecere. CARAGIALE, O. III 62. Ochiul înghețat i-l umplu gînduri negre de amor, Și deodată e vioaie, stă picior peste picior. EMINESCU, O. I 164. Fost-ai, badeo, om vioi, Și-ai agiuns chiar un strigoi. ALECSANDRI, P. P. 338. ♦ (Despre ochi, p. ext. despre privire, înfățișare) Radios, luminos, viu. Își revenise; ochii-i erau vioi, dar nu scotea o vorbă. VORNIC, P. 177. Bătrînul pensionar arendaș avea o înfățișare mai vioaie și glasul cutezător. REBREANU, R. II 70. Ochii ăia mari, frumoși și vioi... piciorușul ca de zînă și, în sfîrșit, totul nu putea să fie decît de fată. ISPIRESCU, L. 20. 2. Viu, aprins, strălucitor. Stelele străluceau vioaie. SADOVEANU, O. I 57. Deodată zărim în văzduh, în fund, un fum luminos alburiu, apoi și lumina electrică se arată vioaie, pîlpîind. id. ib. VII 226. ◊ (Adverbial) Pînzele de paianjen străluceau vioi în lună. EMINESCU, N. 38. ♦ (Despre sunete, melodii) Cu ritm puternic, accentuat, săltăreț. În sunetul vioi și zguduitor al muzicii iese în coloană de marș regimentul. SADOVEANU, O. VI 231. 3. (Rar, despre stări sufletești) înflăcărat, aprins, puternic, intens. Copilița Duce-un dor vioi cu sine, Duce dorul de iubit. ALECSANDRI, P. III 400.

VIOI vioaie adj. 1) (despre persoane) Care vădește ușurință în mișcări; sprinten; iute; ager; agil. 2) (despre ochi, privire) Care exprimă inteligență; viu. 3) (despre conversații) Care se desfășoară din ce în ce mai energic, înflăcărat. 4) poet. (despre stele, flăcări, văpăi) Care strălucește; care răspândește lumină în jur; luminos; lucitor. 5) Care se caracterizează printr-un ritm susținut. Muzică vioaie. /viu + suf. ~oi

vióĭ, vioáĭe adj. pl. tot așa (d. viŭ. V. ghionoaĭe). Plin de vĭață, de vigoare, de mișcare: veverițele-s vioaĭe, un copil vioĭ, vorbă vioaĭe, stil vioĭ. Care concepe ușor și răpede: minte vioaĭe. Bătător la ochĭ, aprins: colorĭ vioaĭe. Adv. Cu vioicĭune.

vioiu a. 1. plin de vieață, de vigoare, de activitate; 2. care se mișcă, lucrează ușor și repede; 3. neastâmpărat, sburdalnic; 4. fig. care concepe, produce lesne și iute: minte vioaie. [Tras din viu].

vioi adj. m., pl. vioi; f. sg. și pl. vioaie

vioi adj. m., pl. vioi; f. sg. și pl. vioaie

vioi adj. m., pl. vioi; f. sg. și pl. vioaie

vioiu, vioaie.

VIOI adj. 1. v. sprinten. 2. ager, agil, isteț, iute, repede, sprinten, (reg.) zburatic. (~ în mișcări.) 3. v. iute. 4. săltat, săltăreț, sprinten, zglobiu, (rar) săltător. (Zborul ~ al rândunicii.) 5. v. vivace. 6. v. zburdalnic. 7. v. jucăuș.

VIOI adj. 1. iute, sprinten, (rar) veloce, (înv.) pripelnic, (fig.) dezghețat. (Un om ~.) 2. ager, agil, isteț, iute, repede, sprinten, (reg.) zburatic. (~ în mișcări.) 3. iute, sprinten, (livr.) alert. (O mișcare ~.) 4. săltat, săltăreț, sprinten, zglobiu, (rar) săltător. (Zborul ~ al rîndunicii.) 5. însuflețit, viu, vivace. (Tempo ~ de execuție a unei compoziții muzicale.) 6. drăcos, neastîmpărat, nebun, nebunatic, sprințar, zăpăcit, zbînțuit, zburdalnic, zglobiu, zurliu, zvăpăiat, zvînturat, zvînturatic, (pop.) zbanghiu, (reg.) sturlubatic, sturluibat, (prin Olt.) saitoc, (Transilv.) șulhetic, (înv.) zburdatic, zburdător. (Copil ~.) 7. jucăuș, neastîmpărat. (Ochi ~; privire ~.)

Vioi ≠ greoi, molatic

vioiu’ s. invar. penis.