12 definiții pentru robust


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROBÚST, -Ă, robuști, -ste, adj. Care este înzestrat cu o constituție fizică puternică; rezistent la muncă, la oboseală, la boală; voinic, viguros, vânjos. – Din fr. robuste.

ROBÚST, -Ă, robuști, -ste, adj. Care este înzestrat cu o constituție fizică puternică; rezistent la muncă, la oboseală, la boală; voinic, viguros, vânjos. – Din fr. robuste.

ROBÚST, -Ă, robuști, -ste, adj. Înzestrat cu o constituție fizică puternică, viguroasă, rezistentă. Era un bărbat oacheș, mijlociu de statură, robust și cu ochii negri sprîncenați. CAMIL PETRESCU, O. I 207. [Rănitul] a fost bine îngrijit la ambulanță înainte de a ajunge aci. Și este un organism robustun om tare. C. PETRESCU, Î. II 45. Musculoși, calmi, fără nervi, cu osatura robustă și crupa lată, [boii] abia se clinteau greoi pe loc. BART, S. M. 84. ◊ Fig. În loc să caut, după pilda tatei, cărarea muncii robuste... m-am rătăcit în visuri. GALACTION, O. I 9. ◊ (Despre acțiunile omului și despre tot ce ține de natura omenească) Respira o sănătate robustă, cuceritoare. VORNIC, P. 9. Ne-ar plăcea să vedem că începe să se ridice o poezie nouă, sănătoasă, robustă. VLAHUȚĂ, O. A. 465.

ROBÚST, -Ă adj. Tare, zdravăn, voinic, viguros. [< fr. robuste, cf. lat. robustus].

ROBÚST, -Ă adj. tare, zdravăn, voinic, viguros; rezistent. (< fr. robuste)

ROBÚST ~stă (~ști, ~ste) 1) (despre persoane) Care are o constituție fizică puternică; bine dezvoltat fizic. 2) Care manifestă putere și rezistență; puternic și rezistent. /<fr. robuste

robust a. 1. plin de vigoare; 2. ferm, neclintit: o credință robustă.

*robúst, -ă adj. (lat. robustus). Zdravăn, puternic: copac, copil robust.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

robúst adj. m., pl. robúști; f. robústă, pl. robúste

robúst adj. m., pl. robúști; f. sg. robústă, pl. robúste


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ROBÚST adj. 1. puternic, solid, tare, viguros, vânjos, voinic, zdravăn, (pop.) țeapăn, vânos, vârtos, (reg.) puteros, putut, socolan, (Ban. și Transilv.) pogan, (înv.) potent, putincios, spatoș, (fig.) verde. (Om ~.) 2. legat, solid, viguros, vânjos, voinic, zdravăn. (Extrem de ~.)

ROBUST adj. 1. puternic, solid, tare, viguros, vînjos, voinic, zdravăn, (pop.) țeapăn, vînos, vîrtos, (reg.) puteros, putut, socolan, (Ban. și Transilv.) pogan, (înv.) potent, putincios, spatoș, (fig.) verde. (Om ~.) 2. legat, solid, viguros, vînjos, voinic, zdravăn. (Extrem de ~.)

Robust ≠ firav, indolent, pipernicit, plăpând, slab, slăbănog

Intrare: robust
robust adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • robust
  • robustul
  • robustu‑
  • robustă
  • robusta
plural
  • robuști
  • robuștii
  • robuste
  • robustele
genitiv-dativ singular
  • robust
  • robustului
  • robuste
  • robustei
plural
  • robuști
  • robuștilor
  • robuste
  • robustelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)