15 definiții pentru crud


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

crud, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 6 / Pl: ~uzi, ~e / E: ml crudus cf crudelitate] 1 (D. alimente care se consumă fierte, fripte sau coapte) Nefăcut. 2 (Pop; îe) A trăi ~a cu nesărata A trăi și bine și rău, dar mai mult rău. 3 (Pop; îe) A fi rudă pe turtă ~ă A fi rudă cu altul de la două neamuri Si: a fi rudă de pe gard. 4 (D. fructe) Necopt. 5 (D. plante) Care a răsărit de curând. 6 (D. plante) Care este incomplet dezvoltat. 7 (Pex) Delicat Si: debil, fraged. 8 (D. oameni și animale) Tânăr. 9 (D. oameni; fig;) Necopt. 10 (Pex) Copilăresc. 11 Naiv. 12 (Înv) Recent. 13 (D. lemne) Verde. 14 (D. piele) Umed. 15 (D. piele) Neargăsit. 16 (D. minereu; înv) Neprelucrat. 17 (Fig; d. oameni) Sângeros. 18 (D. oameni; fig) Violent. 19 (Fig; d. oameni) Care simte plăcere când vede suferință Si: nemilos, cumplit, crunt, crâncen. 20 (Fig.; d. moarte, acțiuni omenești, purtare, suferință etc.) Care cauzează o mare durere mai ales morală. 21 Fără milă Si: neiertător, vitreg, neomenos, barbar. 22 (Îs) -ul adevăr Realitate înfățișată fără menajamente. 23 (Îe) A -i vorbi (cuiva) ~ A-i vorbi (cuiva) fără menajamente.

CRUD, -Ă, cruzi, -de, adj. I. 1. (Despre alimente) Care n-a fost (suficient) supus acțiunii focului; nefiert, nefript, necopt (suficient). 2. (Despre fructe) Neajuns la maturitate; verde. ♦ (Despre plante sau părți ale lor) Care este încă în dezvoltare; fraged. ♦ (Despre ființe) În vârstă fragedă, tânăr; plăpând. 3. (Despre unele materiale) Brut, neprelucrat. II. Fig. 1. (Despre ființe și manifestările lor) Care simte plăcere când vede pe altul suferind; neomenos, nemilos. ♦ Neîndurător, implacabil. 2. Violent, sângeros, intens. Luptă crudă.Lat. crudus.

CRUD, -Ă, cruzi, -de, adj. I. 1. (Despre alimente) Care n-a fost (suficient) supus acțiunii focului; nefiert, nefript, necopt (suficient). 2. (Despre fructe) Neajuns la maturitate; verde. ♦ (Despre plante sau părți ale lor) Care este încă în dezvoltare; fraged. ♦ (Despre ființe) În vârstă fragedă, tânăr; plăpând. 3. (Despre unele materiale) Brut, neprelucrat. II. Fig. 1. (Despre ființe și manifestările lor) Care simte plăcere când vede pe altul suferind; neomenos, nemilos. ♦ Vitreg, rău. 2. Violent, sângeros, intens. Luptă crudă.Lat. crudus.

CRUD, -Ă, cruzi, -de, adj. I. 1. (Despre alimente, în opoziție cu fript sau fiert) Care n-a fost supus (suficient) acțiunii focului; nefiert, nefript, necopt (suficient). Le mînca [păsările] așa crude, cu pene cu tot. CREANGĂ, P.. 245. Pe deasupra dă-i să beie lapte crud. ALECSANDRI, T. I 106. Furi dovleacul din foc, Mai mult crud decît copt. TEODORESCU, P. P. 131. 2. (Despre fructe, în opoziție cu copt) Neajuns la maturitate, insuficient dezvoltat; verde, necopt. Încep a cărăbăni la cireșe în sîn, crude, coapte, cum se găseau. CREANGĂ, A. 48. 3. (Despre plante sau părți ale lor) Care a răsărit de curînd, care e încă în dezvoltare; tînăr, fraged. O dată fac: zup! în niște cînepă... crudă și pînă la brîu de înaltă. CREANGĂ, A. 49. Trandafir cu foaia crudă. ȘEZ. I 290. Două lemne crude... se sfădesc în codru. TEODORESCU, P. P. 353. ◊ Fig. (Despre culori, în special despre culoarea verde a vegetalelor) Pînă la cositul fînului sau prașila porumbului... pămîntul întreg se îmbracă în auriul sau verdele crud al holdelor. MIHALE, O. 185. ♦ (Despre oameni și animale) în vîrstă fragedă, nedezvoltat, neajuns la maturitate (fizică sau psihică); plăpînd, tînăr. Cei doi pui de hamal cu umeri cruzi... țipă... îngroziți. SAHIA, N. 42. Pentru copiii mei care rămin cruzi și fără ajutor, nil mă osîndiți să pier tînăr. SADOVEANU, Z. C. 163. Crud la trup și brudiu la minte. SBIERA, P. 152. ◊ Fig. Din crudă copilărie slujesc prin străini. CREANGĂ, P. 200. El dă gînduri ne-nțelese vrîstei crude și necoapte. EMINESCU, O. I 108. 3. (Despre materiale, în opoziție cu fasonat, prelucrat) În stare naturală, brut, neprelucrat. Casa tabăcarului fiind la zidul dinafară, vidpea se strecura în tăbăcărie și rodea pieile crude. SADOVEANU, D. P. 166. II. Fig. 1. (Despre ființe și manifestările lor) Care simte plăcere cînd vede pe altul suferind; neomenos, neîndurat, cumplit. Cic-a fost un împărat Lacom, crud și încruntat. CASSIAN, în POEZ. N. 107. Crudă mamă mai era lelea Nastasia! RETEGANUL, P. I 51. ◊ (Poetic) Mă dor de crudul tău amor A pieptului meu coardei. EMINESCU, O. I 172. ♦ Vitreg, rău. Traiul crud și ne-mpăcat Te sfărîmă ne-ncetat. MACEDONSKI, O. I 41. 2. Violent, intens. Luptă crudă.împărații au datorii mari și griji crude. SADOVEANU, D. P. 23. ◊ (Adverbial) Lampa... le lumina crud fețele și-i orbea. DUMITRIU, V. L. 28.

CRUD ~dă (~zi, ~de) 1)(despre fructe și legume) Care încă nu este copt; neajuns la maturitate; crud; agurid; necopt; verde. 2) (despre alimente) Care nu este copt, fiert sau fript. 3) (despre ființe) Care este prea tânăr. 4) (despre materiale) Care nu a fost prelucrat; brut. 5) fig. Care este lipsit de milă; fără milă; nemilos; barbar; sălbatic. 6) fig. (despre ființe și despre manifestările lor) Care denotă lipsă de milă; nemilos; barbar; sălbatic. /<lat. crudus

crud a. 1. care se desfată la suferințele altuia; 2. foarte strașnic; pedeapsă crudă; 3. necopt: poame crude; 4. fig. fraged: un tânăr de vârstă crudă PANN; minte crudă. [Lat. CRUDUS].

crud, -ă adj., pl. zĭ, de (lat. crudus, din *crúidus, d. cruor, sînge; it. sp. crudo, pv. fr. cru, pg. crû. V. crunt). Cu sînge, nefert, neprăjit, necopt, vorbind de mîncare de carne, apoĭ de oŭă, legume ș. a. Necopt de soare, nematur: poame crude. Fig. Feroce, căruĭa-ĭ plac suferințele altuĭa: pedeapsă crudă. Tînăr, fraged: trup crud, minte crudă. Munt. Crudă pe vatră, lehuză (adică „nu destul de coaptă p. a umbla”). Adv. Cu cruzime.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

crud adj. m., pl. cruzi; f. crúdă, pl. crúde

crud adj. m., pl. cruzi; f. sg. crúdă, pl. crúde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CRUD adj., adv. 1. adj. v. nefiert. 2. adj. v. necopt. 3. adj. v. nefript. 4. adj. necopt, verde. (Prune ~.) 5. adj. v. tânăr. 6. adj. v. netăbăcit. 7. adj. mic. 8. adj., adv. v. rău. 9. adj. v. aspru. 10. adj. v. barbar. 11. adj. v. înverșunat. 12. adj. hain, implacabil, necruțător, neiertător, neînduplecat, neîndurător, nemilos, nemilostiv, (livr.) inexorabil, (rar) neîndurat, nemiluit, (înv.) nemilostivitor, nemilostivnic, (fig.) vitreg. (Soartă ~.)

CRUD adj., adv. 1. adj. nefiert. (Ou ~.) 2. adj. necopt. (Carne ~.) 3. adj. nefript, neprăjit. (Carne ~.) 4. adj.necopt, verde. (Prune ~.) 5. adj. fraged, tînăr. (Plantă ~.) 6. adj. brut, neargăsit, neprelucrat, netăbăcit, verde. (Piei animale ~.) 7. adj. mic, necrescut, nedezvoltat. (Copil ~.) 8. adj., adv. aprig, aspru, barbar, brutal, cîinos, crîncen, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruțător, neiertător, neîmblînzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sîngeros, violent, (livr.) sanguinar, (înv. și pop.) năsilnic, (înv. și reg.) tare, (reg.) pogan, (Mold. și Bucov.) avan, hapsîn, (înv.) jestoc, neomenit, sanguinic, sălbăticos, sireap, (fig.) dur, negru. (Om ~; se poartă ~.) 9. adj. aspru, brutal, cîinesc, cîinos, inuman, nemilos, neomenos, (înv.) vărvăresc, (fig.) dur. (Purtare ~.) 10. adj. barbar, feroce, inuman, nemilos, neomenos, sălbatic, (înv.) vărvăresc, (fig.) dur. (Un procedeu ~.) 11. adj. aprig, aspru, crîncen, crunt, cumplit, încrîncenat, îndîrjit, înverșunat, neîmpăcat, nepotolit, sîngeros, vajnic, violent, (înv.) crâncenit, tare, (fig.) încleștat. (O bătălie ~.) 12. adj. hain, implacabil, necruțător, neiertător, neînduplecat, neîndurător, nemilos, nemilostiv, (livr.) inexorabil, (rar) neîndurat, nemiluit, (înv.) nemilostivitor, nemilostivnic, (fig.) vitreg. (Soartă ~.)

Crud ≠ copt, fiert, milos


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

crud (crúdă), adj.1. Nefiert, nefript, necopt. – 2. Verde, necopt. – 3. Fraged, tînăr. – 4. (Înv.) Recent, proaspăt. – 5. Brut, neprelucrat. – 6. Nemilos, neomenos. – Mr., megl. crud. Lat. crūdus (Pușcariu 417; Candrea-Dens., 412; REW 2342; DAR); cf. it., sp. crudo, prov., fr., port. cru.Der. crudac, adj. (fraged); cruzime (var. înv. cruzie), s. f. (înv., copilărie; cruzime, ferocitate); crudătate, s. f. (cruzime), ar putea reprezenta lat. cruditatem, este înv.; cruzătură, s. f. (fruct necopt); crudelitate, s. f. (cruzime; cruditate), care apare o singură dată la Dosoftei, der. neol. din lat. – Din rom. provine săs. krud(ich) „crud”.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

I MUST BE CRUEL, ONLY TO BE KIND (engl.) trebuie să fiu crud, numai pentru a fi bun – Shakespeare, „Hamlet”, act. III, scena 4.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

halitoare de copii cruzi expr. femeie care practică sexul oral.

Intrare: crud
crud adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crud
  • crudul
  • crudu‑
  • cru
  • cruda
plural
  • cruzi
  • cruzii
  • crude
  • crudele
genitiv-dativ singular
  • crud
  • crudului
  • crude
  • crudei
plural
  • cruzi
  • cruzilor
  • crude
  • crudelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)