18 definiții pentru tiptil teptil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIPTÍL adv. 1. Fără zgomot, ușor, cu grijă (pentru a nu fi auzit). Merge tiptil. ♦ Pe furiș, pe nesimțite; pe ascuns (pentru a nu fi văzut, pentru a nu se da de gol). 2. (înv.; în expr.) A se îmbrăca tiptil = a se deghiza, a se travesti. [Var.: (înv.) teptíl adv.] – Din tc. tebdil.

tiptil [At: N. COSTIN, ap. LET. I A, 22/36 / V: (înv) di~, tep~, (reg) tup~ / E: tc tebdil] 1 av (Înv; în legătură cu verbul „a se îmbrăca”) Deghizat (pentru a nu fi recunoscut). 2 av (În legătură cu verbe de mișcare) Fără zgomot (pentru a nu fi auzit) Si: încet, (pop) tipa (5), pitiș. 3 av (În legătură cu verbe de mișcare) Pe furiș (pentru a nu fi văzut) Si: (pop) tipa (6), pitiș. 4 s (Înv; îlav) În tep~ Pe ascuns.

TIPTÍL adv. 1. Fără zgomot, ușor, cu grijă (pentru a nu fi auzit). Merge tiptil. ♦ Pe furiș, pe nesimțite; pe ascuns (pentru a nu fi văzut, pentru a nu se da de gol). 2. (Înv.; în expr.) A se îmbrăca tiptil = a se deghiza, a se travesti. [Var.: (înv.) teptíl adv.] – Din tc. tebdil.

TIPTÍL adv. 1. (În legătură cu verbe de mișcare, uneori repetat) Încet, binișor, ușurel (pentru a nu fi auzit). Îl lega cu tulpan la cap, și-l culca în iatac cu perdelele strînse. Apoi, tiptil, cutreiera toată casa, șoptind, poruncind; pretutindeni liniște. BASSARABESCU, S. N. 29. Știam bine că nu e nimeni să ne audă, cu toate astea vorbeam încet, umblam tiptil, din cînd în cînd ne opream în loc și ascultam. VLAHUȚĂ, O. A. 485. Mama... vine, tiptil, în vîrful degetelor, pe la spatele mele. CREANGĂ, O. A. 66. Simt în urma-mi Venind, tiptil-tiptil, Pas sfiicios de fată, Ușor ca de copil. EMINESCU, O. IV 281. ♦ Pe furiș, pe nesimțite (pentru a nu fi văzut sau auzit). Tiptil-tiptil, tot pe vine... ajunse mai la jumătate cale. MIRONESCU, S. A. 73. De fete mari e lunca plină, Iar vîntul, răsfățat copil, S-apropie tiptil-tiptil De pe sub fagi, de pe colină. COȘBUC, P. I 87. ♦ Pe ascuns (pentru a nu fi văzut, pentru a nu se da de gol). Harun-al-Rașid prin Bagdad adese Tiptil pe uliți cu vizirul iese. EMINESCU, O. IV 405. 2. (Învechit, în legătură cu verbul «a se îmbrăca») Deghizat, travestit, costumat. Trece califul Harun-al-Rașid îmbrăcat tiptil, așa ca să nu-l recunoască nimeni. CARAGIALE, P. 124. Pe la aprinsul lumînărilor... îmbrăcat tiptil, eram introdus ca călugăr în odaia răposatului cuconu Tache. GHICA, S. 7. Să ne întoarcem în cetate noaptea îmbrăcați tiptil. GORJAN, H. I 7. Mă-sa, măre, l-învăța Și din gură mi-i zicea:... Peste fes roșu din cap Pune un ștergar vărgat Ca turcoaicele legat... Iencea-ntocmai că urma, Că tiptil mi se-mbrăca. TEODORESCU, P. P. 641. -Variantă: (învechit) teptíl (ALECSANDRI, T. 508, KOGĂLNICEANU, S. 138) adv.

TIPTÍL adv. 1) Fără zgomot; încet. 2) Pe furiș; pe ascuns; pe nesimțite. /<turc. tebdil

tiptil adv. 1. Munt. incognito, străvestit: un sultan, odată, care des tiptil umbla PANN; 2. Mold. în taină, pe furiș: atunci se iea tiptil tiptil pe urma ei CR. [Și teptil = turc. TEBTIL, deghizat, incognito].

tiptíl și (vechĭ) teptíl adv. (turc. ar. tebdil, schimbat, poliția secretă, tiptil). Vechĭ. Travestit: a umbla tiptil. Azĭ. Fam. Pe furiș, pe ascuns: copiiĭ se strecurară tiptil în grădină, s’a luat tiptil după mine. – Și diptil (vechĭ).

TEPTÍL adv. v. tiptil.

teptil adv. Mold. V. tiptil: pare-mi-se câ-i trimes tiptil, ca să cerceteze starea isprăvniciilor AL.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TIPTÍL adv. 1. (pop.) cătinel, pitiș, pitulat, pituliș, pituluș. (Înaintează ~.) 2. furiș, hoțește, (rar) hoțiș. (Se strecoară ~.)

TIPTÍL adv. v. deghizat, incognito, travestit.

TIPTIL adv. 1. (pop.) cătinel, pitiș, pitulat, pituliș, pituluș. (Înaintează ~.) 2. furiș, hoțește, (rar) hoțiș. (Se strecoară ~.)

tiptil adv. v. DEGHIZAT. INCOGNITO. TRAVESTIT.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tiptíl adv. – În mod precaut, pe furiș, pe nesimțite. – Var. înv. teptil. Mr. tiptile, megl. tiptil. Tc. (arab.) tebdil (Roesler 604; Șeineanu, II, 362; Lokotsch 1966), cf. alb., sb. tevdil, bg. tepdil.Der. tiptilat, adj. (deghizat, travestit), prin contaminare cu tupilat.

Intrare: tiptil
tiptil adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • tiptil
teptil
invariabil (I1)
  • teptil