20 de definiții pentru zglobiu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZGLOBÍU, -ÍE, zglobii, adj. Vioi, sprinten, zburdalnic. ♦ (Despre dansuri) Cu un ritm vioi, săltăreț, vesel. – Din sl. zlobivŭ.

ZGLOBÍU, -ÍE, zglobii, adj. Vioi, sprinten, zburdalnic. ♦ (Despre dansuri) Cu un ritm vioi, săltăreț, vesel. – Din sl. zlobivŭ.

zglobiu, ~ie a [At: PRAV. 71 / V: (îrg) zlobiu, (înv) ~iv, zlobiv, (reg) ~ogiv, globiu / A și: (reg) zglobiu / Pl: ~ii / E: slv зълобивъ] 1 (Înv) Impulsiv. 2 (Înv) Irascibil. 3 (Înv) Răutăcios. 4 (Îrg) Prostănac. 5 (Pex) Nebun. 6-7 (D. oameni sau sufletul, firea lor) Zvăpăiat (1-2). 8 (Pex) Ușuratic. 9 Care exprimă, care denotă entuziasm, vioiciune. 10 (D. ființe; pex d. corpul sau părți ale corpului lor) Care se mișcă repede și cu ușurință Si: ager (1), agil (1), grăbit (3), iute, pripit, repede, (liv) veloce, (îrg) pripelnic, (reg) schitaci1, sculăreț (1). 11 (Pex) Care saltă (1). 12 (Pex) Care se deplasează în salturi Si: săltăreț (1), sprinten (1), vioi, (rar) săltător (1). 13 (D. mișcări, acțiuni etc.) Care se caracterizează prin repeziciune și ușurință Si: iute, sprinten (2), vioi, săltat2 (1), săltăreț (2). 14 (D. dansuri) Cu un ritm vioi.

zglobiu, -ie adj. 1 (despre oameni) Care este vioi, sprinten, zburdalnic. Veniră fetele zglobii și de dincolo, ca să le privească (CA. PETR.). ♦ (despre acțiuni, manifestări etc. ale oamenilor) Care exprimă, care denotă entuziasm, vioiciune. Petrecerile zglobii ale pagilor (HEL.). 2 (despre ființe, ext., despre corpul lor, despre părți ale corpului lor) Care se mișcă repede și cu ușurință; agil, iute. Fluturul... își luă zglobiu zborul (GÎRL.). ♦ Ext. Care saltă, care face salturi sau se deplasează în salturi. Zglobiu, peștele făcu cîteva salturi în aer (CHIRIȚ.). 3 (despre mișcări, acțiuni etc) Care are un ritm vioi, săltăreț, vesel. Iată-le-ntr-un joc zglobiu (COȘB.). 4 (înv.; despre oameni) Care este impulsiv, irascibil, răutăcios. 5 (înv., reg) Care este prostănac. ♦ Ext. Care este nebun. • pl. -ii. și (înv., reg.) zlobiu, -ie, (înv.) zglobiv, -ă, adj. /<sl. veche зълобнвъ.

ZGLOBÍU, -ÍE, zglobii, adj. Vioi, sprinten, zburdalnic. Pe micul școlar zglobiu și pe acest om bizar Jap i-a stimat și i-a iubit. GALACTION, O. I 306. Ileana, frumușică și curățică, avea veșnic un rîs zglobiu care-i plăcea Nadinei. REBREANU, R. II 120. O libelulă sosi, zburînd zglobie, și, crezînd că deasupra apei e o floare, se lăsă, ușoară. GÎRLEANU, L. 21. De-un ceas o privea cum se joacă, zglobie, veselă, amețită, ca de un vin tare, de propria ei tinereță și sănătate. VLAHUȚĂ, O. A. III 36. Fig. Anii tinereții zburaseră zglobii, SADOVEANU, E. 172. ◊ (Substantivat) D-alei, Miule, Și zglobiule. TEODORESCU, P. P. 499. ◊ (Despre dansuri) Vioi, săltăreț, animat. Răsare superbul efeb Un joc zglobiu să danseze. MACEDONSKI, O. I 152. Iată-le-ntr-un joc zglobiu Cu desprinse beteMult e-n lume rîs și chiu, Dar atîta tot nu știu Ca-ntr-un joc de fete! COȘBUC, P. II 277.

ZGLOBÍU, -ÍE, zglobii, adj. (Adesea substantivat) Vioi, sprinten, zburdalnic. ♦ (Despre dansuri) Săltăreț. – Slav (v. sl. zlobivŭ).

ZGLOBÍU ~ie (~ii) 1) (mai ales despre copii) Care vădește ușurință în mișcări; jucăuș. 2) (despre dansuri) Care are un ritm vioi; săltăreț. /<sl. zlobivu

zglobíŭ, -íe adj. (vsl. zlobivŭ, răutăcĭos; vpol. zglobiwy. P. epentează, cp. cu jgheab, sclab, sclav, scleme, p. înț. cu nebun. V. nezlobiv). Vechĭ (zlobiu1 și zglobiv). Răutăcĭos, răŭ: om zglobiv, pofte zglobive. Azĭ. Zburdalnic, vioĭ: copiĭ, veverițe zglobiĭ.[1] modificată

  1. 1. În original zlobiv. Vezi trimiterea corespunzătoare. — LauraGellner

sglobiu a. nebunatic, sburdalnic: frățiorul mijlociu și de fire cam sglobiu POP. [Slav. ZGLOBIVŬ, răutăcios (cf. nebun, etimologicește sinonim cu rău)].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zglobiu adj. m., f. zglobie; pl. m. și f. zglobii

zglobíu adj. m., f. zglobíe; pl. m. și f. zglobíi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZGLOBÍU adj. 1. drăcos, neastâmpărat, nebun. (Copil ~.) 2. v. sprinten, vioi. (Zborul ~ al rândunicii.)

ZGLOBIU adj. 1. drăcos, neastîmpărat, nebun, nebunatic, sprințar, vioi, zăpăcit, zbînțuit, zburdalnic, zurliu, zvăpăiat, zvînturat, zvînturatic, (pop.) zbanghiu, (reg.) sturlubatic, sturluibat, (prin Olt.) saitoc, (Transilv.) șulhetic, (înv.) zburdatic, zburdător. (Copil ~.) 2. săltat, săltăreț, sprinten, vioi. (rar) săltător. (Zborul ~ al rîndunicii.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZGLOBÍU, ZGLOBÍE, zglobíi, adj.1. Rău, ticălos. – 2. Ștrengar, zburdalnic, poznaș. – 3. Vesel, jucăuș, vioi. – Var. zglobiu, z(g)lobiv. Sl. zglobivŭ (Cihac, II, 342; Șeineanu, Semasiol., 220; Tiktin; cf. Hasdeu, Col. lui Traian, 1882, p. 245-9, 478-90), cf. bg. zlobiv „răutăcios”, v. pol. zglobiwy „rău”. Primul este înv.

sglobíu (-íe), adj.1. Rău, ticălos. – 2. Ștrengar, zburdalnic, poznaș. – 3. Vesel, jucăuș, vioi. – Var. zglobiu, z(g)lobiv. Sl. zglobivŭ (Cihac, II, 342; Șeineanu, Semasiol., 220; Tiktin; cf. Hasdeu, Col. lui Traian, 1882, p. 245-9, 478-90), cf. bg. zlobiv „răutăcios”, v. pol. zglobiwy „rău”. Primul este înv.

Intrare: zglobiu
zglobiu adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zglobiu
  • zglobiul
  • zglobiu‑
  • zglobie
  • zglobia
plural
  • zglobii
  • zglobiii
  • zglobii
  • zglobiile
genitiv-dativ singular
  • zglobiu
  • zglobiului
  • zglobii
  • zglobiei
plural
  • zglobii
  • zglobiilor
  • zglobii
  • zglobiilor
vocativ singular
plural
zlobiu adjectiv
adjectiv (A108)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zlobiu
  • zlobiul
  • zlobiu‑
  • zlobie
  • zlobia
plural
  • zlobii
  • zlobiii
  • zlobii
  • zlobiile
genitiv-dativ singular
  • zlobiu
  • zlobiului
  • zlobii
  • zlobiei
plural
  • zlobii
  • zlobiilor
  • zlobii
  • zlobiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zglobiu, zglobieadjectiv

  • 1. Care vădește ușurință în mișcări. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Pe micul școlar zglobiu și pe acest om bizar Jap i-a stimat și i-a iubit. GALACTION, O. I 306. DLRLC
    • format_quote Ileana, frumușică și curățică, avea veșnic un rîs zglobiu care-i plăcea Nadinei. REBREANU, R. II 120. DLRLC
    • format_quote O libelulă sosi, zburînd zglobie, și, crezînd că deasupra apei e o floare, se lăsă, ușoară. GÎRLEANU, L. 21. DLRLC
    • format_quote De-un ceas o privea cum se joacă, zglobie, veselă, amețită, ca de un vin tare, de propria ei tinereță și sănătate. VLAHUȚĂ, O. A. III 36. DLRLC
    • format_quote figurat Anii tinereții zburaseră zglobii, SADOVEANU, E. 172. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat D-alei, Miule, Și zglobiule. TEODORESCU, P. P. 499. DLRLC
    • 1.1. (Despre dansuri) Cu un ritm vioi. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Răsare superbul efeb Un joc zglobiu să danseze. MACEDONSKI, O. I 152. DLRLC
      • format_quote Iată-le-ntr-un joc zglobiu Cu desprinse bete – Mult e-n lume rîs și chiu, Dar atîta tot nu știu Ca-ntr-un joc de fete! COȘBUC, P. II 277. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.