8 intrări

Articole pe această temă:

59 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VAR1, (2) varuri, s. n. 1. Oxid de calciu obținut prin calcinarea rocilor calcaroase (și prin hidratarea lor), folosit ca liant în construcții, ca materie primă în industria chimică etc. ♦ Lapte de var (v. lapte) folosit pentru spoitul pereților caselor. 2. Sortiment de var (1). – Din sl. varŭ.

VAR2, vari, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru puterea reactivă. – Din fr., engl. var.

VAR2 s. m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru puterea reactivă. – Din fr., engl. var.

VAR1 s. n. Oxid de calciu obținut prin calcinarea rocilor calcaroase (și prin hidratarea lor), folosit ca liant în construcții, ca materie primă în industria chimică etc. ♦ Lapte de var (v. lapte) folosit pentru spoitul pereților caselor. – Din sl. varŭ.

VAR s. n. Material alcătuit mai ales din oxid de calciu, obținut prin calcinarea, sub temperatura de vitri- fiere, a rocilor calcaroase și folosit ca liant în construcție, ca materie primă în industria chimică etc. Cuptor de var v. cuptor (2). Var nestins v. nestins (2). Var stins v. stins. Var hidraulic v. hidraulic (2). Lapte de var v. lapte (4). Piatră de var v. piatră (II 3). ♦ Var stins; strat de lapte de var cu care sînt spoiți pereții caselor. Varul îngălbenise, se afumase. DUMITRIU, N. 125. Un om tînăr, cu hainele stropite de var. BOGZA, A. Î. 513. De pe păreții-ngălbeniți Se dezlipește-n pături varul. GOGA, P. 19. Ți-era casa văruită cu var peste cărămidă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 178. ◊ (În comparații, pentru a sublinia culoarea albă, în special a obrajilor) Ochii se adînciseră și obrajii erau mai trași și albi ca varul. SADOVEANU, O. I 42. Cu mîinile-i de ceară ea tîmpla și-o mîngîie, Dar fața ei frumoasă ca varul este albă. EMINESCU, O. I 95.

VAR s.m. (Fiz.) Unitate de putere electromagnetică reactivă, corespunzând unui curent alternativ de un amper sub tensiunea de un volt. [Nume dat de ing. român C. Budeanu de la inițialele v(olt) + a(mper) + r(eactiv)].

VAR s. m. unitate de putere electromagnetică reactivă, corespunzând unui curent alternativ de un amper sub tensiunea de un volt. (< fr., engl. var)

VAR ~uri n. Material de construcție obținut prin arderea calcarului. ◊ ~ stins produs obținut prin tratarea varului cu apă. Lapte de ~ soluție de apă și var stins folosită în special pentru văruitul pereților caselor. Alb ca ~ul se spune pentru a sublinia culoarea albă, mai ales a feței. /<sl. varu

var n. protoxid de calciu ce se extrage din pietrele calcare supuse la o mare căldură: var stins, care a absorbit apă; var nestins, așa cum iese din cuptor adică lipsit de apă; var alb, apa în care s’a dizolvat varul; var hidraulic, amestecat cu argilă. [Slav. VARŬ].

*var n. (vsl. varŭ, clocotire, var, d. variti, a face să fearbă, vrĭeti-vrĭon, a clocoti; varĭnica, varniță, cuptor de var, bucătărie; bg. var, var; rus. var, căldură, arșiță, apă ferbinte, smoală, catran; pol. war, ceh. sîrb. var, clocotire, căldură, V. vir, samo-var, iz-vor). Calce, protoxid de calciŭ, o materie albă care se face arzînd peatra de var și cu care se văruĭesc părețiĭ. Var nestins, var în care nu s’a turnat apă. Var stins, var amestecat cu apă ca să fie întrebuințat (la văruit, la dezinfectat ș. a.). Var idraulic, var amestecat cu argilă, întrebuințat la zidit în apă, unde se solidifică. Lapte de var, expresiune modernă îld. „apă cu var” saŭ „apă de var”, cum se zice ob. și maĭ lămurit. (Se întrebuințează la văruit și la dezinfectat). Peatră de var, calcită.

VAR-ÓRĂ, vari-ore, s. f. (Fiz.) Multiplu al varsecundei[1] egal cu 3600 de varsecunde. [Abr.: varh. – Scris și: varóră] – Din fr. varheure. modificată

  1. În original Multiplu al secundei... gall

VĂR, VÁRĂ, veri, vere, s. m. și f. 1. Persoană considerată în raport cu copiii fraților și surorilor părinților săi; gradul de rudenie respectiv. 2. (La voc. m.) Termen familiar de adresare către un prieten, un cunoscut. – Lat. [consobrinus] verus, [consobrina] vera.

VÂRÎ́, vâr, vb. IV. 1. Tranz. A băga, a introduce. ◊ Expr. A-i vârî cuiva (ceva) pe gât = a sili pe cineva să accepte un lucru împotriva voinței, interesului sau plăcerii sale. A-i vârî cuiva (ceva) în cap = a) a face pe cineva să priceapă bine un lucru; b) a face pe cineva să creadă ceea ce nu este adevărat; c) a sugera cuiva ceva. A-și vârî nasul în ceva (sau undeva, în toate) sau a-și vârî nasul unde nu-i fierbe oala = a se amesteca, a interveni (inoportun) în ceva (sau undeva, în toate) sau în lucruri care nu-1 privesc. A-și vârî (sau a-i vârî cuiva) mințile în cap = a-și da bine seama (sau a face să-și dea seama) de urmările faptelor sale; a se cuminți sau a face să se cumințească. A vârî vrajbă (sau zâzanie, intrigă etc.) = a provoca (cu intenție) neînțelegeri, ură, intrigi; a învrăjbi. ♦ A înfige, a împlânta. ♦ A investi bani, capital. 2. Tranz. A face (pe cineva) să intre undeva (de bunăvoie sau forțat). ◊ Expr. A vârî pe cineva (de viu) în groapă (sau în mormânt, în pământ) = a) a pricinui moartea cuiva, a omorî pe cineva cu zile; b) a cauza cuiva supărări foarte mari. A vârî (pe cineva) în boală (sau în toate bolile, în sperieți, în toți sperieții, în groază, în răcori) = a speria tare (pe cineva); a îngrozi, a înspăimânta, a înfricoșa. A vârî (pe cineva) la închisoare (sau la pușcărie) = a face să fie închis, întemnițat. 3. Refl. A intra, a se băga în... ◊ Expr. A se vârî sub pielea cuiva = a câștiga (prin mijloace nepermise) încrederea, protecția sau dragostea cuiva. ♦ Tranz. A face ca cineva să fie angajat sau a angaja într-un serviciu. ♦ A se înghesui. ◊ Expr. A se vârî în sufletul cuiva = a plictisi pe cineva, manifestând un interes sau o simpatie prea stăruitoare, prea insistentă, agasantă. ♦ A se amesteca între alții (intervenind într-un sens oarecare). – Din sl. vreti.

VARÓRĂ, varore, s. f. (Fiz.) Multiplu al varsecundei egal cu 3600 de varsecunde. [Abr.: varh] – Din fr. varheure.

VĂR, VÁRĂ, veri, vere, s. m. și f. 1. Grad de rudenie între copiii sau descendenții persoanelor care sunt frați sau surori; persoană care se află cu alta într-o asemenea relație de rudenie, considerată în raport cu aceasta. 2. (La voc. m.) Termen familiar de adresare către un prieten, un cunoscut. – Lat. [consobrinus] verus, [consobrina] vera.

VÂRÎ́, vâr, vb. IV. 1. Tranz. A băga, a introduce. ◊ Expr. A-i vârî cuiva (ceva) pe gât = a sili pe cineva să accepte un lucru împotriva voinței, interesului sau plăcerii sale. A-i vârî cuiva (ceva) în cap = a) a face pe cineva să priceapă bine un lucru; b) a face pe cineva să creadă ceea ce nu este adevărat; c) a sugera cuiva ceva. A-și vârî nasul în ceva (sau undeva, în toate) sau a-și vârî nasul unde nu-i fierbe oala = a se amesteca, a interveni (inoportun) în ceva (sau undeva, în toate) sau în lucruri care nu-l privesc. A-și vârî (sau a-i vârî cuiva) mințile în cap = a-și da bine seama (sau a face să-și dea seama) de urmările faptelor sale; a se cuminți sau a se face să se cumințească. A vârî vrajbă (sau zâzanie, intrigă etc.) = a provoca (cu intenție) neințelegeri, ură, intrigi; a învrăjbi. ♦ A înfige, a împlânta. ♦ A investi bani, capital. 2. Tranz. A face (pe cineva) să intre undeva (de bunăvoie sau forțat). ◊ Expr. A vârî pe cineva (de viu) în groapă (sau în mormânt, în pământ) = a) a pricinui moartea cuiva, a omorî pe cineva cu zile; b) a cauza cuiva supărări foarte mari. A vârî (pe cineva) în boală (sau în toate bolile, în sperieți, în toți sperieții, în groază, în răcori) = a speria tare (pe cineva); a îngrozi, a înspăimânta, a înfricoșa. A vârî (pe cineva) la închisoare (sau la pușcărie) = a face să fie închis, întemnițat. 3. Refl. A intra, a se băga în... ◊ Expr. A se vârî sub pielea cuiva = a câștiga (prin mijloace nepermise) încrederea, protecția sau dragostea cuiva. ♦ Tranz. A face ca cineva să fie angajat sau a angaja într-un serviciu. ♦ A se înghesui. ◊ Expr. A se vârî în sufletul cuiva = a plictisi pe cineva, manifestând un interes sau o simpatie prea stăruitoare, prea insistentă, agasantă. ♦ A se amesteca între alții (intervenind într-un sens oarecare). – Din sl. vreti.

VĂR, VÁRĂ, veri, -e, s. m. și f. 1. Grad de rudenie; persoană considerată în raport cu copiii fraților și surorilor părinților săi sau cu soțiile și soții acelora. Toate surorile și verele mele au năvălit, săptămîna asta, peste mine. HOGAȘ, M. N. 24. Vărul Leonil m-o închis aici, neneacă. ALECSANDRI, T. I 58. Unde joacă văr cu vară, Amiroasă-a primăvară. ȘEZ. I 71. ◊ Văr bun v., bun4 (VII). Văr dulce v. dulce1 (II 6). Văr de-al doilea v. doilea. Văr primar v. primar12 (4). 2. (La vocativ, numai la m.) Apelativ familiar pentru un prieten. Nouă nu ne dai un păhărel, vere? se linguși Holbea. REBREANU, I. 21. Cînd se căftănea vreun boier, mă, duceam la el cu taraful meu de-i ziceam: «Și la mai mare, vere!». ALECSANDRI, T. 81.

VÎRÎ, vîr, vb. IV. 1. Tranz. (Uneori în concurență cu băga) A băga, a introduce. Felix se înroși la față și vîrî repede mîna în buzunar. CĂLINESCU, E. O. I 36. Cu pușca, cu torba, gros înfășurat în căldura hainelor, mă sui și îmi vîr picioarele în fîn. SADOVEANU, O. VII 331. Domnul vîră adînc capul pe ferestruică înăuntru, împiegatul surprins de această mișcare se dă-napoi. CARAGIALE, O. II 211. Pune roata la loc, vîră leuca, sucește lamba. CREANGĂ, P. 125. ◊ Expr. A-și vîrî nasul în ceva (undeva sau în toate) v. nas (1). A-și vîrî coada (în ceva) v. coadă (1). A-și vîrî dracul coada v. coadă (1). A-i vîrî cuiva ceva pe gît = a sili pe cineva să accepte ceva împotriva voinței sale. A-i vîrî cuiva ceva în cap = a) a face pe cineva să priceapă bine un lucru; b) a face pe cineva să creadă ceea ce nu este adevărat; a sugera cuiva ceva. Cine ți-a vîrît în cap și una ca aceasta? CREANGĂ, P. 194. A-și vîrî capul sănătos (sau teafăr, zdravăn etc.) sub evanghelie v. evanghelie. A-și vîrî (sau a vîrî cuiva) mințile în cap = a se cuminți (sau a face pe cineva să se cumințească). Să le vîre mințile în cap pe o sută de ani. DUMITRIU, N. 78. Vîră-ți mințile în cap și învață rînduiala lumii ș-a vieții, c-a să-ți prindă bine. SADOVEANU, O. VIII 213. A vîrî vrajbă = a semăna neînțelegeri, ură; a face intrigi. Scaraoschi... a dat poroncă tuturor slugilor sale... să vîre vrajbă între oameni. CREANGĂ, P. 144. ♦ A înfige, a împlînta. (Fig.) Titu Herdelea se strecură afară. Roșu îi vîrîse un cuțit în suflet. REBREANU, R. II 79. ◊ (Cu complementul «bani», «capital») A învesti. A trebuit să-mi vîr tot capitalul în porci, din care pricină am rămas calic. ȘEZ. II 220. 2. Tranz. (Cu privire la oameni) A face să intre undeva (de bunăvoie sau forțat); (cu privire la animale) a conduce, a mîna înăuntru. Doamne... blagoslovește-mi turbinca asta, că ori pe cine-oi vrea eu, să-l vîr într-însa. CREANGĂ, P. 300. Mîndrele, cînd l-au zărit, înainte i-au ieșit. Una poarta-i deschidea, Una-n casă mi-l vîra. SEVASTOS, C. 297. ◊ Expr. A vîrî pe cineva (de viu) în groapă (în mormînt sau în pămînt) = a) (în amenințări) a omorî pe cineva. Mai tare! că te vîr în pămînt. SADOVEANU, O. VI 205; b) a pricinui cuiva supărări mari, a ucide pe cineva cu zile. Aceste erau de ajuns... s-o vîre în groapă pe biata babă. CREANGĂ, P. 14. A vîrî (pe cineva) în boală (sau în toate bolile) sau în sperieți (sau în toți sperieții) sau în groază (sau în toate grozile morții) = a speria tare (pe cineva), a îngrozi. Am să te vîr și eu în toate grozile morții. CREANGĂ, P. 58. Să nu mai zici că vine lupul, Moș Nichifor, că mă vîri în toate boalele. id. ib. 121. Mi-a ieșit înainte un urs grozav care m-a vîrît în toți sperieții. id. ib. 186. A vîrî (pe cineva) în (sau la) belea V. belea. ♦ (Cu determinarea «la pușcărie», «la închisoare» sau un echivalent al acestora) A face ca cineva să fie închis, întemnițat. Asta... e în stare să-și vîre pe tată-său și pe mă-sa la pușcărie. C. PETRESCU, C. V. 112. ♦ Tranz. fact. (Cu diverse determinări care indică o ocupație, o meserie) A face să fie angajat într-un serviciu. Îl vîrîse în slujbă aproape de doi ani. VORNIC, P. 195. 3. Refl. A intra, a se băga (într-un spațiu îngust). Jap era prea bucuros de această singurătate, se vîra sub divan și observa din umbră. GALACTION, O. I 307. S-a dezbrăcat singură și îndată s-a vîrît în pătuceanul ei de odinioară. REBREANU, R. I 207. Trebuie să mă vîr iar în așternut, să mă-ncălzesc. CARAGIALE, O. III 137. Mezinul se vîrî iute în horn. CREANGĂ, P. 23. ♦ A se înghesui. Cineva se vîră în mine, mă strînge de braț și tremură. SAHIA, N. 120. Focurile chirigiilor se stinseseră: oameni și vite dormeau pe coceni, vîrîndu-se cuminți unii într-alții, jos, la pămînt. CARAGIALE, P. 36. ◊ Expr. A se vîrî în sufletul cuiva = a plictisi pe cineva manifestîndu-i un interes sau o simpatie prea stăruitoare, prea insinuant. Ai reușit să te vîri în sufletul Irinei și într-al meu. BARANGA, I. 189. A se vîrî sub pielea cuiva = a căuta să cîștige încrederea sau dragostea cuiva, a se insinua pe lîngă cineva. Era pericol să i se vîre sub piele femeia asta. DUMITRIU, N. 129. ♦ Fig. A se amesteca între alții (intervenind într-un sens oarecare). Ziaristul să rămîie în lumea lui, nu să se vîre printre ciocoi, să-și adoarmă conștiința. REBREANU, R. I 210. Ar fi trebuit să se vîre în acel popor din Transilvania, ar fi trebuit să-l întrebe ce-l doare. IONESCU-RION, C. 28.

VARÓRĂ s.f. (Fiz.) Unitate de energie reactivă corespunzând puterii reactive de un var pe oră. [< fr. varheure].

VARÓRĂ s. f. unitate de energie reactivă corespunzând puterii reactive de un var pe oră. (< fr. varheure)

arată toate definițiile

Intrare: Var
nume propriu (I3)
  • Var
Intrare: var (material)
var2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • var
  • varul
  • varu‑
plural
  • varuri
  • varurile
genitiv-dativ singular
  • var
  • varului
plural
  • varuri
  • varurilor
vocativ singular
plural
Intrare: var (u.m.)
var1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • var
  • varul
  • varu‑
plural
  • vari
  • varii
genitiv-dativ singular
  • var
  • varului
plural
  • vari
  • varilor
vocativ singular
plural
Intrare: piatră-de-var
  • silabație: pia-tră-
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piatră-de-var
  • piatra-de-var
plural
genitiv-dativ singular
  • pietre-de-var
  • pietrei-de-var
plural
vocativ singular
plural
Intrare: var-oră
var-oră2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • var-o
  • varul-o
plural
  • vari-o
  • varii-o
genitiv-dativ singular
  • var-o
  • varului-o
plural
  • vari-o
  • varilor-o
vocativ singular
plural
  • silabație: var-o-ră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • varo
  • varora
plural
  • varore
  • varorele
genitiv-dativ singular
  • varore
  • varorei
plural
  • varore
  • varorelor
vocativ singular
plural
varh abreviere
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • varh
var-oră1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • var-o
  • var-ora
plural
  • vari-ore
  • vari-orele
genitiv-dativ singular
  • var-ore
  • var-orei
plural
  • vari-ore
  • vari-orelor
vocativ singular
plural
Intrare: Văr
nume propriu (I3)
  • Văr
Intrare: văr
substantiv masculin (M26)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • văr
  • vărul
  • văru‑
plural
  • veri
  • verii
genitiv-dativ singular
  • văr
  • vărului
plural
  • veri
  • verilor
vocativ singular
  • vărule
  • vere
plural
  • verilor
Intrare: vârî
verb (VT347)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vârî
  • vârâre
  • vârât
  • vârâtu‑
  • vârând
  • vârându‑
singular plural
  • vâ
  • vârâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vâr
(să)
  • vâr
  • vâram
  • vârâi
  • vârâsem
a II-a (tu)
  • vâri
(să)
  • vâri
  • vârai
  • vârâși
  • vârâseși
a III-a (el, ea)
  • vâ
(să)
  • vâre
  • vâra
  • vârî
  • vârâse
plural I (noi)
  • vârâm
(să)
  • vârâm
  • vâram
  • vârârăm
  • vârâserăm
  • vârâsem
a II-a (voi)
  • vârâți
(să)
  • vârâți
  • vârați
  • vârârăți
  • vârâserăți
  • vârâseți
a III-a (ei, ele)
  • vâ
(să)
  • vâre
  • vârau
  • vârâ
  • vârâseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

var (material)

  • 1. (numai) singular Oxid de calciu obținut prin calcinarea rocilor calcaroase (și prin hidratarea lor), folosit ca liant în construcții, ca materie primă în industria chimică etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: calce (chim.; pl.-)
    • 1.1. Lapte (5.) de var folosit pentru spoitul pereților caselor.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 4 exemple
      exemple
      • Varul îngălbenise, se afumase. DUMITRIU, N. 125.
        surse: DLRLC
      • Un om tînăr, cu hainele stropite de var. BOGZA, A. Î. 513.
        surse: DLRLC
      • De pe păreții-ngălbeniți Se dezlipește-n pături varul. GOGA, P. 19.
        surse: DLRLC
      • Ți-era casa văruită cu var peste cărămidă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 178.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Cuptor (2.2.) de var.
      surse: DLRLC sinonime: varniță
    • 1.3. Var nestins (1.1.) = oxid de calciu.
      surse: DLRLC
    • 1.4. Var stins (8.) = produs obținut prin tratarea varului cu apă; hidroxid de calciu.
      surse: DLRLC NODEX
    • surse: DLRLC
    • 1.6. Piatră (33.4.) de var.
      surse: DLRLC
    • 1.7. expresie Alb ca varul se spune pentru a sublinia culoarea albă, mai ales a feței.
      surse: DLRLC NODEX 2 exemple
      exemple
      • Ochii se adînciseră și obrajii erau mai trași și albi ca varul. SADOVEANU, O. I 42.
        surse: DLRLC
      • Cu mîinile-i de ceară ea tîmpla și-o mîngîie, Dar fața ei frumoasă ca varul este albă. EMINESCU, O. I 95.
        surse: DLRLC
  • 2. Sortiment de var (1.).
    surse: DEX '09

etimologie:

var (u.m.)

  • 1. fizică Unitate de măsură pentru puterea reactivă.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • diferențiere Unitate de putere electromagnetică reactivă, corespunzând unui curent alternativ de un amper sub tensiunea de un volt.
    surse: DN

etimologie:

  • surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • Nume dat de inginerul român C. Budeanu de la inițialele v(olt) + a(mper) + r(eactiv).
    surse: DN

var-oră varh varoră

  • 1. fizică Multiplu al varsecundei egal cu 3600 de varsecunde.
    surse: DEX '09
  • diferențiere Unitate de energie reactivă corespunzând puterii reactive de un var pe oră.
    surse: DN MDN '00
  • comentariu abreviere varh
    surse: DEX '09

etimologie:

văr, vară vară văr

  • 1. Persoană considerată în raport cu copiii fraților și surorilor părinților săi; gradul de rudenie respectiv.
    exemple
    • Toate surorile și verele mele au năvălit, săptămîna asta, peste mine. HOGAȘ, M. N. 24.
      surse: DLRLC
    • Vărul Leonil m-o închis aici, neneacă. ALECSANDRI, T. I 58.
      surse: DLRLC
    • Unde joacă văr cu vară, Amiroasă-a primăvară. ȘEZ. I 71.
      surse: DLRLC
  • 2. masculin (La vocativ) Termen familiar de adresare către un prieten, un cunoscut.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Nouă nu ne dai un păhărel, vere? se linguși Holbea. REBREANU, I. 21.
      surse: DLRLC
    • Cînd se căftănea vreun boier, mă, duceam la el cu taraful meu de-i ziceam: «Și la mai mare, vere!». ALECSANDRI, T. 81.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină [consobrinus] verus, [consobrina] vera.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

vârî

  • 1. tranzitiv A face să intre înăuntru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: băga introduce antonime: scoate 4 exemple
    exemple
    • Felix se înroși la față și vîrî repede mîna în buzunar. CĂLINESCU, E. O. I 36.
      surse: DLRLC
    • Cu pușca, cu torba, gros înfășurat în căldura hainelor, mă sui și îmi vîr picioarele în fîn. SADOVEANU, O. VII 331.
      surse: DLRLC
    • Domnul vîră adînc capul pe ferestruică înăuntru, împiegatul surprins de această mișcare se dă-napoi. CARAGIALE, O. II 211.
      surse: DLRLC
    • Pune roata la loc, vîră leuca, sucește lamba. CREANGĂ, P. 125.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A-i vârî cuiva (ceva) pe gât = a sili pe cineva să accepte un lucru împotriva voinței, interesului sau plăcerii sale.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.2. expresie A-i vârî cuiva (ceva) în cap = a face pe cineva să priceapă bine un lucru.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.3. expresie A-i vârî cuiva (ceva) în cap = a face pe cineva să creadă ceea ce nu este adevărat
      surse: DEX '09
    • 1.4. expresie A-i vârî cuiva (ceva) în cap = a sugera cuiva ceva.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Cine ți-a vîrît în cap și una ca aceasta? CREANGĂ, P. 194.
        surse: DLRLC
    • 1.5. expresie A-și vârî (2.3.) capul (2.3.) sănătos (sau teafăr, zdravăn etc.) sub evanghelie (2.3.).
      surse: DLRLC
    • 1.6. expresie A-și vârî nasul (1.23.) în ceva (sau undeva, în toate) sau a-și vârî nasul unde nu-i fierbe oala = a se amesteca, a interveni (inoportun) în ceva (sau undeva, în toate) sau în lucruri care nu-l privesc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.7. expresie A-și vârî (1.3.) coada (1.3.) (în ceva).
      surse: DLRLC
    • 1.9. expresie A-și vârî (sau a-i vârî cuiva) mințile în cap = a-și da bine seama (sau a face să-și dea seama) de urmările faptelor sale; a se cuminți sau a face să se cumințească.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX 2 exemple
      exemple
      • Să le vîre mințile în cap pe o sută de ani. DUMITRIU, N. 78.
        surse: DLRLC
      • Vîră-ți mințile în cap și învață rînduiala lumii ș-a vieții, c-a să-ți prindă bine. SADOVEANU, O. VIII 213.
        surse: DLRLC
    • 1.10. expresie A vârî vrajbă (sau zâzanie, intrigă etc.) = a provoca (cu intenție) neînțelegeri, ură, intrigi.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: învrăjbi un exemplu
      exemple
      • Scaraoschi... a dat poroncă tuturor slugilor sale... să vîre vrajbă între oameni. CREANGĂ, P. 144.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Titu Herdelea se strecură afară. Roșu îi vîrîse un cuțit în suflet. REBREANU, R. II 79.
        surse: DLRLC
    • 1.12. A investi bani, capital.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: investi un exemplu
      exemple
      • A trebuit să-mi vîr tot capitalul în porci, din care pricină am rămas calic. ȘEZ. II 220.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A face (pe cineva) să intre undeva (de bunăvoie sau forțat).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
    exemple
    • Doamne... blagoslovește-mi turbinca asta, că ori pe cine-oi vrea eu, să-l vîr într-însa. CREANGĂ, P. 300.
      surse: DLRLC
    • Mîndrele, cînd l-au zărit, înainte i-au ieșit. Una poarta-i deschidea, Una-n casă mi-l vîra. SEVASTOS, C. 297.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie A vârî pe cineva (de viu) în groapă (sau în mormânt, în pământ) = pricinui moartea cuiva, a omorî pe cineva cu zile
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Mai tare! că te vîr în pămînt. SADOVEANU, O. VI 205.
        surse: DLRLC
    • 2.2. expresie A vârî pe cineva (de viu) în groapă (sau în mormânt, în pământ) = a cauza cuiva supărări foarte mari.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Aceste erau de ajuns... s-o vîre în groapă pe biata babă. CREANGĂ, P. 14.
        surse: DLRLC
    • 2.3. expresie A vârî (pe cineva) în boală (sau în toate bolile, în sperieți, în toți sperieții, în groază, în răcori) = a speria tare (pe cineva).
      exemple
      • Am să te vîr și eu în toate grozile morții. CREANGĂ, P. 58.
        surse: DLRLC
      • Să nu mai zici că vine lupul, Moș Nichifor, că mă vîri în toate boalele. CREANGĂ, P. 121.
        surse: DLRLC
      • Mi-a ieșit înainte un urs grozav care m-a vîrît în toți sperieții. CREANGĂ, P. 186.
        surse: DLRLC
    • 2.4. expresie A vârî (1.2.) (pe cineva) în (sau la) belea (1.2.).
      surse: DLRLC
    • 2.5. expresie A vârî (pe cineva) la închisoare (sau la pușcărie) = a face să fie închis, întemnițat.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Asta... e în stare să-și vîre pe tată-său și pe mă-sa la pușcărie. C. PETRESCU, C. V. 112.
        surse: DLRLC
  • 3. reflexiv A se băga în...
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: intra (vb.) 4 exemple
    exemple
    • Jap era prea bucuros de această singurătate, se vîra sub divan și observa din umbră. GALACTION, O. I 307.
      surse: DLRLC
    • S-a dezbrăcat singură și îndată s-a vîrît în pătuceanul ei de odinioară. REBREANU, R. I 207.
      surse: DLRLC
    • Trebuie să mă vîr iar în așternut, să mă-ncălzesc. CARAGIALE, O. III 137.
      surse: DLRLC
    • Mezinul se vîrî iute în horn. CREANGĂ, P. 23.
      surse: DLRLC
    • 3.1. expresie A se vârî sub pielea cuiva = a câștiga (prin mijloace nepermise) încrederea, protecția sau dragostea cuiva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Era pericol să i se vîre sub piele femeia asta. DUMITRIU, N. 129.
        surse: DLRLC
    • 3.2. tranzitiv A face ca cineva să fie angajat sau a angaja într-un serviciu.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Îl vîrîse în slujbă aproape de doi ani. VORNIC, P. 195.
        surse: DLRLC
    • 3.3. A se înghesui.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Cineva se vîră în mine, mă strînge de braț și tremură. SAHIA, N. 120.
        surse: DLRLC
      • Focurile chirigiilor se stinseseră: oameni și vite dormeau pe coceni, vîrîndu-se cuminți unii într-alții, jos, la pămînt. CARAGIALE, P. 36.
        surse: DLRLC
      • 3.3.1. expresie A se vârî în sufletul cuiva = a plictisi pe cineva, manifestând un interes sau o simpatie prea stăruitoare, prea insistentă, agasantă.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
        exemple
        • Ai reușit să te vîri în sufletul Irinei și într-al meu. BARANGA, I. 189.
          surse: DLRLC
    • 3.4. A se amesteca între alții (intervenind într-un sens oarecare).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
      exemple
      • Ziaristul să rămîie în lumea lui, nu să se vîre printre ciocoi, să-și adoarmă conștiința. REBREANU, R. I 210.
        surse: DLRLC
      • Ar fi trebuit să se vîre în acel popor din Transilvania, ar fi trebuit să-l întrebe ce-l doare. IONESCU-RION, C. 28.
        surse: DLRLC

etimologie: