aprins², ~ă [At: MINEIUL (1776), 110¹/1 / Pl: ~nși, ~e / E: aprinde] 1 a Care arde. 2 a Încins. 3 a Incandescent. 4 a (Fig) Îndrăgostit. 5-6 av, a (într-un mod) pasionat. 7 a (Fig; d. ochi) Strălucitor Si: (lor) ardent. 8 a (Despre cereale, faină etc.) Încins. 9 a (Fig) Uscat. 10 a Febril. 11 a (Pop; d. animale) Care a făcut pneumonie. 12 a Îmbujorat. 13 a Înroșit. 14 a (D. culori) Strălucitor. 15 a (Înv; îs) galben ~ Galben ca focul. 16 a (D. surse de lumină) Care luminează. 17 a (D. aparate electronice) Pus în funcțiune. corectat(ă)

APRINS I. adj. 1 p. APRINDE: cărbuni aprinși ¶¶ contr. NEAPRINS ¶ 2 familiar Foarte viu (vorb. de culori): roșu ~ ¶ 3 fig. Încălzit, roșu la față (în atingere cu căldura, în urma unei emoțiuni): toată fața-i era ~ă ¶ 4 fig. Stăpînit de o emoțiune puternică: ~ de mînie ¶ 5 fig. Înflăcărat, nestăpînit, fără măsură: discuțiune ~ă; imaginațiune ~ă; dragoste ~ă; mînie ~ă; sete ~ă ¶ 6 Încins, stricat: făină ~ă. II. sbst. 1 Faptul de a (se) aprinde; pe la (sau în) ~ul lumînărilor, spre seară ¶ 2 🐕 Boală la cai și vite cornute pricinuită din fuga mare sau de prea multă muncă.

APRINS², -Ă, aprinși, -se, adj. 1. (Despre foc) În stare de ardere; arzînd. 2. (Despre obiecte sau aparate de iluminat) Care arde dînd lumină. Un frînar... cu un felinar mic, aprins fără rost, în mină, trecu prin vagon. DUMITRIU, B. F. 8. Stelele... Luceau ca niște candeli aprinse p-un mormînt. ALEXANDRESCU, P. 140. ♦ Luminat. Iată lacul. Luna plină, Poleindu-l, îl străbate,; El, aprins de-a ei lumină, Simte-a lui singurătate. EMINESCU, O. I 210. ◊ Fig. (Despre ochi) Strălucitor, învăpăiat (de o stare psihică sau fizică neobișnuită). Copilul... îi urmărea cu ochi aprinși. SAHIA, N. 101. Zărind Frumoasa jucărie, Aprinșii-i ochi mai mult s-aprind. COȘBUC, P. I 68. 3. Încins, înfierbîntat, ars. Pînă-n aprinse nisipuri, O liberă lume începe s-apară. BANUȘ, B. 113. Viața va ieși în cale Să bea cu buzele aprinse Din cupa dăruirii tale. TOMA, C. V. 127. ◊ Fig. Și-n capul lui aprins și fără odihnă mișuiesc noroade de gînduri răzvrătite. VLAHUȚĂ, O. A. 153. Aprinși de curiozitate, ne acățarăm ca mîțile pe o scară. ALECSANDRI, C. 26. 4. Fig. Roșu la față, îmbujorat. Ea îl fixa așteptîndu-i răspunsul, roșie, cu obrajii aprinși. BART, E. 350. Noul chiriaș era [un] om... cu ochii bulbucați și fața buhăită și aprinsă de beție. ARDELEANU, D. 18. Iat-o veselă și-aprinsă; Joacă hora! COȘBUC, P. I 97. ♦ Înroșit (de un aflux de sînge). Caii... cu coame răsfirate, Cu nările aprinse... La sunete de luptă pe cîmp își luau zborul. ALEXANDRESCU, P. 144. ◊ (Despre culori) Puternic, violent, bătător la ochi; p. ext. (despre obiecte) de o culoare vie. Roșu-aprins. ◊ Vom desfunda înaltul Tăriilor aprins ca un bujor. BENIUC, V. 45. 5. Fig. Pasionat, înflăcărat. Aprinsul cîntec s-a-nălțat. BANUȘ, B. 112. La popotă, la sfîrșitul mesei, era discuție aprinsă. BRĂESCU, V. A. 32. ♦ (Adverbial) Ea-nalță pruncul slab... Și-apoi... aprins, sălbatic – îl sărută. TOMA, C. V. 146. Vorbește aprins, împiedicîndu-se. SAHIA, N. 40. Jocul se-ncinge sălbatic și-aprins. COȘBUC, P. I 143. 6. (Despre grîne, alimente etc.) Încins, stricat (printr-un început de fermentație). Jămle (= jimble) făcute cu făină aprinsă. ALECSANDRI, T. 1355.

APRINS², -Ă, aprinși, -se, adj. 1. (Despre foc) În stare de ardere; arzînd. 2. Care arde dînd lumină. ♦ Fig. Strălucitor, învăpăiat. Copilul... îi urmărea cu ochi aprinși (SAHIA). 3. Încins, înfierbîntat, ars. 4. Fig. Roșu la față, îmbujorat. ♦ (Despre culori) Puternic, violent; p. ext. (despre obiecte) de o culoare vie. 5. Fig. Pasionat, înflăcărat. 6. (Despre fîn, cereale etc.) Încins; stricat (printr-un început de fermentație). – V. aprinde.

APRINS² ~să (~și, ~se) 1) v. A APRINDE și A SE APRINDE. 2) (despre o sursă de lumină) Care luminează. 3) (despre culori) Care are o nuanță vie. Roșu ~. [Sil. a-prins] /v. a (se) aprinde

aprins a. 1. gata de a arde, începând a arde: cărbune aprins; 2. fig. înfocat, înflăcărat: inimă aprinsă spre lucruri vitejești. ║ n. 1. aprindere (materială): pe la aprinsul lumânărilor; 2. aprinderea plămânilor (la vite).

1) apríns, -ă adj. Care arde. Fig. Pornit, înflăcărat: caracter aprins spre arme. Adv. Pornit: nu vorbi așa de aprins.

APRINS adj. 1. v. incendiat. 2. (rar) înflăcărat. (Pădure ~.) 3. v. încins.

APRINS adj. v. aprig, avântat, congestionat, disputat, dârz, entuziasmat, entuziast, fervent, focos, furtunos, impetuos, impulsiv, intens, iute, îmbujorat, împurpurat, îndârjit, înflăcărat, înfocat, înroșit, însuflețit, înverșunat, mare, năvalnic, nedomolit, nepotolit, nestăpânit, nestăvilit, pasionat, puternic, roșu, rumen, rumenit, sălbatic, strălucitor, tare, tumultuos, vehement, violent, viu.

APRINS adj. 1. incendiat. (Imobil ~.) 2. (rar) înflăcărat. (Pădure ~.) 3. încins. (Fîn, grîu ~.)

aprins adj. v. APRIG. AVÎNTAT. CONGESTIONAT. DISPUTAT. DÎRZ. ENTUZIASMAT. ENTUZIAST. FERVENT. FOCOS. FURTUNOS. IMPETUOS. IMPULSIV. INTENS. IUTE. ÎMBUJORAT. ÎMPURPURAT. ÎNDÎRJIT. ÎNFLĂCĂRAT. ÎNFOCAT. ÎNROȘIT. ÎNSUFLEȚIT. ÎNVERȘUNAT. MARE. NĂVALNIC. NEDOMOLIT. NEPOTOLIT. NESTĂPÎNIT. NESTĂVILIT. PASIONAT. PUTERNIC. ROȘU. RUMEN. RUMENIT. SĂLBATIC. STRĂLUCITOR. TARE. TUMULTUOS. VEHEMENT. VIOLENT. VIU.

Aprins ≠ pal, palid, spălăcit, stăpînit, șters, stins, veștet