10 intrări

Articole pe această temă:

84 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VERDE, (I, II) verzi, adj., (III) s. n. I. Adj. 1. Care are culoarea frunzelor, a ierbii sau, în general, a vegetației proaspete de vară. ◊ Zonă verde = porțiune de teren cultivată cu iarbă, pomi, flori etc. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea cu determinarea „la față”) Palid. 2. (Despre plante sau părți ale lor) Plin de sevă, care nu s-a uscat; viu. ◊ Expr. (Substantivat) A îndruga (la) verzi și uscate = a spune lucruri inutile, nimicuri, minciuni. 3. (Despre legume și fructe) Care nu a ajuns la deplină maturitate; crud, necopt. 4. (Despre piei) Care nu a fost prelucrat, tăbăcit; brut. II. Adj. Fig. (Despre oameni) Voinic, viguros; curajos, îndrăzneț. ♦ (Adesea adverbial) Sincer, deschis, fățiș. ◊ Expr. (Adverbial) A spune verde = a spune adevărul de-a dreptul, fără menajamente. III. S. n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului solar, situată între galben și albastru, care este aceea a frunzelor, a ierbii fragede etc. ◊ Verde-de-Paris = cristale mixte de arsenit de cupru cu acetat de cupru, foarte toxice, folosite ca insecticid; soluție preparată cu aceste cristale. ◊ Loc. adj. De verde = a) (despre cărți de joc) de culoarea numită „pică”; b) (în limbajul ghicitorilor în cărți; despre oameni) cu ochii verzi și cu pârul negru. ◊ Expr. A i se face (cuiva) verde înaintea ochilor = a i se face (cuiva) rău, a-i veni amețeală. – Lat. vir(i)dis.

VÉRDE, (I, II) verzi, adj., (III) s. n. I. Adj. 1. Care are culoarea frunzelor, a ierbii sau, în general, a vegetației proaspete de vară. ◊ Zonă verde = porțiune de teren cultivată cu iarbă, pomi, flori etc. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea cu determinarea „la față”) Palid. 2. (Despre plante sau părți ale lor) Plin de sevă, care nu s-a uscat; viu. ◊ Expr. (Substantivat) A îndruga (la) verzi și uscate = a spune lucruri inutile, nimicuri, minciuni. 3. (Despre legume și fructe) Care nu a ajuns la deplină maturitate; crud, necopt. 4. (Despre piei) Care nu a fost prelucrat, tăbăcit; brut. II. Adj. Fig. (Despre oameni) Voinic, viguros; curajos, îndrăzneț. ♦ (Adesea adverbial) Sincer, deschis, fățiș. ◊ Expr. (Adverbial) A spune verde = a spune adevărul de-a dreptul, fără menajamente. III. S. n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului solar, situată între galben și albastru, care este aceea a frunzelor, a ierbii fragede etc. ◊ Verde de Paris = cristale mixte de arsenit de cupru cu acetat de cupru, foarte toxice, folosite ca insecticid; soluție preparată cu aceste cristale. ◊ Loc. adj. De verde = a) (despre cărți de joc) de culoarea numită „pică”; b) (în limbajul ghicitorilor în cărți; despre oameni) cu ochii verzi și cu părul negru. ◊ Expr. A i se face (cuiva) verde înaintea ochilor = a i se face (cuiva) rău, a-i veni amețeală. – Lat. vir(i)dis.

VÉRDE2, verzi, adj. I. 1. Care are culoarea frunzelor, a ierbii sau în general a vegetației proaspete de vară. Apoi ridică ochii, ferindu-și-i, cu mîna la tîmplă, de lumina lămpii. Avea ochi frumoși, verzi, iar cute timpurii i se brăzdau de jur împrejurul feței. DUMITRIU, N. 34. Și-n fund lunca de lozii verde deschisă, înecată de aurul soarelui. SADOVEANU, O. VII 369. Apa mării tremură spre zări, Verde și adîncă. TOPÎRCEANU, B. 84. Tînguiosul bucium sună... îi răspunde codrul verde Fermecat și dureros. EMINESCU, O. I 209. Masa verde v. masă1 (1). ◊ Expr. A visa (sau a vedea, a spune) cai verzi (pe pereți) v. cal (1). A nu mai călca iarba verde v. călca (I 1). A vedea stele verzi v. stea (I 1). La moșii ăi verzi v. moș (II 3). ♦ (Despre persoane, de obicei cu determinarea «la față») Palid. Era verde la față. DUMITRIU, N. 123. Ce vînt te bate de ești verde la față?... Nu-ți merge bine, nu-ți priește mîncarea, te bate cineva? MIRONESCU, S. A. 60. Cum auzii eu de «Iunion»), mă făcui verde la față. CARAGIALE, O. I 46. 2. (Despre plante sau părți ale lor, în opoziție cu uscat) Plin de sevă, viu. Tot ce-i verde s-a usca, Rîurile vor seca. ALECSANDRI, P. II 13. Răsădea crengi verzi. DRĂGHICI, R. 151. ◊ Expr. Din pămînt, din iarbă verde v. iarbă (1). Paște, murgule, iarbă verde v. iarbă (1). (Substantivat) A îndruga (la) verzi și uscate v. îndruga (l). A spune verzi și uscate v. spune (3). ♦ (Despre lemne de foc) Plin de sevă, umed (fiind tăiat din pădure de curînd). Arde-te-ar focul, cetate! Pe trei părți cu lemne verzi, Nici urma să nu-ți mai vezi! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 313. 3. (Despre legume și fructe) Neajuns la deplină maturitate, necopt. Caise verzi. Mazăre verde.Expr. Adio și-un praz verde v. praz. 4. (Despre piei) în stare naturală, neprelucrat, netăbăcit, neargăsit; brut. Tabacii se ocupă cu cumpăratul pieilor verzi și cu lucratul lor. I. IONESCU, M. 701. 5. (Rar) Proaspăt. Îi aducea în toate diminețile coșurile cu pește verde și pe cel cu pește uscat. SLAVICI, O. I 82. II. Fig. 1. Voinic, viguros, îndrăzneț. Fii mai verde, domnișorule, nu-i vreme să tremurăm de frică. GANE, N. I 91. Cu acești voinici se întovărăși și un om verde, pui de romîn, știi, colea! ISPIRESCU, L. 200. Oricum, ești verde încă și ai oțel în șale. ALECSANDRI, T. II 64. Să fii verde la război, Să scapi țeara de nevoi! id. P. P. 391. ◊ Fig. Fantasma drăgălașă a verdei tinereți Ce fuge de răsuflul geroasei bătrîneți. ALECSANDRI, P. III 281. 2. (Despre oameni și despre manifestările lor) Care spune sau exprimă adevărul de-a dreptul, fără înconjur sau menajamente. În urma acestora și alte verzi cuvinte... a terminat cuvîntarea sa. ODOBESCU, S. I 474. ◊ (Adverbial) Este cam greu la vorbă, cam aspru la judecată: prea de-a dreptul, prea verde-fățiș. SLAVICI, N. I 6. (Expr.) A spune verde (în față sau în ochi) v. spune (1).

VÉRDE1 s. n. Una dintre culorile spectrului solar, situată între galben și albastru; este culoarea frunzelor, a ierbii fragede etc. Cîmpia Prutului se întindea în nemărginit; cirezi albe pătau verdele pășunilor. SADOVEANU, O. VIII 83. Soarele se cobora tot mai mult peste dealurile cu; verdele aproape negru, spre asfințit. CAMIL PETRESCU, O. I 313. Păduri nesfîrșite pătează spinările pietroase într-un verde închis. SAHIA, N. 29. Pe-al codrilor verde, prin bolțile dese, Prin mreje de frunze seninul se țese. EMINESCU, O. IV 328. ◊ Loc. adj. De verde = a) (despre cărțile de joc) care are figuri sau desene în formă de frunză. Fiecare are să ridice cîte o carte.; dacă ridică de verde, o pune la nas. MARIAN, Î. 198; b) (în limbajul ghicitorilor în cărți; despre persoane) cu ochii verzi și cu părul negru. Și o femeie de ver de, care-ți vrea răul. C. PETRESCU, C. V. 258. Cum este amanta dumitale? – Cum să fie adică?De roșu, de ghindă, de tobă ori de verde? CARAGIALE, T. II 97. ◊ Expr. A i se face (cuiva) verde înaintea ochilor = a i se face rău, a-i veni amețeală. ♦ (Rar) Cantitate mare; cîtă frunză și iarbă (v. frunză). Cînd vei fi într-un năcaz mare, să sufli în el [în corn] că vor ieși verde de cătane, de va fi greu pămîntul de ei. RETEGANUL, P. II 70.

vérde s. m. (pol.) folosit mai ales la pl.: verzii, partidul verzilor Aparținător mișcării ecologiste ◊ „În anul recent încheiat, «Verzii», micul partid al mișcării ecologiste din R.F.G., a obținut câteva succese notabile.” R.l. 11 I 84 p. 6. ◊ „Recent, membri ai Partidului Ecologist («verzii») din BadenWürttemberg [...] au depus o moțiune de cenzură în parlamentul regional.” R.l. 13 III 85 p. 6. ◊ „Excluzând comuniștii și verzii [...] este de presupus că electoratul se va îndrepta [...] spre listele socialiste.” Cotid. 8 X 91 p. 4. ◊ „Purtătorul de cuvânt al «verzilor» [...] anunțase miercuri intrarea iminentă în politică a lui Antonio di Pietro.” R.l. 4 XI 95 p. 8 (cf. fr. les verts, it. i verdi; I. Preda în LR 10/92 p. 547)

VÉRDE2 adv.: A spune ~ în ochi (sau în față) a spune adevărul curat; în mod direct; fără ascunzișuri; sincer. /<lat. vir[i]dis

VÉRDE1 (~zi) adj. 1) Care este de culoarea frunzelor (ierbii, arbuștilor, copacilor). ◊ A visa (a vedea sau a spune) cai ~zi pe pereți a-și imagina (sau a spune) lucruri neverosimile. 2) (în opoziție cu uscat) (despre plante) Care este proaspăt; plin de sevă. 3)(despre legume, fructe) Care încă nu s-a copt; neajuns la maturitate; necopt; crud; agurid. 4) (despre lemne) Care este tăiat de curând; plin de sevă încă; umed. 5) (despre piei) Care n-a fost încă prelucrat; netăbăcit; nedubit. 6) fig. (despre persoane) Care este bine făcut; plin de puteri; voinic; viguros; puternic; robust; rezistent. /<lat. vir[i]dis

VÉRDE3 n. Culoare a spectrului luminii, situată între albastru și galben. ◊ De ~ a) carte marcată cu un semn în formă de frunză de culoare neagră; b) cu ochii verzi și cu părul negru. /<lat. vir[i]dis

verde a. 1. care este de coloarea ierbei și a frunzelor de arbori; verzi și uscate, fleacuri, nimicuri; 2. se zice de plantele cari au încă sevă: arbore totdeauna verde; lemn verde, care nu și-a pierdut încă umezeala de când s’a tăiat; 3. fig. care are vigoare: moșneag încă verde; 4. se zice de vârsta tinerețelor comparată cu verdeața primăverii. [Vechiul-rom. vearde = lat. VIRIDIS]. ║ adv. cu francheță, hotărît: a răspunde verde. ║ n. 1. coloare verde: verdele nu supără ochii; 2. spatie (în jocul de cărți): craiu de verde.

vérde adj. (lat. virîdis, pop. vĭrdis, it. sp. pg. verde, pv. fr. cat. vert). De coloarea obișnuită a frunzelor și ĭerbeĭ (din coloarea care rezultă din galben amestecat cu albastru): primăvara cîmpu și codru e verde curat. Viŭ, plin pe sevă, nu uscat: copac verde. (Se zice și despre lemnele tăĭate care maĭ aŭ încă sevă și nu-s încă bune de foc: lemne verzĭ). Crud, necopt: poame verzĭ. Fig. Viguros: moșneag încă verde. Verzĭ și uscate, vrute și nevrute, palavre, fel de fel de vorbe. S. n. fără pl. Coloarea verde: verdele place ochilor, verdele intens al stejaruluĭ, îmbrăcat în verde. Pică (la cărțile de joc): craĭ de verde. Adv. Pe față, fără ocol, sincer și hotărît: ĭ-am spus verde că-ĭ hoț.

burtăvérde smi [At: DEX2 / E: burtă + verde] (Înv; irn) 1 Burghez (7). 2 Persoană insensibilă la valorile culturale Si: filistin. 3 Om leneș și indolent. 4-5 Șorț sau brâu verde purtat de negustori.

BURTĂ-VÉRDE, burtă-verde, s. m. și f. 1. (Ir.) Burghez; negustor. ♦ Om insensibil la valorile culturale; filistin; om leneș, comod, indolent. 2. (Înv.) Șorț sau brâu verde purtat altădată de negustori. – Burtă + verde.

MÚSCĂ, muște, s. f. I. 1. Denumire dată mai multor genuri de insecte cu aparatul bucal adaptat pentru supt și înțepat[1], dintre care cea mai cunoscută (Musca domestica) trăiește pe lângă casa omului; p. gener. (pop.) nume dat oricărei insecte mici, zburătoare, căreia nu i se cunoaște numele. ◊ Expr. Să se audă musca! = să fie tăcere deplină, să fie liniște perfectă. Rău de muscă = a) (despre cai) nărăvaș; b) (despre oameni) care nu-și poate înfrâna simțurile; senzual. A cădea (sau a se băga) ca musca-n lapte = a sosi undeva într-un moment rău ales sau a interveni într-o discuție în mod nepotrivit. A fi (sau a se ști, a se simți) cu musca pe căciulă = a fi (sau a se ști, a se simți) vinovat. A se aduna (sau a se strânge, a veni) ca muștele (la miere) = a se aduna undeva în număr mare. A muri ca muștele = a muri în număr foarte mare. A se speria de toate muștele = a se speria de orice fleac, de toate nimicurile. ◊ Compuse: musca-țețe = insectă din Africa Ecuatorială, care transmite boala somnului (Glossina palpalis); muscă-columbacă = insectă de circa 5 mm lungime, care inoculează la vite și la oameni o substanță foarte toxică (Simulium columbaczensis); muscă-verde = insectă de culoare verde, cu reflexe metalice, care depune ouăle pe cadavre, pe alimente (mai ales pe carne) etc. (Lucilia caesar); muscă-cenușie-de-carne = insectă de culoare cenușie, care depune larvele pe alimente, pe carne etc. (Sarcophaga carnaria); muscă-de-cal = insectă de culoare brună-roșcată, parazită pe suprafața corpului unor animale (Hippobosca equina); musca-cireșelor = insectă de culoare neagră care depune ouă în cireșe în perioada coacerii (Rhagoletis cerasi); muscă-de-varză = insectă ale cărei larve atacă varza și alte plante din familia cruciferelor (Chortophila brassicae); muscă-mare (sau -albastră, -de-carne) sau musca-hoiturilor = specie de muscă mare, cu abdomenul albastru lucios, care își depune ouăle pe cadavre, pe alimente etc. (Calliphora vomitoria); muscă-bețivă = insectă foarte mică, care trăiește în roiuri și își depune ouăle în must (Drosophila funebris sau fenestrarum).Muscă artificială = imitație de insecte sau de larve, montată pe cârligul de pescuit și folosită ca momeală pentru pești. 2. (Înv. și pop.) Albină. II. P. anal. 1. (La oameni) Smoc de păr lăsat să crească sub buza inferioară. ♦ Mustață foarte mică. 2. (Reg.) Cavitate înnegrită pe care o prezintă dinții calului, după care i se poate aprecia vârsta. 3. (Pop.) Vână neagră la rădăcina nasului (evidentă la unele persoane). 4. (La tir) Punct negru situat în mijlocul panoului de tragere; (la pl.) lovituri în centrul țintei. 5. (Reg.) Punct de broderie la cusăturile cu motive naționale. 6. (Sport) Categorie de greutate în care sunt încadrați sportivii între 49 și 51 kg la box, iar la lupte juniorii până la 48 kg și seniorii până la 52 kg. – Lat. musca. modificată

  1. În original, foarte interpretabil, adaptat pentru supt și înțelept. cata

BURTĂVÉRDE s. m. invar. 1. (Ir.) Burghez; negustor. ♦ Om insensibil la valorile culturale; filistin; om leneș, comod, indolent. 2. (Înv.) Șorț sau brâu verde purtat altădată de negustori. – Burtă + verde.

BURTĂVÉRDE s. m. invar. 1. Termen ironic, depreciativ, pentru burghez, (la început mai ales) pentru negustor. Îmi pare rău că nu ne-am uitat mai atent atunci în tren. Eu am crezut că-i un îmbogățit de război. Un burtă-verde. C. PETRESCU, C. V. 88. ♦ Fig. Om incapabil de a aprecia valorile spirituale (arta, literatura, știința etc.); filistin. 2. (Învechit) Șorț sau brîu verde purtat altădată de negustori.

BURTĂVÉRDE s. m. invar. 1. Termen ironic, depreciativ, pentru burghez, mai ales pentru negustor. ♦ Om incapabil să aprecieze la valorile spirituale; filistin. 2. (Înv.) Șorț sau brâu verde purtat altădată de negustori. – Din burtă + verde.

foc vérde s. n. Autorizație, acord ◊ „Directorul SRI n-a ezitat o clipă să dea foc verde aducerii acestui volum [Cartea albă a Securității] la cunoștința opiniei publice.” Ev.z. 13 IX 95 p. 1. ◊ „«Foc verde» traduce expresia franceză feu vert [...] Sintagma a căpătat în ultimul timp sensuri figurate; în dicționarele franceze actuale este înregistrată și expresia «donner le feu vert», cu sensul «a autoriza (o acțiune); a permite (cuiva) să acționeze» [...]” R.lit. 15/96 p. 9 (calc după fr. feu vert; DMC 1959; R. Zafiu în R.lit. 15/96 p. 9)

línie vérde sint. s. (fig.) Liber acces, cale liberă ◊ „Desigur, este vorba de finanțarea externă a cărei «linie verde» trebuie s-o dea experții FMI.” Cotid. 283/93 p. 1. ◊ „S-a dat «linie verde» Ministerului Transportului de a stopa existența [...] firmei «Expres Pilot».” R.l. 1076/93 p. 2 (R. Zafiu în R.lit. 15/96 p. 9, de unde provin și cele două citate)

lumínă vérde sint. s. (fig.) Aprobare ◊ „Domnul S. a primit lumină verde. R.l. 681/92 p. 3. ◊ Lumina verde dată arheologilor n-a surprins pe nimeni.” Expres 29/94 p. 16. ◊ „Olandezul R.L. pare a fi obținut indispensabila lumină verde din partea americanilor, pentru a-i succeda lui W. Claes în funcția de secretar general al NATO.” R.l. 4 XI 95 p. 8 (după fr. feu vert, engl. green light; R. Zafiu în R.lit. 15/96, de unde am preluat și citatul din 1992)

númăr-vérde sint. s.„Spitalul a deschis o linie telefonică specială, un «număr verde», la care se poate apela gratuit.” Ev.z. 21 X 95 p. 8 (după fr. numéro vert, it. numero verde; PN 1987)

arată toate definițiile

Intrare: Verde
Verde nume propriu
nume propriu (I3)
  • Verde
Intrare: Verde
Verde nume propriu
nume propriu (I3)
  • Verde
Intrare: verde (adj.)
verde1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A92)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • verde
  • verdele
  • verde
  • verdea
plural
  • verzi
  • verzii
  • verzi
  • verzile
genitiv-dativ singular
  • verde
  • verdelui
  • verzi
  • verzii
plural
  • verzi
  • verzilor
  • verzi
  • verzilor
vocativ singular
plural
Intrare: verde (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • verde
  • verdeul
  • verdeu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • verde
  • verdeului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: burtă-verde (s.f.)
burtă-verde2 (s.f.) substantiv feminin invariabil
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burtă-verde
  • burtă-verde
plural
  • burtă-verde
  • burtă-verde
genitiv-dativ singular
  • burtă-verde
  • burtă-verde
plural
  • burtă-verde
  • burtă-verde
vocativ singular
plural
Intrare: burtă-verde (s.m.)
burtă-verde1 (s.m.) substantiv masculin invariabil
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burtă-verde
  • burtă-verde
plural
  • burtă-verde
  • burtă-verde
genitiv-dativ singular
  • burtă-verde
  • burtă-verde
plural
  • burtă-verde
  • burtă-verde
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burtăverde
plural
  • burtăverde
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Capul Verde
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Capul Verde
plural
genitiv-dativ singular
  • Capului Verde
plural
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-verde
muscă-verde substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-verde
  • musca-verde
plural
  • muște-verzi
  • muștele-verzi
genitiv-dativ singular
  • muște-verzi
  • muștei-verzi
plural
  • muște-verzi
  • muștelor-verzi
vocativ singular
plural
Intrare: verde-de-Paris
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • verde-de-Paris
  • verdele-de-Paris
plural
genitiv-dativ singular
  • verde-de-Paris
  • verdelui-de-Paris
plural
vocativ singular
plural
Intrare: verde-iarbă
verde-iarbă adjectiv invariabil
compus
  • verde-iarbă
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

verde (adj.)

  • 1. Care are culoarea frunzelor, a ierbii sau, în general, a vegetației proaspete de vară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX diminutive: verzișor (adj.) 4 exemple
    exemple
    • Apoi ridică ochii, ferindu-și-i, cu mîna la tîmplă, de lumina lămpii. Avea ochi frumoși, verzi, iar cute timpurii i se brăzdau de jur împrejurul feței. DUMITRIU, N. 34.
      surse: DLRLC
    • Și-n fund lunca de lozii verde deschisă, înecată de aurul soarelui. SADOVEANU, O. VII 369.
      surse: DLRLC
    • Apa mării tremură spre zări, Verde și adîncă. TOPÎRCEANU, B. 84.
      surse: DLRLC
    • Tînguiosul bucium sună... îi răspunde codrul verde Fermecat și dureros. EMINESCU, O. I 209.
      surse: DLRLC
    • surse: DLRLC
    • 1.2. Zonă verde = porțiune de teren cultivată cu iarbă, pomi, flori etc.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.3. expresie A visa (a vedea sau a spune) cai (1.10.) verzi pe pereți = a-și imagina (sau a spune) lucruri neverosimile.
      surse: DLRLC NODEX
    • surse: DLRLC
    • 1.5. expresie A vedea (4.) stele (4.) verzi (4.).
      surse: DLRLC
    • 1.6. expresie La moșii (9.) ăi verzi (9.).
      surse: DLRLC
    • 1.7. figurat Despre oameni; adesea cu determinarea „la față”:
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: palid 3 exemple
      exemple
      • Era verde la față. DUMITRIU, N. 123.
        surse: DLRLC
      • Ce vînt te bate de ești verde la față?... Nu-ți merge bine, nu-ți priește mîncarea, te bate cineva? MIRONESCU, S. A. 60.
        surse: DLRLC
      • Cum auzii eu de «Iunion», mă făcui verde la față. CARAGIALE, O. I 46.
        surse: DLRLC
  • 2. (Despre plante sau părți ale lor) Plin de sevă, care nu s-a uscat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: proaspăt viu (adj.) 2 exemple
    exemple
    • Tot ce-i verde s-a usca, Rîurile vor seca. ALECSANDRI, P. II 13.
      surse: DLRLC
    • Răsădea crengi verzi. DRĂGHICI, R. 151.
      surse: DLRLC
  • 3. (Despre legume și fructe) Care nu a ajuns la deplină maturitate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: crud necopt antonime: copt (rezultat) uscat (adj.) un exemplu
    exemple
    • Caise verzi. Mazăre verde.
      surse: DLRLC
    • 3.1. expresie Adio și-un praz (3.) verde (3.).
      surse: DLRLC
  • 4. (Despre lemne) Care este tăiat de curând; plin de sevă încă.
    surse: DLRLC NODEX sinonime: umed un exemplu
    exemple
    • Arde-te-ar focul, cetate! Pe trei părți cu lemne verzi, Nici urma să nu-ți mai vezi! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 313.
      surse: DLRLC
  • 5. (Despre piei) Care nu a fost prelucrat, tăbăcit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: brut neargăsit neprelucrat netăbăcit un exemplu
    exemple
    • Tabacii se ocupă cu cumpăratul pieilor verzi și cu lucratul lor. I. IONESCU, M. 701.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Îi aducea în toate diminețile coșurile cu pește verde și pe cel cu pește uscat. SLAVICI, O. I 82.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Fii mai verde, domnișorule, nu-i vreme să tremurăm de frică. GANE, N. I 91.
      surse: DLRLC
    • Cu acești voinici se întovărăși și un om verde, pui de romîn, știi, colea! ISPIRESCU, L. 200.
      surse: DLRLC
    • Oricum, ești verde încă și ai oțel în șale. ALECSANDRI, T. II 64.
      surse: DLRLC
    • Să fii verde la război, Să scapi țeara de nevoi! ALECSANDRI, P. P. 391.
      surse: DLRLC
    • figurat Fantasma drăgălașă a verdei tinereți Ce fuge de răsuflul geroasei bătrîneți. ALECSANDRI, P. III 281.
      surse: DLRLC
    • 7.1. adesea adverbial Care spune sau exprimă adevărul de-a dreptul, fără înconjur sau menajamente.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: deschis fățiș sincer un exemplu
      exemple
      • În urma acestora și alte verzi cuvinte... a terminat cuvîntarea sa. ODOBESCU, S. I 474.
        surse: DLRLC un exemplu
        exemple
        • (și) adverbial Este cam greu la vorbă, cam aspru la judecată: prea de-a dreptul, prea verde-fățiș. SLAVICI, N. I 6.
          surse: DLRLC
    • 7.2. expresie (și) adverbial A spune (1.2.) verde (în față sau în ochi) = a spune adevărul de-a dreptul, fără menajamente.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX

etimologie:

verde (s.n.)

  • 1. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului solar, situată între galben și albastru, care este aceea a frunzelor, a ierbii fragede etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 4 exemple
    exemple
    • Cîmpia Prutului se întindea în nemărginit; cirezi albe pătau verdele pășunilor. SADOVEANU, O. VIII 83.
      surse: DLRLC
    • Soarele se cobora tot mai mult peste dealurile cu verdele aproape negru, spre asfințit. CAMIL PETRESCU, O. I 313.
      surse: DLRLC
    • Păduri nesfîrșite pătează spinările pietroase într-un verde închis. SAHIA, N. 29.
      surse: DLRLC
    • Pe-al codrilor verde, prin bolțile dese, Prin mreje de frunze seninul se țese. EMINESCU, O. IV 328.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adjectivală De verde = (despre cărți de joc) de culoarea numită „pică”.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Fiecare are să ridice cîte o carte...; dacă ridică de verde, o pune la nas. MARIAN, Î. 198.
        surse: DLRLC
    • 1.2. locuțiune adjectivală De verde = (în limbajul ghicitorilor în cărți; despre oameni) cu ochii verzi și cu părul negru.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
      exemple
      • Și o femeie de verde, care-ți vrea răul. C. PETRESCU, C. V. 258.
        surse: DLRLC
      • Cum este amanta dumitale? – Cum să fie adică? – De roșu, de ghindă, de tobă ori de verde? CARAGIALE, T. II 97.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie A i se face (cuiva) verde înaintea ochilor = a i se face (cuiva) rău, a-i veni amețeală.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.4. rar Cantitate mare; câtă frunză (1.2.) și iarbă.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Cînd vei fi într-un năcaz mare, să sufli în el [în corn] că vor ieși verde de cătane, de va fi greu pămîntul de ei. RETEGANUL, P. II 70.
        surse: DLRLC

etimologie:

burtă-verde burtăverde

  • 1. ironic Termen ironic, depreciativ, pentru burghez, (la început mai ales) pentru negustor.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Îmi pare rău că nu ne-am uitat mai atent atunci în tren. Eu am crezut că-i un îmbogățit de război. Un burtă-verde. C. PETRESCU, C. V. 88.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Om insensibil la valorile culturale; om leneș, comod, indolent.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: filistin
  • 2. învechit Șorț sau brâu verde purtat altădată de negustori.
    surse: DEX '09 DLRLC
    • comentariu Încadrarea acestui sens ca s. m. sau f. pare incorectă.
      surse: dexonline

etimologie:

  • Burtă + verde
    surse: DEX '09 DLRM

muscă-verde

  • 1. Insectă de culoare verde, cu reflexe metalice, care depune ouăle pe cadavre, pe alimente (mai ales pe carne) etc. (Lucilia caesar).
    surse: DEX '09 sinonime: viermănar

etimologie:

verde-de-Paris

  • 1. Cristale mixte de arsenit de cupru cu acetat de cupru, foarte toxice, folosite ca insecticid; soluție preparată cu aceste cristale.
    surse: DEX '09

etimologie:

verde-iarbă

  • 1. Verde ca iarba.
    surse: DCR2 un exemplu
    exemple
    • [Se poartă] veste violet, verde-iarbă cu eșarfe și pălării asortate [...] Săpt. 18 VIII 88 p. 8; vezi și galben-praz.
      surse: DCR2

etimologie:

  • verde + iarbă
    surse: DCR2