15 definiții pentru batjocoritor
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BATJOCORITOR, -OARE, batjocoritori, -oare, adj. Care batjocorește. – Batjocori + suf. -tor.
BATJOCORITOR, -OARE, batjocoritori, -oare, adj. Care batjocorește. – Batjocori + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
batjocoritor, ~oare smf, a [At: CORESI, ap. GCR Ț, 12/17 / V: bătjocuri, bătjocuritoare / Pl: ~i, ~oare / E: batjocori + -(i)tor] 1-2 (Persoană) care batjocorește (1) Si: (înv) batjocuricos. 3-4 (Rar) (Om) umilitor. 5-6 (Îrg) (Om) necinstitor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
batjocoritor, -oáre adj. 1 (despre oameni) Care batjocorește. 2 (despre gesturi, vorbe) Cu care cineva batjocorește; de ocară, insultător. Îi vorbi cu o voce batjocoritoare. ◇ (adv.) Rîde batjocoritor. 3 (despre ton, privire etc.) Care exprimă dispreț, desconsiderare. pl. -ori, -oare. /batjocori + -itor.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
BATJOCORITOR, -TOARE adj. verb. BATJOCORI și sm. f. Care batjocorește, care-și bate joc, care ia în bătaie de joc: oamenii ajunseseră... sfătoși și... batjocoritori (SLV.); glas ~; mă uitam cu milă și la batjocoritori și la batjocoriți (ISP.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BATJOCORITOR, -OARE, batjocoritori, -oare, adj. (Despre ton, voce) Cu care cineva batjocorește (ceva sau pe cineva), care ia în rîs; de batjocură, de ocară, insultător. Cine să ne pedepsească? întrebă un glas batjocoritor. DUMITRIU, B. F. 60. Unde sînt duhurile negre ale trecutului? A spus [domnul] cu voce jumătate prietenoasă, jumătate batjocoritoare. PAS, L. I 111. ◊ (Adverbial) Rînji batjocoritor: Undițile mele îs ascunse în stuh. SADOVEANU, N. F. 55. Cîrciumarul Busuioc zise batjocoritor:... Vezi că vodă cu boierii trăiește și n-are să se certe cu boierii de dragul tău, măi Toderică! REBREANU, R. I 139.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BATJOCORITOR, -OARE, batjocoritori, -oare, adj. Care batjocorește. – Din batjocori + suf. -(i)tor.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BATJOCORITOR ~oare (~ori, ~oare) 1) Care batjocorește; de batjocură. Cuvinte ~oare. Vorbă ~oare. 2) Care vădește batjocură; cu batjocură. Atitudine ~oare. /a batjocori + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
batjocoritor a. și m. cel ce batjocorește, care face și aduce batjocură.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bătjocuritor, ~oare smf, a vz batjocoritor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
batjocuritór, -oáre adj. Luător în rîs, insultător: om batjocuritor, vorbe batjocuritoare. – Și batjocoritor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
batjocoritor adj. m., pl. batjocoritori; f. sg. și pl. batjocoritoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
batjocoritor adj. m., pl. batjocoritori; f. sg. și pl. batjocoritoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
batjocoritor adj. m., pl. batjocoritori; f. sg. și pl. batjocoritoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BATJOCORITOR adj. 1. zeflemist, zeflemitor, (înv.) batjocoros. (Atitudine ~oare.) 2. sarcastic, (livr.) sardonic, (fig.) caustic, incisiv, usturător. (Ton ~.) 3. v. disprețuitor. (Comportare ~oare.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BATJOCORITOR adj. 1. zeflemist, zeflemitor, (înv.) batjocoros. (O atitudine ~.) 2. sarcastic, (livr.) sardonic, (fig.) caustic, incisiv, usturător. (Ton ~.) 3. disprețuitor. (Comportare ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
batjocoritor, batjocoritoareadjectiv
- 1. Care batjocorește. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: insultător
- Cine să ne pedepsească? întrebă un glas batjocoritor. DUMITRIU, B. F. 60. DLRLC
- Unde sînt duhurile negre ale trecutului? A spus [domnul] cu voce jumătate prietenoasă, jumătate batjocoritoare. PAS, L. I 111. DLRLC
- Rînji batjocoritor: Undițile mele îs ascunse în stuh. SADOVEANU, N. F. 55. DLRLC
- Cîrciumarul Busuioc zise batjocoritor:... Vezi că vodă cu boierii trăiește și n-are să se certe cu boierii de dragul tău, măi Toderică! REBREANU, R. I 139. DLRLC
-
etimologie:
- Batjocori + sufix -tor. DEX '98 DEX '09