12 definiții pentru vesel

VÉSEL, -Ă, veseli, -e, adj. 1. (Despre ființe) Cu voie bună, bine dispus; voios. ♦ (Despre manifestările oamenilor) Care exprimă voie bună, bună dispoziție, voioșie. 2. Care produce veselie, înveselește; desfătător, plăcut. 3. Care se face cu voioșie, cu veselie. – Din sl. veselŭ.

VÉSEL, -Ă, veseli, -e, adj. 1. (Despre ființe) Cu voie bună, bine dispus; voios. ♦ (Despre manifestările oamenilor) Care exprimă voie bună, bună dispoziție, voioșie. 2. Care produce veselie, înveselește; desfătător, plăcut. 3. Care se face cu voioșie, cu veselie. – Din sl. veselŭ.

VÉSEL, -Ă, veseli, -e, adj. 1. Care este bine dispus; cu voie bună, voios. Un copil... se învîrtea în jurul lui cînd încoace, cînd încolo, vesel ca un fluture alb lîngă un pom bătrîn. REBREANU, R. I 126. Lume veselă ca astăzi N-am mai pomenit de mult. IOSIF, PATR. 38. ◊ (Prin metonimie) Traiul lumii... Cine vor, aceia lese-l, Dară sufletul mi-i vesel, Tinerețea luminată. EMINESCU, O. I 102. ◊ (Rar, despre animale) Uite, graurii pe luncă, Veseli, fericiți ce sînt! COȘBUC, P. I 264. [Porumbeii] apă veseli c-or gusta. TEODORESCU, P. P. 39. ◊ Fig. Drumul urcă întîi anevoie... pe urmă însă înaintează vesel, neted. REBREANU, I. 9. 2. Care exprimă voie bună, voioșie, bună dispoziție. Glasuri vesele răsună, Zic vioare,urlă vîntul. IOSIF, PATR. 27. ◊ (Adverbial) Un cucoș... bătu din aripi și trîmbiță vesel în lumina aurie. SADOVEANU, O. I 344. Fata vesel îi zîmbește. CREANGĂ, P. 275. 3. Care aduce veselie, care înveselește; desfătător, plăcut. Mic și vesel: colo-n fund, Uite-l verde și rotund Nucul din grădină. COȘBUC, P. I 261. Deodată perdeaua de codru se dă la o parte: căsuțe vesele se ivesc pe podișul din dreapta. VLAHUȚĂ, O. A. II 165. ◊ (Adverbial) În pădure se făcuse iar liniște, și soarele lumina vesel. SADOVEANU, O. VII 38. Un haiduc trecea prin crîng Singur-singurel cu dorul, Păsările ciripeau, Vesel murmura izvorul. IOSIF, V. 113. 4. Care se face, se petrece cu voie bună, cu voioșie; plin de veselie. Dar azi vă dau o veselă agapă. TOPÎRCEANU, S. A. 3. Trei fecioare... În veselă horă ușoare sălta. ALECSANDRI, P. I 190. Am petrecut două săptămîni vesele. NEGRUZZI, S. I 68.

vésel adj. m., pl. véseli; f. véselă, pl. vésele

vésel adj. m., pl. véseli; f. sg. véselă, pl. vésele

VÉSEL adj. 1. v. glumeț. 2. v. bucuros. 3. voios, (livr.) jovial, (rar) râzăreț, râzător, (pop.) tivilichiu, (înv. și reg.) sămărât, (reg.) chefos, veselos, (Transilv.) vigan, (înv.) libovit, râzăcios, râzând, veget. (O fire ~.) 4. v. amuzant. 5. v. umoristic.

Vesel ≠ abătut, indispus, întristat, posac, posomorât, trist

vésel (-lă), adj. – Bucuros, voios. Sl. veselŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 453), cf. bg. vesel.Der. veseli (var. înveseli), vb. (a se bine dispune, a se bucura; a se distra, a petrece), din sl. veseliti; veselie, s. f. (voioșie, bună-dispoziție; înv., petrecere veselă), din sl. veselije; (în)veselitor, adj. (care înveselește, voios); veselos (var. veselnic), adj. (voios, amuzant).

VÉSEL ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care este bine dispus; care este plin de voie bună; voios; jovial; bucuros. 2) și adverbial (despre manifestările oamenilor) Care manifestă voioșie, bună dispoziție, voie bună; voios; jovial; bucuros. Glasuri ~e. A zâmbi ~. 3) Care înveselește; care aduce dispoziție, voie bună. /<sl. veselu

vesel a. bine dispus. [Slav. VESELŬ, voios].

vésel, -ă adj. (vsl. bg. vesel). Nu trist, bucuros, bine dispus: era vesel cînd a auzit c'a cîștigat la loterie. Adv. Cu veselie.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

VÉSEL adj. 1. glumeț, hazliu, poznaș, (pop. și fam.) ghidúș, hî́tru, mehénghi, mucalít, ștrengár, șugubắț, (înv. și reg.) șăgáci, (reg., mai ales în Mold.) șăgálnic, (reg.) poznéț, snovós, (Mold.) chisnovát, (Olt.) potcáș, (prin Mold.) prujálnic, prujitór, (prin Olt.) snovélnic, (prin Transilv.) șăncăléț, șăncălós, șodomán, (prin Transilv. și Olt.) șodós, (prin Transilv.) șoloméț, (prin Bucov. și Mold.) șotélnic, (Bucov.) șotiós, (Mold.) tămășálnic, (prin Olt.) zgondós, (înv.) poznátec, poznít, zeflíu. (E un om tare ~.) 2. bucuros, mulțumit, satisfăcut, voios. (Se duce ~ la lucru.) 3. voios, (livr.) joviál, (rar) rîzăréț, rîzătór, (pop.) tivilichíu, (înv. și reg.) sămărî́t, (reg.) chefós, veselós, (Transilv.) vigán, (înv.) libovít, rîzăciós, rîzî́nd, véget. (O fire ~.) 4. amuzant, comic, hazliu, nostim, (livr.) ilár, ilariánt, (pop.) poznáș, (Transilv., Ban. și Olt.) șod. (O întîmplare ~.) 5. hazliu, umoristic. (Scenetă ~.)

Intrare: vesel
vesel adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vesel veselul veselă vesela
plural veseli veselii vesele veselele
genitiv-dativ singular vesel veselului vesele veselei
plural veseli veselilor vesele veselelor
vocativ singular
plural

vesel

  • 1. (Despre ființe) Cu voie bună, bine dispus.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: bucuros jovial voios diminutive: veselior 6 exemple
    exemple
    • Un copil... se învîrtea în jurul lui cînd încoace, cînd încolo, vesel ca un fluture alb lîngă un pom bătrîn. REBREANU, R. I 126.
      surse: DLRLC
    • Lume veselă ca astăzi N-am mai pomenit de mult. IOSIF, PATR. 38.
      surse: DLRLC
    • (Prin metonimie) Traiul lumii... Cine vor, aceia lese-l, Dară sufletul mi-i vesel, Tinerețea luminată. EMINESCU, O. I 102.
      surse: DLRLC
    • Uite, graurii pe luncă, Veseli, fericiți ce sînt! COȘBUC, P. I 264.
      surse: DLRLC
    • [Porumbeii] apă veseli c-or gusta. TEODORESCU, P. P. 39.
      surse: DLRLC
    • figurat Drumul urcă întîi anevoie... pe urmă însă înaintează vesel, neted. REBREANU, I. 9.
      surse: DLRLC NODEX
    • 1.1. (Despre manifestările oamenilor) Care exprimă voie bună, bună dispoziție, voioșie.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Glasuri vesele răsună, Zic vioare, – urlă vîntul. IOSIF, PATR. 27.
        surse: DLRLC
      • adverbial Un cucoș... bătu din aripi și trîmbiță vesel în lumina aurie. SADOVEANU, O. I 344.
        surse: DLRLC
      • adverbial Fata vesel îi zîmbește. CREANGĂ, P. 275.
        surse: DLRLC
  • 2. Care produce veselie, înveselește.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: desfătător plăcut 4 exemple
    exemple
    • Mic și vesel: colo-n fund, Uite-l verde și rotund Nucul din grădină. COȘBUC, P. I 261.
      surse: DLRLC
    • Deodată perdeaua de codru se dă la o parte: căsuțe vesele se ivesc pe podișul din dreapta. VLAHUȚĂ, O. A. II 165.
      surse: DLRLC
    • adverbial În pădure se făcuse iar liniște, și soarele lumina vesel. SADOVEANU, O. VII 38.
      surse: DLRLC
    • adverbial Un haiduc trecea prin crîng Singur-singurel cu dorul, Păsările ciripeau, Vesel murmura izvorul. IOSIF, V. 113.
      surse: DLRLC
  • 3. Care se face cu voioșie, cu veselie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Dar azi vă dau o veselă agapă. TOPÎRCEANU, S. A. 3.
      surse: DLRLC
    • Trei fecioare... În veselă horă ușoare sălta. ALECSANDRI, P. I 190.
      surse: DLRLC
    • Am petrecut două săptămîni vesele. NEGRUZZI, S. I 68.
      surse: DLRLC

etimologie: