20 de definiții pentru unu
Articole pe această temă:
ÚNU, ÚNA num. card. (Când precedă un substantiv are forma un, o; când ține locul unui substantiv are forma unul, una) 1. (Adesea substantivat) Primul număr din seria numerelor naturale, care reprezintă unitatea și se indică prin cifrele 1 și I. ◊ (În corelație cu „doi”, dă ideea de aproximație) Vei petrece o zi sau două. ◊ Loc. adj. Tot unul și unul = numai oameni sau lucruri de valoare, deosebite. ◊ Loc. adv. (Fam.) De unul singur = izolat; individual; fără însoțitor. Până la unul = toți, în unanimitate. (Sudat; cu formă feminină și valoare neutră) Întruna sau tot întruna = mereu. Expr. (Pop.) A merge una = a merge alături, nedespărțiți. A fi (sau a face pe cineva) una cu cineva ori cu ceva = a fi (sau a face să fie) la fel cu altul; a egaliza, a uniformiza. A o ține una (și bună) = a nu ceda, a fi perseverent, a se încăpățâna în susținerea unei păreri. ◊ (Adjectival) Are un an. (Eliptic, indicând ora, ziua etc.) Acum e unu. (Substantivat, m.) Scrie un unu. (Cu valoare de num. ord.) Prim, întâi. Tomul unu. ♦ (Precedat de „câte”, formează num. distributiv corespunzător) Venea numai câte unul să mă vadă. ◊ Loc. adv. Câte unul-unul sau unul câte unul = succesiv, pe rând. ◊ (În corelație cu „doi”, dă ideea de aproximație) Mai trăsese câte-o dușcă-două de rachiu. 2. (Adjectival) Singur, unic. ◊ (Folosit pentru întărirea pronumelui personal) Eu unul mă duc să deschid ușa. 3. (Adjectival) Același, identic. Suntem la un gând amândoi. 4. (Precedat de o negație sau în propoziții negative) Nimeni. [Gen.-dat. unuia, uneia sau (când are forma un, o) unui, unei] – Lat. unus, -a.
ÚNU, ÚNA num. card. (Când precedă un substantiv are forma un, o; când ține locul unui substantiv are forma unul, una) 1. (Adesea substantivat) Primul număr din seria numerelor naturale, care reprezintă unitatea și se indică prin cifrele 1 și I. ◊ (În corelație cu „doi”, dă ideea de aproximație) Vei petrece o zi sau două. ◊ Loc. adj. Tot unul și unul = numai oameni sau lucruri de valoare, deosebite. ◊ Loc. adv. (Fam.) De unul singur = izolat; individual; fără însoțitor. Până la unul = toți, în unanimitate. (Sudat; cu formă feminină și valoare neutră) întruna sau tot întruna = mereu. ◊ Expr. (Pop.) A merge una = a merge alături, nedespărțiți. A fi (sau a face pe cineva) una cu cineva ori cu ceva = a fi (sau a face să fie) la fel cu altul; a egaliza, a uniformiza. A o ține una (și bună) = a nu ceda, a fi perseverent, a se încăpățâna în susținerea unei păreri. ◊ (Adjectival) Are un an. (Eliptic, indicând ora, ziua etc.) Acum e unu. ◊ (Substantivat, m.) Scrie un unu. ♦ (Cu valoare de num. ord.) Prim, întâi. Tomul unu. ♦ (Precedat de „câte”, formează num. distributiv corespunzător) Venea numai câte unul să mă vadă. ♦ Loc. adv. Câte unul-unul sau unul câte unul = succesiv, pe rând. ◊ (În corelație cu „doi”, dă ideea de aproximație) Mai trăsese câte-o dușcă-două de rachiu. 2. (Adjectival) Singur, unic. ◊ (Folosit pentru întărirea pronumelui personal) Eu unul mă duc să deschid ușa. 3. (Adjectival) Același, identic. Suntem la un gând amândoi. 4. (Precedat de o negație sau în propoziții negative) Nimeni. [Gen.-dat. unuia, uneia sau (când are forma un, o) unui, unei] – Lat. unus, -a.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÚNU, ÚNA num. card. (Cînd însoțește un substantiv are forma un, o; cînd ține locul unui substantiv are forma unul, una) I. 1. Primul număr din șirul natural al numerelor întregi; numărul care reprezintă unitatea. Unu și cu trei fac patru. ◊ (Folosit în formarea numeralelor compuse) Treizeci și unu. ◊ (Adjectival) Mai avem un hop. ISPIRESCU, L. 6. De rămîneai, îmi erai ca un frate, iară de nu, îmi ești ca doi. CREANGĂ, P. 307. ◊ (În corelație cu doi, dînd ideea de aproximație) Ci-i trăi o zi sau două Și te-i topi ca ș-o rouă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 151. ◊ (Substantivat, în sistemul școlar de notare) Profesorul i-a pus unu la purtare. ◊ (Eliptic, subînțelegîndu-se ora, cifra etc.) Am scris un unu pe tablă. ▭ Unu, copii, mergem! se ridică Alexandru Vardaru. C. PETRESCU, Î. I 26. Cînd bătea ceasul la unu, Eram gata ca păunu. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 299. ♦ (Familiar, cu valoare de num. ord.) Primul, întîiul. Volumul unu. ◊ Expr. (Familiar) Clasa una = de prima calitate; strașnic, grozav. Răghină? Dracu să-l mai ia și p-ăla! O matracucă clasa una! GALAN, B. I 29. 2. (Substantivat) Mi-e dragă una și-i a mea: Decît să mă dezbar de ea, Mai bine-aprind tot satul! COȘBUC, P. I 119. Da oca pe spate Și face cu mîna să-i mai aducă una. CREANGĂ, P. 150. Unul e în toți, tot astfel precum una e în toate. EMINESCU, O. I 133. Nerodul și cu nebunul Amîndoi sînt frați ca unul. PANN, P. V. I 88. ◊ Loc. adj. Tot unul și unul = numai oameni sau lucruri de valoare, aleși pe sprînceană, care mai de care. Multă dorobănțime căzu în șanț... și tot oameni unul și unul. GANE, N. II 109. Fetele erau... tot una și una de frumoase. ISPIRESCU, U. 13. Sat vechi, răzășesc... cu gospodari tot unul și unul. CREANGĂ, A. 1. ◊ Loc. adv. (Familiar) De unul singur = izolat, singur. Se duse acasă cu sacii, apoi o luă de unul singur pe poteci mai puțin cunoscute. DUMITRIU, V. L. 73. Țiganii îi trăgeau de unul singur: «Măi cazace, căzăcele». CARAGIALE, S. N. 29. (Toți) pînă la unul = cu toții, fără excepție, în unanimitate. Pînă la unul, nu cedăm un pas. BENIUC, V. 52. ◊ (Cu formă feminină și valoare neutră, în locuțiuni și expresii) Loc. adv. (Regional) De una = într-un fel, de altfel, de altminteri. De una, e mai bine așa. La TDRG. (Regional) De-a una = a) laolaltă, împreună. Sat mare și vesel împărțit în trei părți, care se țin tot de-a una. CREANGĂ, A. 1; b) îndată. Cum ajunse de-a una fu ales judecător. MARIAN, O. I 11. Pînă la una = pînă la ultima, complet, de tot. Se dezbrăcă pîn’la una. PANN, P. V. II 78. În una (într-una sau tot una) = mereu, necontenit. Ce stai... așa scîrbit, de pare că în una îți ninge și-ți plouă. ȘEZ. III 185. Sînt tot una călător De cu seară pînă-n zori (Ceasornicul). GOROVEI, C. 70. (Expr.) A se face (sau a face pe cineva) una cu pămîntul v. pămînt (2). A merge una = a merge împreună, nedespărțiți. Dunga vînătă a drumului ușor trăgănat în suiș, se încolăcește pe grumajii mărețelor stînci... și merge una cu Jiul, nedespărțit. VLAHUȚĂ, R. P. 67. A fi, a se face (sau a face pe cineva) (tot) una cu cineva sau cu ceva = a fi (sau a face pe cineva să fie) la fel cu altul. Ne-ați luat moșiile și ne-ați făcut una cu locuitorii. ALECSANDRI, T. 972. (Învechit) A sta una = a fi solidar. Ațîțîndu-i a sta și ei una spre a mîntui nația lor de supt domnirea unui așa de rău stăpîn. BĂLCESCU, O. II 293. A o ține una și bună sau (învechit) a o ține una = a nu ceda, a fi perseverent, a o ține morțiș. Ea ținea una și bună: că băiet ca băietul ei nu mai este altul. CREANGĂ, P. 76. El o ținea una, să-i aducă pe fata lui Verdeș. ISPIRESCU, L. 43. Se apăra în dulcea limbă a poeziei și ținea una că: De e curcă Ce se-ncurcă... ODOBESCU, S. III 9. A da toate pe una = a risca tot, pentru un singur lucru. Una la mînă v. mînă (1). (În corelație cu doi) Una, două v. doi. Cu una cu două v. doi. Din două una sau una din două v. doi. Nici una, nici două v. doi. Una și cu una fac două v. doi. Una-i una și două-s mai multe = scurt, fără multă vorbă, știu eu ce fac. Mătușă, știi ce? Una-i una și două-s mai multe; lasă-mă-n pace. CREANGĂ, P. 190. 3. (Adjectival) Singur, unic. Mă rog, unu-i Ochilă pe fața pămîntului. CREANGĂ, P. 244. A fost odată ca-n povești... O prea frumoasă fată. Și era una la părinți Și mîndră-n toate cele. EMINESCU, O. I 167. ◊ (Folosit pentru întărirea pronumelui personal de pers. 1 sg.) Eu unul mă duc să deschid. CREANGĂ, P. 23. Eu unul sînt hotărît să nu las ca să treacă drumul d-tale pe moșia mea. ALECSANDRI, T. I 361. Că eu una n-am avut [noroc] De cînd maica m-a făcut. BIBICESCU, P. P. 109. ◊ Compus: (învechit și arhaizant) unul-născut = singur la părinți. Am înțeles... că iarăși amenință moarte asupra fiului măriei-tale unul-născut. SADOVEANU, D. P. 57. Avea o fată una-născută. GORJAN, H. II 97. 4. (Adjectival) Același, identic. Sîntem la un gînd amîndoi. ◊ Loc. adv. La un loc v. loc (I 1). ◊ Expr. A fi de-o seamă cu cineva v. seamă. A mînca dintr-un taler cu cineva v. taler. 5. (Precedat de o negație sau în propoziții negative) Nici unul. Din cîți ne aflăm aice, nu știe a cîrmui unul măcar. DRĂGHICI, R. 26. II. (Precedat de «cîte» formează numeralul distributiv corespunzător) Venea cîte unul să mă vadă. ◊ (Adjectival) Intrară fiecare în cîte o baie. ISPIRESCU, L. 38. I-a dăruit patruzeci și nouă de mioare, oacheșe numai de cîte un ochi. CREANGĂ, P. 105. Toate [scrisorile] îmi vesteau cîte o supărare. NEGRUZZI, S. I 55. ◊ (Substantivat, în loc. adv.) Cîte unul-unul sau unul cîte unul = pe rînd, treptat, succesiv. Se înșiră tot cîte unul-unul... după poroncă. CREANGĂ, P. 267. Izvorăsc din veacuri stele una cîte una. EMINESCU, O. I 148. Cîte una-una, căruțele sosesc la tîrla sau la stîna unde vînătorii au să petreacă noaptea. ODOBESCU, S. III 18. ♦ (În corelație cu doi) Cîțiva. Mai trase cîte-o dușcă, două de rachiu. CREANGĂ, P. 297. – Forme gramaticale: gen.-dat. unuia, uneia sau (cînd are forma «un», «o») unui, unei.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
únu1 num. m. (am văzut ~, nu doi), g.-d. únuia; f. úna, g.-d. úneia
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*unu2 (cifră, notă) s. m.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ÚNU2 úna num. card. 1) (când determină un substantiv, sunt folosite formele un, o) Primul număr care stă la baza numerotației și reprezintă o cantitate egală cu o unitate; trei minus doi. 2) (cu valoare de num. ord.) Care precedă pe al doilea; întâi. /<lat. unus, ~a
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÚNU1 m. 1) Număr constând dintr-o unitate. 2) Cifra 1 sau I. 3) Obiect marcat cu această cifră. /<lat. unus, ~a
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
O4 num. card. v. unu.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de Adriana Stoian
- acțiuni
O4 num. card. v. unu.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
O4 num. card. V. unu.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
úna num. v. únu1
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
o num. feminin dela unu: o femeie. ║ pr. în loc de pe ea: am văzut-o. [Lat. ULLAM].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
una f. 1. o ființă: era una la părinți EM.; 2. un lucru: una zice și alta face; 3. o palmă: i-a tras una. ║ adv. 1. într’un fel: o ține una; 2. de acord: s’a făcut una cu dânsul; nici una, nici două, îndată, fără alte formalități; într’una, mereu; tot una, acelaș lucru.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
3) o, num. cardinal și pron. indefinit care se pune îld. una (din care se și derivă) cînd e în unire cu substantivu, ca: o carte.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
un, o (izolat. únu, úna) num. (lat. ûnus, it. sp. uno, pv. fr. un, pg. um. O vine din *ună). Maĭ puțin de cît doĭ, fără păreche, simplu, singur, unic: un franc, un singur franc, o liră, dă-mĭ și mie una, adevăru e unu, era una (unică) la părințĭ. Întîĭu (la numerotare): pagina unu, la ceasu unu, la ora unu. S. m. Cifra care arată acest număr: un unu, doĭ unu saŭ doĭ de unu. Art. nehotărît. A venit un om, o femeĭe, inu e o plantă. Unu și unu saŭ tot unu și unu, fiecare în parte plin de merite: acest om are patru fiĭ tot unu și unu, soldațĭ unu și unu. A fi unu și jumătate (fam.), a fi priceput, șiret, viclean: era un pungaș și jumătate. Una... alta, un lucru, alt lucru: una e să fiĭ bogat, și alta să fiĭ fericit. A trage (saŭ a da) cuĭva una, a-ĭ aplica o lovitură: calu îĭ trase lupuluĭ una cu copita, cînd țĭ-oĭ da una (subînț. aĭ să te astîmperĭ). A nu avea nicĭ de unele (VR. 1925, 11-12, 317), a nu avea cele necesare. Una-doŭă... cutare, se zice cînd unu nu face saŭ nu vorbește de cît despre un singur lucru, care-ĭ place: bețivu... una-doŭă... rachiŭ! Nu cu una, cu doŭă, nu ușor, nu fără dificultate: nu-l poțĭ convinge cu una, cu doŭă. Nicĭ una, nicĭ doŭă, fără multă vorbă, fără alte formalitățĭ; nicĭ una, nicĭ doŭă, gardistu îl duse la poliție. Una ca asta, asemenea lucru: n’am maĭ auzit una ca asta. Pînă una alta, pînă să ajungem la timpu cela, pînă atuncĭ: pînă una alta, ĭa să bem un ceaĭ! Toțĭ pînă la unu, toțĭ fără excepțiune. Știĭ una știĭ ce gîndesc eŭ? Una adv. Împreună unit: provinciile Româniiĭ eraŭ odată despărțite, dar acuma-s una. A fi una cu cineva, a te face una cu cineva, a te uni cu el. A o ține una, a nu vorbi de cît de lucru cela: acesta o ține una că vrea să plece. Într’una, mereŭ: a ploŭat într’una. Tot una, 1. acelașĭ lucru: tot una e dacă te ploŭă orĭ dacă cazĭ în apă; 2. murdar așa în cît nu se maĭ distinge ce-a fost: căzuse în șanț, și, cînd s’a sculat, era tot una de noroĭ; m’am făcut tot una de făină. – În est on (dar izolat tot unu): on om.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Definiții din dicționare specializate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
únu num. m., g.-d. únuia; f. úna, g.-d. úneia
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
una corda (loc it. „o coardă”; fr. pèdale douce; germ. mit Verschiebung). V. coarda.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FORMULA 1, tip de automobile de curse de mare viteză, cu un singur loc, destinate competițiilor în circuit sau pe parcursuri ferme. În fiecare an se desfășoară Campionatul mondial al mărcilor și piloților de F. 1, pe parcursul a 16 mari circuite (pentru care se acordă Mari premii și punctaje), selecționați după timpul obținut în calificări. Mari campioni ai F. 1: M. Fangio, E. Fittipaldi, J. Stewart, N. Lauda, A. Prost, N. Mansell, A. Senna, M. Schumacher.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Definiții din dicționare neoficiale
Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.
NOTA UNU baston, chibrit, toiagul lui Moise.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rude de gradul unu expr. (deț.) deținuți din aceeași celulă, care au relații homosexuale.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
unu tăiat expr. (șc.) nota șapte.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P105) | masculin | feminin | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — |
substantiv masculin (M62) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
unu
- 1. adesea substantivat Primul număr din seria numerelor naturale, care reprezintă unitatea și se indică prin cifrele 1 și I.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exempluexemple
- Unu și cu trei fac patru.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- 1.1. Este folosit în formarea numeralelor compuse.surse: DLRLC un exempluexemple
- Treizeci și unu.surse: DLRLC
-
- 1.2. În corelație cu „doi”, dă ideea de aproximație.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exempleexemple
- Vei petrece o zi sau două.surse: DEX '09 DLRLC
- Ci-i trăi o zi sau două Și te-i topi ca ș-o rouă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 151.surse: DLRLC
-
- 1.3. locuțiune adjectivală Tot unul și unul = numai oameni (aleși pe sprânceană, care mai de care) sau lucruri de valoare, deosebite.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exempleexemple
- Multă dorobănțime căzu în șanț... și tot oameni unul și unul. GANE, N. II 109.surse: DLRLC
- Fetele erau... tot una și una de frumoase. ISPIRESCU, U. 13.surse: DLRLC
- Sat vechi, răzășesc... cu gospodari tot unul și unul. CREANGĂ, A. 1.surse: DLRLC
-
- exemple
- Se duse acasă cu sacii, apoi o luă de unul singur pe poteci mai puțin cunoscute. DUMITRIU, V. L. 73.surse: DLRLC
- Țiganii îi trăgeau de unul singur: «Măi cazace, căzăcele». CARAGIALE, S. N. 29.surse: DLRLC
-
- surse: DEX '09 DLRLC un exempluexemple
- Pînă la unul, nu cedăm un pas. BENIUC, V. 52.surse: DLRLC
-
- 1.6. locuțiune adverbială regional (Cu formă feminină și valoare neutră) De una = într-un fel, de altfel, de altminteri.surse: DLRLC un exempluexemple
- De una, e mai bine așa. La TDRG.surse: DLRLC
-
- 1.7. locuțiune adverbială regional (Cu formă feminină și valoare neutră) De-a una = laolaltă împreunăsurse: DLRLC un exempluexemple
- Sat mare și vesel împărțit în trei părți, care se țin tot de-a una. CREANGĂ, A. 1.surse: DLRLC
-
- surse: DLRLC un exempluexemple
- Cum ajunse de-a una fu ales judecător. MARIAN, O. I 11.surse: DLRLC
-
- 1.9. locuțiune adverbială (Cu formă feminină și valoare neutră) Până la una = până la ultima, de tot.exemple
- Se dezbrăcă pîn’ la una. PANN, P. V. II 78.surse: DLRLC
-
- 1.10. locuțiune adverbială familiar (Sudat; cu formă feminină și valoare neutră) Întruna (în una) sau tot întruna (tot una) = mereu necontenitsurse: DEX '09 DLRLC 2 exempleexemple
- Ce stai... așa scîrbit, de pare că în una îți ninge și-ți plouă. ȘEZ. III 185.surse: DLRLC
- Sînt tot una călător De cu seară pînă-n zori (Ceasornicul). GOROVEI, C. 70.surse: DLRLC
-
- surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exempluexemple
- Dunga vînătă a drumului ușor trăgănat în suiș, se încolăcește pe grumajii mărețelor stînci... și merge una cu Jiul, nedespărțit. VLAHUȚĂ, R. P. 67.surse: DLRLC
-
- 1.12. expresie A fi, a se face (sau a face pe cineva) (tot) una cu cineva ori cu ceva = a fi (sau a face să fie) la fel cu altul.exemple
- Ne-ați luat moșiile și ne-ați făcut una cu locuitorii. ALECSANDRI, T. 972.surse: DLRLC
- surse: DLRLC
-
- surse: DLRLC un exempluexemple
- Ațîțîndu-i a sta și ei una spre a mîntui nația lor de supt domnirea unui așa de rău stăpîn. BĂLCESCU, O. II 293.surse: DLRLC
-
- 1.14. expresie A o ține una (și bună) = a nu ceda, a fi perseverent, a se încăpățâna în susținerea unei păreri, a o ține morțiș.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exempleexemple
- Ea ținea una și bună: că băiet ca băietul ei nu mai este altul. CREANGĂ, P. 76.surse: DLRLC
- El o ținea una, să-i aducă pe fata lui Verdeș. ISPIRESCU, L. 43.surse: DLRLC
- Se apăra în dulcea limbă a poeziei și ținea una că: De e curcă Ce se-ncurcă... ODOBESCU, S. III 9.surse: DLRLC
-
- surse: DLRLC
- surse: DLRLC
- surse: DLRLC
- surse: DLRLC
- surse: DLRLC
- surse: DLRLC
- surse: DLRLC
- surse: DLRLC
-
- exemple
- Mătușă, știi ce? Una-i una și două-s mai multe; lasă-mă-n pace. CREANGĂ, P. 190.surse: DLRLC
-
- exemple
- Răghină? Dracu să-l mai ia și p-ăla! O matracucă clasa una! GALAN, B. I 29.surse: DLRLC
-
- surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exempleexemple
- Are un an.surse: DEX '09 DLRLC
- Mai avem un hop. ISPIRESCU, L. 6.surse: DLRLC
- De rămîneai, îmi erai ca un frate, iară de nu, îmi ești ca doi. CREANGĂ, P. 307.surse: DLRLC
-
- surse: DEX '09 DLRLC 3 exempleexemple
- Acum e unu.surse: DEX '09 DLRLC
- Unu, copii, mergem! se ridică Alexandru Vardaru. C. PETRESCU, Î. I 26.surse: DLRLC
- Cînd bătea ceasul la unu, Eram gata ca păunu. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 299.surse: DLRLC
-
- surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 5 exempleexemple
- Am scris un unu pe tablă.surse: DEX '09 DLRLC
- Mi-e dragă una și-i a mea: Decît să mă dezbar de ea, Mai bine-aprind tot satul! COȘBUC, P. I 119.surse: DLRLC
- Dă oca pe spate Și face cu mîna să-i mai aducă una. CREANGĂ, P. 150.surse: DLRLC
- Unul e în toți, tot astfel precum una e în toate. EMINESCU, O. I 133.surse: DLRLC
- Nerodul și cu nebunul Amîndoi sînt frați ca unul. PANN, P. V. I 88.surse: DLRLC
-
- 1.23. (Cu valoare de numeral ordinal) Întâiul; care precedă pe al doilea.exemple
- Tomul unu.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
-
- 1.24. Precedat de „câte”, formează numeralul distributiv corespunzător.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exempleexemple
- Venea numai câte unul să mă vadă.surse: DEX '09 DLRLC
- (și) adjectival Intrară fiecare în cîte o baie. ISPIRESCU, L. 38.
- (și) adjectival I-a dăruit patruzeci și nouă de mioare, oacheșe numai de cîte un ochi. CREANGĂ, P. 105.surse: DLRLC
- (și) adjectival Toate [scrisorile] îmi vesteau cîte o supărare. NEGRUZZI, S. I 55.surse: DLRLC
-
- exemple
- Se înșiră tot cîte unul-unul... după poroncă. CREANGĂ, P. 267.surse: DLRLC
- Izvorăsc din veacuri stele una cîte una. EMINESCU, O. I 148.surse: DLRLC
- Cîte una-una, căruțele sosesc la tîrla sau la stîna unde vînătorii au să petreacă noaptea. ODOBESCU, S. III 18.surse: DLRLC
-
- 1.26. (În corelație cu „doi”, dă ideea de aproximație) Câțiva.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exempluexemple
- Mai trase cîte-o dușcă, două de rachiu. CREANGĂ, P. 297.surse: DEX '09
-
- comentariu (Când precedă un substantiv are forma un, o; când ține locul unui substantiv are forma unul, una)surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
- surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exempleexemple
- Mă rog, unu-i Ochilă pe fața pămîntului. CREANGĂ, P. 244.surse: DLRLC
- A fost odată ca-n povești... O prea frumoasă fată. Și era una la părinți Și mîndră-n toate cele. EMINESCU, O. I 167.surse: DLRLC
- 2.1. Este folosit pentru întărirea pronumelui personal de persoana 1 singular.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exempleexemple
- Eu unul mă duc să deschid ușa.surse: DEX '09 DLRLC
- Eu unul sînt hotărît să nu las ca să treacă drumul d-tale pe moșia mea. ALECSANDRI, T. I 361.surse: DLRLC
- Că eu una n-am avut [noroc] De cînd maica m-a făcut. BIBICESCU, P. P. 109.surse: DLRLC
-
- exemple
- Am înțeles... că iarăși amenință moarte asupra fiului măriei-tale unul-născut. SADOVEANU, D. P. 57.surse: DLRLC
- Avea o fată una-născută. GORJAN, H. II 97.surse: DLRLC
-
-
- surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exempluexemple
- Suntem la un gând amândoi.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
- surse: DLRLC
- surse: DLRLC
- surse: DLRLC
-
- 4. Când este precedat de o negație sau în propoziții negative:exemple
- Din cîți ne aflăm aice, nu știe a cîrmui unul măcar. DRĂGHICI, R. 26.surse: DLRLC
-
- surse: NODEX un exempluexemple
- (În sistemul școlar de notare) Profesorul i-a pus unu la purtare.surse: DLRLC
-
- surse: NODEX
etimologie:
- limba latină unus, -asurse: DEX '09 DEX '98 NODEX