14 definiții pentru zburdalnic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBURDÁLNIC, -Ă, zburdalnici, -ce, adj. (Despre animale) Care zburdă; (despre oameni) zglobiu, neastâmpărat, vioi, nebunatic; p. ext. ușuratic. ♦ Fig. (Despre stări sufletești sau manifestări ale omului) Plin de avânt, de voioșie, de vioiciune; avântat. – Zburda + suf. -alnic.

ZBURDÁLNIC, -Ă, zburdalnici, -ce, adj. (Despre animale) Care zburdă; (despre oameni) zglobiu, neastâmpărat, vioi, nebunatic; p. ext. ușuratic. ♦ Fig. (Despre stări sufletești sau manifestări ale omului) Plin de avânt, de voioșie, de vioiciune; avântat. – Zburda + suf. -alnic.

zburdalnic, ~ă a [At: VALIAN, V. / Pl: ~ici, ~ice / E: zburda + -alnic] 1-2 Zvăpăiat (1-2).

zburdalnic, -ă adj. 1 (despre ființe; mai ales despre copii sau despre puii de animale) Care zburdă; care este vioi, neastîmpărat. Eu vreau să-mi dai copilul zburdalnic – pe Arald! (EMIN.). ◊ (adv.) Zburdalnic de pe coastă Gureșe pîraie cad (COȘB.). ◊ Fig. Avea un trandafir alb... în părul de aur răzvrătit în cîrlionți zburdalnici (REBR.). ♦ Fig. (despre stări sufletești, manifestări etc. ale oamenilor) Care este plin de elan, de avînt, de vioiciune; avîntat. Un dor zburdalnic îmi veni să urc la stînă (GAL.). 2 Fig. (despre oameni) Care are preocupări superficiale și caută plăceri ușoare; frivol, ușuratic. Tragedia sufletească a unei domnișoare părăsită de vreun zburdalnic ofițer (PET.). ♦ (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă o conduită superficială, frivolă. • pl. -ci, -ce. /zburda + -alnic.

ZBURDÁLNIC, -Ă, zburdalnici, -e, adj. (Despre animale) Care zburdă. Un țăpușor vesel și zburdalnic. SADOVEANU, O. VI 103. Se făcuse un cărlănaș zburdalnic, de n-avea astîmpăr. ISPIRESCU, L. 161. Armăsari zburdalnici, ce vesel nechezeau. ALECSANDRI, P. III 199. ♦ (Despre persoane) Nebunatic, zglobiu, vioi, neastîmpărat; p. ext. ușuratic, neserios. Am luat odată parte la niște petreceri de anul nou, cu un tineret zburdalnic. SADOVEANU, O. VI 430. Eram tineri, zburdalnici, bucuroși de aer liber, de viața ce-o trăiam. ANGHEL-IOSIF, C. L. 46. Era mereu gătită, mereu voioasă, aproape zburdalnică, doritoare de petreceri. SLAVICI, O. II 148. Eu vreau să-mi dai copilul zburdalnic – pe Arald. EMINESCU, O. I 91. ◊ (Adverbial) Și zburdalnic, de pe coaste, Gureșe pîraie cad. COȘBUC, P. I 261. ♦ Fig. (Despre manifestări ale omului, stări sufletești etc.) Plin de avînt, de vioiciune, de voioșie. Un dor zburdalnic îmi veni să urc la stină. GALACTION, O. I 63. De mult încă îi păruse că aude așa, din cînd în cînd, cimpoi și ceteră și fluier și chiote zburdalnice. SLAVICI, O. I 215. Mîndrele dealuri, de după care-mi zîmbeau zorile, în zburdalnica vîrstă a tinereții. CREANGĂ, A. 117.

ZBURDÁLNIC, -Ă, zburdalnici, -ce, adj. (Despre animale) Care zburdă; (despre oameni) zglobiu, neastîmpărat, vioi, nebunatic; p. ext. ușuratic, neserios. ♦ Fig. (Despre stări sufletești sau manifestări ale omului) Plin de avînt, de voioșie, de vioiciune. – Din zburda + suf. -al-nic.

ZBURDÁLNIC ~că (~ci, ~ce) (mai ales despre copii) Care nu stă locului nici un moment; fără astâmpăr; neastâmpărat; zbanghiu; zvăpăiat; vânturat. /a zburda + suf. ~alnic

zburdálnic, -ă adj. (d. zburd). Căruĭa-ĭ place să zburde: cal zburdalnic. Fig. Zglobiŭ, nebunatic, neastîmpărat: copil zburdalnic. – Și -átic (Al., în rimă cu sălbatic).

sburdalnic a. 1. neastâmpărat, nebunatic; 2. ușurel la minte.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zburdalnic adj. m., pl. zburdalnici; f. zburdalnică, pl. zburdalnice

zburdálnic adj. m., pl. zburdálnici; f. sg. zburdálnică, pl. zburdálnice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZBURDÁLNIC adj. drăcos, neastâmpărat, nebun, nebunatic, sprințar, vioi, zăpăcit, zbânțuit, zglobiu, zurliu, zvăpăiat, zvânturat, zvânturatic, (pop.) zbanghiu, (reg.) sturlubatic, sturluibat, (prin Olt.) saitoc, (Transilv.) șulhetic, (înv.) zburdatic, zburdător. (Copil ~.)

ZBURDÁLNIC adj. v. flușturatic, fluturatic, frivol, neserios, ușuratic, vânturatic, zvântorat, zvânturatic.

ZBURDALNIC adj. drăcos, neastîmpărat, nebun, nebunatic, sprințar, vioi, zăpăcit, zbînțuit, zglobiu, zurliu, zvăpăiat, zvînturat, zvînturatic, (pop.) zbanghiu, (reg.) sturlubatic, sturluibat, (prin Olt.) saitoc, (Transilv.) șulhetic, (înv.) zburdatic, zburdător. (Copil ~.)

zburdalnic adj. v. FLUȘTURATIC. FLUTURATIC. FRIVOL. NESERIOS. UȘURATIC. VÎNTURATIC. ZVÎNTURAT. ZVÎNTURATIC.

Intrare: zburdalnic
zburdalnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zburdalnic
  • zburdalnicul
  • zburdalnicu‑
  • zburdalnică
  • zburdalnica
plural
  • zburdalnici
  • zburdalnicii
  • zburdalnice
  • zburdalnicele
genitiv-dativ singular
  • zburdalnic
  • zburdalnicului
  • zburdalnice
  • zburdalnicei
plural
  • zburdalnici
  • zburdalnicilor
  • zburdalnice
  • zburdalnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zburdalnic, zburdalnicăadjectiv

  • 1. (Despre animale) Care zburdă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Un țăpușor vesel și zburdalnic. SADOVEANU, O. VI 103. DLRLC
    • format_quote Se făcuse un cărlănaș zburdalnic, de n-avea astîmpăr. ISPIRESCU, L. 161. DLRLC
    • format_quote Armăsari zburdalnici, ce vesel nechezeau. ALECSANDRI, P. III 199. DLRLC
  • 2. (Despre oameni) Care nu stă locului nici un moment; fără astâmpăr. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Am luat odată parte la niște petreceri de anul nou, cu un tineret zburdalnic. SADOVEANU, O. VI 430. DLRLC
    • format_quote Eram tineri, zburdalnici, bucuroși de aer liber, de viața ce-o trăiam. ANGHEL-IOSIF, C. L. 46. DLRLC
    • format_quote Era mereu gătită, mereu voioasă, aproape zburdalnică, doritoare de petreceri. SLAVICI, O. II 148. DLRLC
    • format_quote Eu vreau să-mi dai copilul zburdalnic – pe Arald. EMINESCU, O. I 91. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Și zburdalnic, de pe coaste, Gureșe pîraie cad. COȘBUC, P. I 261. DLRLC
    • 2.1. prin extensiune Neserios, ușuratic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.2. figurat (Despre stări sufletești sau manifestări) Plin de avânt, de voioșie, de vioiciune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: avântat
      • format_quote Un dor zburdalnic îmi veni să urc la stînă. GALACTION, O. I 63. DLRLC
      • format_quote De mult încă îi păruse că aude așa, din cînd în cînd, cimpoi și ceteră și fluier și chiote zburdalnice. SLAVICI, O. I 215. DLRLC
      • format_quote Mîndrele dealuri, de după care-mi zîmbeau zorile, în zburdalnica vîrstă a tinereții. CREANGĂ, A. 117. DLRLC
etimologie:
  • Zburda + sufix -alnic. DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.