10 definiții pentru filistin

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FILISTIN, filistini, s. m. (Livr.) Om mulțumit de sine, fățarnic, laș, mărginit. – Din fr. philistin.

FILISTIN, filistini, s. m. (Livr.) Om mulțumit de sine, fățarnic, laș, mărginit. – Din fr. philistin.

filistin [At: CONTEMP., S. II, 1948, nr 104, 22/2 / Pl: ~i / E: fr philistin] (Liv) 1-2 sm, a (Om) mulțumit de sine. 3-4 sm, a (Om) ipocrit. 5-6 sm, a (Om) leneș. 7-8 sm, a (Om) incult și refractar la nou.

FILISTIN, filistini, s. m. (Livresc, rar) Mic-burghez fățarnic, îngîmfat și mărginit, cu o concepție dogmatică despre lume și viață. ◊ (Adjectival) Piesele scrise pentru gustul filistin al burgheziei au fost înlocuite cu lucrări dramatice de adevărată și durabilă valoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 104, 22/2.

FILISTIN s.m. Om fățarnic, retrograd, îngîmfat și mărginit, refractar la idei noi. [< fr. philistin].

FILISTIN s. m. (în argoul studenților germani pe la 1700) târgoveț incult. ◊ (p. ext.) om mulțumit de sine, retrograd, îngâmfat și mărginit. (< fr. philistin)

FILISTIN ~i m. livr. Persoană care vădește lipsă de spirit și de inteligență. /<fr. philistin

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

filistin (om fățarnic) (livr.) s. m., pl. filistini

filistin (om fățarnic) (livr.) s. m., pl. filistini

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Filistin – Cuvîntul vine de la străvechiul popor al filistenilor care locuiau pe meleagurile Siriei și Palestinei. După lupte îndelungate mai ales cu triburile evreilor, filistenii au fost înghițiți de popoarele vecine și, pe la mijlocul secolului al VII-lea (î.e.n.) au dispărut, de pe scena istoriei.
Prin analogie, numele lor a servit istoriei religioase spre a desemna un popor de eretici, blestemat de Dumnezeu și sortit pieirii. În preajma anului 1770, studenții germani au folosit cuvîntul filistin ca denumire peiorativă pentru negustorii tîrgoveți. Iar mai tîrziu același nume a fost adoptat de scriitorii romantici francezi ca termen de comparație pentru burghezii refractari și obtuzi în materie de artă și cultură. Astfel, din anticul popor al filistenilor, nu mai supraviețuiește astăzi decît cuvîntul ce califică o concepție de viață lipsită de orizont (filistinism) și pe mic-burghezii cu asemenea concepții (filistini). În articolul „Împotriva boicotului”, Lenin scrie: „Și numai niște filistini iremediabili și niște pedanți cu totul obtuzi, ar putea după terminarea bătăliilor istorice care au stabilit calea în zig-zag în locul căii în linie dreaptă, să rîdă de cei ce au luptat pînă la capăt pentru calea în linie dreaptă”. (Opere, vol. 13, pag. 9).
IST.

Intrare: filistin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • filistin
  • filistinul
  • filistinu‑
plural
  • filistini
  • filistinii
genitiv-dativ singular
  • filistin
  • filistinului
plural
  • filistini
  • filistinilor
vocativ singular
  • filistinule
  • filistine
plural
  • filistinilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

filistin, filistinisubstantiv masculin

  • 1. livresc Om mulțumit de sine, fățarnic, laș, mărginit. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote (și) adjectival Piesele scrise pentru gustul filistin al burgheziei au fost înlocuite cu lucrări dramatice de adevărată și durabilă valoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 104, 22/2. DLRLC
  • 2. (În argoul studenților germani pe la 1700) Târgoveț incult. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.