14 definiții pentru zglobiu zlobiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZGLOBÍU, -ÍE, zglobii, adj. Vioi, sprinten, zburdalnic. ♦ (Despre dansuri) Cu un ritm vioi, săltăreț, vesel. – Din sl. zlobivŭ.

ZGLOBÍU, -ÍE, zglobii, adj. Vioi, sprinten, zburdalnic. ♦ (Despre dansuri) Cu un ritm vioi, săltăreț, vesel. – Din sl. zlobivŭ.

ZGLOBÍU, -ÍE, zglobii, adj. Vioi, sprinten, zburdalnic. Pe micul școlar zglobiu și pe acest om bizar Jap i-a stimat și i-a iubit. GALACTION, O. I 306. Ileana, frumușică și curățică, avea veșnic un rîs zglobiu care-i plăcea Nadinei. REBREANU, R. II 120. O libelulă sosi, zburînd zglobie, și, crezînd că deasupra apei e o floare, se lăsă, ușoară. GÎRLEANU, L. 21. De-un ceas o privea cum se joacă, zglobie, veselă, amețită, ca de un vin tare, de propria ei tinereță și sănătate. VLAHUȚĂ, O. A. III 36. Fig. Anii tinereții zburaseră zglobii, SADOVEANU, E. 172. ◊ (Substantivat) D-alei, Miule, Și zglobiule. TEODORESCU, P. P. 499. ◊ (Despre dansuri) Vioi, săltăreț, animat. Răsare superbul efeb Un joc zglobiu să danseze. MACEDONSKI, O. I 152. Iată-le-ntr-un joc zglobiu Cu desprinse beteMult e-n lume rîs și chiu, Dar atîta tot nu știu Ca-ntr-un joc de fete! COȘBUC, P. II 277.

ZGLOBÍU, -ÍE, zglobii, adj. (Adesea substantivat) Vioi, sprinten, zburdalnic. ♦ (Despre dansuri) Săltăreț. – Slav (v. sl. zlobivŭ).

ZGLOBÍU ~ie (~ii) 1) (mai ales despre copii) Care vădește ușurință în mișcări; jucăuș. 2) (despre dansuri) Care are un ritm vioi; săltăreț. /<sl. zlobivu

zglobíŭ, -íe adj. (vsl. zlobivŭ, răutăcĭos; vpol. zglobiwy. P. epentează, cp. cu jgheab, sclab, sclav, scleme, p. înț. cu nebun. V. nezlobiv). Vechĭ (zlobiu1 și zglobiv). Răutăcĭos, răŭ: om zglobiv, pofte zglobive. Azĭ. Zburdalnic, vioĭ: copiĭ, veverițe zglobiĭ.[1] modificată

  1. 1. În original zlobiv. Vezi trimiterea corespunzătoare. — LauraGellner

sglobiu a. nebunatic, sburdalnic: frățiorul mijlociu și de fire cam sglobiu POP. [Slav. ZGLOBIVŬ, răutăcios (cf. nebun, etimologicește sinonim cu rău)].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zglobíu adj. m., f. zglobíe; pl. m. și f. zglobíi

zglobíu adj. m., f. zglobíe; pl. m. și f. zglobíi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZGLOBÍU adj. 1. drăcos, neastâmpărat, nebun. (Copil ~.) 2. v. sprinten, vioi. (Zborul ~ al rândunicii.)

ZGLOBIU adj. 1. drăcos, neastîmpărat, nebun, nebunatic, sprințar, vioi, zăpăcit, zbînțuit, zburdalnic, zurliu, zvăpăiat, zvînturat, zvînturatic, (pop.) zbanghiu, (reg.) sturlubatic, sturluibat, (prin Olt.) saitoc, (Transilv.) șulhetic, (înv.) zburdatic, zburdător. (Copil ~.) 2. săltat, săltăreț, sprinten, vioi. (rar) săltător. (Zborul ~ al rîndunicii.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZGLOBÍU, ZGLOBÍE, zglobíi, adj.1. Rău, ticălos. – 2. Ștrengar, zburdalnic, poznaș. – 3. Vesel, jucăuș, vioi. – Var. zglobiu, z(g)lobiv. Sl. zglobivŭ (Cihac, II, 342; Șeineanu, Semasiol., 220; Tiktin; cf. Hasdeu, Col. lui Traian, 1882, p. 245-9, 478-90), cf. bg. zlobiv „răutăcios”, v. pol. zglobiwy „rău”. Primul este înv.

sglobíu (-íe), adj.1. Rău, ticălos. – 2. Ștrengar, zburdalnic, poznaș. – 3. Vesel, jucăuș, vioi. – Var. zglobiu, z(g)lobiv. Sl. zglobivŭ (Cihac, II, 342; Șeineanu, Semasiol., 220; Tiktin; cf. Hasdeu, Col. lui Traian, 1882, p. 245-9, 478-90), cf. bg. zlobiv „răutăcios”, v. pol. zglobiwy „rău”. Primul este înv.

Intrare: zglobiu
zglobiu adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zglobiu
  • zglobiul
  • zglobiu‑
  • zglobie
  • zglobia
plural
  • zglobii
  • zglobiii
  • zglobii
  • zglobiile
genitiv-dativ singular
  • zglobiu
  • zglobiului
  • zglobii
  • zglobiei
plural
  • zglobii
  • zglobiilor
  • zglobii
  • zglobiilor
vocativ singular
plural
zlobiu adjectiv
adjectiv (A108)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zlobiu
  • zlobiul
  • zlobiu‑
  • zlobie
  • zlobia
plural
  • zlobii
  • zlobiii
  • zlobii
  • zlobiile
genitiv-dativ singular
  • zlobiu
  • zlobiului
  • zlobii
  • zlobiei
plural
  • zlobii
  • zlobiilor
  • zlobii
  • zlobiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zglobiu zlobiu

  • 1. Care vădește ușurință în mișcări.
    exemple
    • Pe micul școlar zglobiu și pe acest om bizar Jap i-a stimat și i-a iubit. GALACTION, O. I 306.
      surse: DLRLC
    • Ileana, frumușică și curățică, avea veșnic un rîs zglobiu care-i plăcea Nadinei. REBREANU, R. II 120.
      surse: DLRLC
    • O libelulă sosi, zburînd zglobie, și, crezînd că deasupra apei e o floare, se lăsă, ușoară. GÎRLEANU, L. 21.
      surse: DLRLC
    • De-un ceas o privea cum se joacă, zglobie, veselă, amețită, ca de un vin tare, de propria ei tinereță și sănătate. VLAHUȚĂ, O. A. III 36.
      surse: DLRLC
    • figurat Anii tinereții zburaseră zglobii, SADOVEANU, E. 172.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat D-alei, Miule, Și zglobiule. TEODORESCU, P. P. 499.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre dansuri) Cu un ritm vioi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: animat săltăreț vesel vioi 2 exemple
      exemple
      • Răsare superbul efeb Un joc zglobiu să danseze. MACEDONSKI, O. I 152.
        surse: DLRLC
      • Iată-le-ntr-un joc zglobiu Cu desprinse bete – Mult e-n lume rîs și chiu, Dar atîta tot nu știu Ca-ntr-un joc de fete! COȘBUC, P. II 277.
        surse: DLRLC

etimologie: