8 intrări

Articole pe această temă:

58 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

VAR2, vari, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru puterea reactivă. – Din fr., engl. var.

VAR1, (2) varuri, s. n. 1. Oxid de calciu obținut prin calcinarea rocilor calcaroase (și prin hidratarea lor), folosit ca liant în construcții, ca materie primă în industria chimică etc. ♦ Lapte de var (v. lapte) folosit pentru spoitul pereților caselor. 2. Sortiment de var (1). – Din sl. varŭ.

VAR2 s. m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru puterea reactivă. – Din fr., engl. var.

VAR1 s. n. Oxid de calciu obținut prin calcinarea rocilor calcaroase (și prin hidratarea lor), folosit ca liant în construcții, ca materie primă în industria chimică etc. ♦ Lapte de var (v. lapte) folosit pentru spoitul pereților caselor. – Din sl. varŭ.

VAR s. n. Material alcătuit mai ales din oxid de calciu, obținut prin calcinarea, sub temperatura de vitri- fiere, a rocilor calcaroase și folosit ca liant în construcție, ca materie primă în industria chimică etc. Cuptor de var v. c u p t o r (2). Var nestins v. n e s t i n s (2). Var stins v. s t i n s. Var hidraulic v. h i d r a u l i c (2). Lapte de var v. lapte (4). Piatră de var v. p i a t r ă (II 3). ♦ Var stins; strat de lapte de var cu care sînt spoiți pereții caselor. Varul îngălbenise, se afumase. DUMITRIU, N. 125. Un om tînăr, cu hainele stropite de var. BOGZA, A. Î. 513. De pe păreții-ngălbeniți Se dezlipește-n pături varul. GOGA, P. 19. Ți-era casa văruită cu var peste cărămidă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 178. ◊ (În comparații, pentru a sublinia culoarea albă, în special a obrajilor) Ochii se adînciseră și obrajii erau mai trași și albi ca varul. SADOVEANU, O. I 42. Cu mîinile-i de ceară ea tîmpla și-o mîngîie, Dar fața ei frumoasă ca varul este albă. EMINESCU, O. I 95.

var1 (unitate de măsură) s. m., pl. vari

var2 (material) s. n., (sorturi) pl. váruri

var (material) s. n., pl. váruri

VAR s. 1. (rar) calce. 2. var nestins v. oxid de calciu; var stins v. hidroxid de calciu.

VAR s.m. (Fiz.) Unitate de putere electromagnetică reactivă, corespunzând unui curent alternativ de un amper sub tensiunea de un volt. [Nume dat de ing. român C. Budeanu de la inițialele v(olt) + a(mper) + r(eactiv)].

VAR s. m. unitate de putere electromagnetică reactivă, corespunzând unui curent alternativ de un amper sub tensiunea de un volt. (< fr., engl. var)

var s. n. – Oxid de calciu. – Megl. var. Sl. varŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac, II, 448; Conev 79), de la variti „a coace”, cf. bg., rus. var, pol. var.Der. vărar, s. m. (muncitor care lucrează cu var; vînzător de var); vărărie, s. f. (loc cu var); varniță, s. f. (loc cu var, cuptor de var), din sl. varĭnica, cf. bg. varnica; vărnicer, s. m. (vărar); văros, adj. (cu var, cu aspect de var); vărui, vb. (a da cu var); văruială, s. f. (văruit; apă de var).

VAR ~uri n. Material de construcție obținut prin arderea calcarului. ◊ ~ stins produs obținut prin tratarea varului cu apă. Lapte de ~ soluție de apă și var stins folosită în special pentru văruitul pereților caselor. Alb ca ~ul se spune pentru a sublinia culoarea albă, mai ales a feței. /<sl. varu

var n. protoxid de calciu ce se extrage din pietrele calcare supuse la o mare căldură: var stins, care a absorbit apă; var nestins, așa cum iese din cuptor adică lipsit de apă; var alb, apa în care s’a dizolvat varul; var hidraulic, amestecat cu argilă. [Slav. VARŬ].

*var n. (vsl. varŭ, clocotire, var, d. variti, a face să fearbă [!], vrĭeti-vrĭon, a clocoti; varĭnica, varniță, cuptor de var, bucătărie; bg. var, var; rus. var, căldură, arșiță, apă ferbinte [!], smoală, catran; pol. war, ceh. sîrb. var, clocotire, căldură, V. vir, samo-var, iz-vor). Calce, protoxid de calciŭ, o materie albă care se face arzînd peatra [!] de var și cu care se văruĭesc părețiĭ [!]. Var nestins, var în care nu s´a turnat apă. Var stins, var amestecat cu apă ca să fie întrebuințat (la văruit, la dezinfectat ș. a.). Var idraulic [!], var amestecat cu argilă, întrebuințat la zidit în apă, unde se solidifică. Lapte de var, expresiune modernă îld. „apă cu var” saŭ „apă de var”, cum se zice ob. și maĭ lămurit. (Se întrebuințează la văruit și la dezinfectat). Peatră [!] de var, calcită.

VAR-ÓRĂ, vari-ore, s. f. (Fiz.) Multiplu al varsecundei egal cu 3600 de varsecunde. [Abr.: varh. – Scris și: varóră] – Din fr. varheure. modificată

Corectat definiția; în original Multiplu al secundei... - gall

VĂR, VÁRĂ, veri, vere, s. m. și f. 1. Persoană considerată în raport cu copiii fraților și surorilor părinților săi; gradul de rudenie respectiv. 2. (La voc. m.) Termen familiar de adresare către un prieten, un cunoscut. – Lat. [consobrinus] verus, [consobrina] vera.

VÂRÎ́, vâr, vb. IV. 1. Tranz. A băga, a introduce. ◊ Expr. A-i vârî cuiva (ceva) pe gât = a sili pe cineva să accepte un lucru împotriva voinței, interesului sau plăcerii sale. A-i vârî cuiva (ceva) în cap = a) a face pe cineva să priceapă bine un lucru; b) a face pe cineva să creadă ceea ce nu este adevărat; c) a sugera cuiva ceva. A-și vârî nasul în ceva (sau undeva, în toate) sau a-și vârî nasul unde nu-i fierbe oala = a se amesteca, a interveni (inoportun) în ceva (sau undeva, în toate) sau în lucruri care nu-1 privesc. A-și vârî (sau a-i vârî cuiva) mințile în cap = a-și da bine seama (sau a face să-și dea seama) de urmările faptelor sale; a se cuminți sau a face să se cumințească. A vârî vrajbă (sau zâzanie, intrigă etc.) = a provoca (cu intenție) neînțelegeri, ură, intrigi; a învrăjbi. ♦ A înfige, a împlânta. ♦ A investi bani, capital. 2. Tranz. A face (pe cineva) să intre undeva (de bunăvoie sau forțat). ◊ Expr. A vârî pe cineva (de viu) în groapă (sau în mormânt, în pământ) = a) a pricinui moartea cuiva, a omorî pe cineva cu zile; b) a cauza cuiva supărări foarte mari. A vârî (pe cineva) în boală (sau în toate bolile, în sperieți, în toți sperieții, în groază, în răcori) = a speria tare (pe cineva); a îngrozi, a înspăimânta, a înfricoșa. A vârî (pe cineva) la închisoare (sau la pușcărie) = a face să fie închis, întemnițat. 3. Refl. A intra, a se băga în... ◊ Expr. A se vârî sub pielea cuiva = a câștiga (prin mijloace nepermise) încrederea, protecția sau dragostea cuiva. ♦ Tranz. A face ca cineva să fie angajat sau a angaja într-un serviciu. ♦ A se înghesui. ◊ Expr. A se vârî în sufletul cuiva = a plictisi pe cineva, manifestând un interes sau o simpatie prea stăruitoare, prea insistentă, agasantă. ♦ A se amesteca între alții (intervenind într-un sens oarecare). – Din sl. vreti.

VARÓRĂ, varore, s. f. (Fiz.) Multiplu al varsecundei egal cu 3600 de varsecunde. [Abr.: varh] – Din fr. varheure.

Intrare: var (unitate de măsură)
var (unitate de măsură) substantiv masculin

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular var varul
plural vari varii
genitiv-dativ singular var varului
plural vari varilor
vocativ singular
plural
Intrare: văr

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular văr vărul
plural veri verii
genitiv-dativ singular văr vărului
plural veri verilor
vocativ singular vărule, vere
plural verilor
Intrare: var (oxid de calciu)
var (oxid de calciu) substantiv neutru

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular var varul
plural varuri varurile
genitiv-dativ singular var varului
plural varuri varurilor
vocativ singular
plural
Intrare: vârî

Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) vârî vârâre vârât vârând singular plural
vâ vârâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) vâr (să) vâr vâram vârâi vârâsem
a II-a (tu) vâri (să) vâri vârai vârâși vârâseși
a III-a (el, ea) vâ (să) vâre vâra vârî vârâse
plural I (noi) vârâm (să) vârâm vâram vârârăm vârâserăm, vârâsem*
a II-a (voi) vârâți (să) vârâți vârați vârârăți vârâserăți, vârâseți*
a III-a (ei, ele) vâ (să) vâre vârau vârâ vârâseră
Intrare: Văr
Văr
Intrare: Var
Var
Intrare: piatră-de-var
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular piatră-de-var piatra-de-var
plural
genitiv-dativ singular pietre-de-var pietrei-de-var
plural
vocativ singular
plural
Intrare: var-oră
var-oră (s.m.) substantiv masculin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular var-o varul-o
plural vari-o varii-o
genitiv-dativ singular var-o varului-o
plural vari-o varilor-o
vocativ singular
plural
var-oră (s.f.) substantiv feminin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular var-o var-ora
plural vari-ore vari-orele
genitiv-dativ singular var-ore var-orei
plural vari-ore vari-orelor
vocativ singular
plural

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular varo varora
plural varore varorele
genitiv-dativ singular varore varorei
plural varore varorelor
vocativ singular
plural
varh abreviere
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

var (oxid de calciu)

  • 1. Oxid de calciu obținut prin calcinarea rocilor calcaroase (și prin hidratarea lor), folosit ca liant în construcții, ca materie primă în industria chimică etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX (numai) singular sinonime: calce (chim.; pl.-)
    • 1.1. Lapte de var folosit pentru spoitul pereților caselor.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 4 exemple
      exemple
      • Varul îngălbenise, se afumase. DUMITRIU, N. 125.
        surse: DLRLC
      • Un om tînăr, cu hainele stropite de var. BOGZA, A. Î. 513.
        surse: DLRLC
      • De pe păreții-ngălbeniți Se dezlipește-n pături varul. GOGA, P. 19.
        surse: DLRLC
      • Ți-era casa văruită cu var peste cărămidă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 178.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Cuptor de var.
      surse: DLRLC
    • 1.3. Var nestins; oxid de calciu.
      surse: DLRLC
    • 1.4. Var stins = produs obținut prin tratarea varului cu apă; hidroxid de calciu.
      surse: DLRLC NODEX
    • 1.5. Var hidraulic.
      surse: DLRLC
    • 1.6. Piatră de var.
      surse: DLRLC
    • 1.7. Alb ca varul se spune pentru a sublinia culoarea albă, mai ales a feței.
      surse: DLRLC NODEX expresie 2 exemple
      exemple
      • Ochii se adînciseră și obrajii erau mai trași și albi ca varul. SADOVEANU, O. I 42.
        surse: DLRLC
      • Cu mîinile-i de ceară ea tîmpla și-o mîngîie, Dar fața ei frumoasă ca varul este albă. EMINESCU, O. I 95.
        surse: DLRLC
  • 2. Sortiment de var.
    surse: DEX '09

etimologie:

var-oră varoră varh

  • 1. Multiplu al varsecundei egal cu 3600 de varsecunde.
    surse: DEX '09 fizică
  • diferențiere Unitate de energie reactivă corespunzând puterii reactive de un var pe oră.
    surse: DN MDN '00
  • comentariu varh
    surse: DEX '09 abreviere

etimologie:

văr, vară vară văr

  • 1. Persoană considerată în raport cu copiii fraților și surorilor părinților săi; gradul de rudenie respectiv.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: veric verincel verișcan verișor diminutive: veric 3 exemple
    exemple
    • Toate surorile și verele mele au năvălit, săptămîna asta, peste mine. HOGAȘ, M. N. 24.
      surse: DLRLC
    • Vărul Leonil m-o închis aici, neneacă. ALECSANDRI, T. I 58.
      surse: DLRLC
    • Unde joacă văr cu vară, Amiroasă-a primăvară. ȘEZ. I 71.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Văr bun.
      surse: DLRLC
    • 1.2. Văr dulce.
      surse: DLRLC
    • 1.3. Văr de-al doilea.
      surse: DLRLC
    • 1.4. Văr primar.
      surse: DLRLC
  • 2. (La vocativ) Termen familiar de adresare către un prieten, un cunoscut.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC masculin 2 exemple
    exemple
    • Nouă nu ne dai un păhărel, vere? se linguși Holbea. REBREANU, I. 21.
      surse: DLRLC
    • Cînd se căftănea vreun boier, mă, duceam la el cu taraful meu de-i ziceam: «Și la mai mare, vere!». ALECSANDRI, T. 81.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină [consobrinus] verus, [consobrina] vera.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX