VERDE. Subst. Verde, culoare verde, verdeață. Adj. Verde, verzișor (dim.), verzui, verziu (pop.), verzuriu (rar), verzel (pop.); verde-gălbui, fistichiu (înv.); măsliniu, oliv, aluniu (rar), prăzuliu (rar), broticiu (rar), ceadiriu (înv.); verde-deschis, vernil; verde-închis, neftiu (neobișnuit). Vb. A înverzi, a vopsi (a colora) în verde; a se înverzi, a deveni verde; a verzui (neobișnuit).