5 intrări

school Articole pe această temă:

47 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UCÍS, ucisuri, s. n. (Rar) Ucidere. – V. ucide.

UCÍS, ucisuri, s. n. (Rar) Ucidere. – V. ucide.

ucis2, ~ă [At: PRAV. 273 / Pl: uciși, ~e / E: ucide] 1-2 smf, a (Om) care a fost (sau este) omorât. 3 a (Înv) Lovit foarte tare. 4 a (Înv) Bătut crunt. 5 a (Reg) Foarte obosit Si: epuizat (4). 6 a (D. animale domestice) Care a fost sacrificat.

ucis1 sn [At: NECULCE, L. 57 / Pl: ~uri / E: ucide] 1 (Îvp) Omor (1). 2 (Îrg) Bătaie cruntă. 3 (Îrg) Chin (1).

UCÍS1, ucisuri, s. n. (Rar) Acțiunea de a ucide și rezultatul ei; ucidere, omor. Va veni cîndva vremea socotelilor. Iar chinurile și ucisurile de care vorbești n-au astîmpărat poporul. SADOVEANU, N. F. 108.

UCÍS2, -Ă, uciși, -se, adj. 1. Omorît, răpus, asasinat. Șase mii de kilograme de bombe, șase mii de oameni uciși. BOGZA, A. Î. 540. ◊ Fig. Port doine și litanii, ucisele iubiri, în chilioare scunde și-n file de psaltiri. LESNEA, I. 59. ◊ (Substantivat) Ucisul își găsise în sfîrșit hodina. SADOVEANU, B. 274. După un an el ia de nevastă pe Anca, nevasta ucisului. GHEREA, ST. CR. II 151. 2. (Regional) Bătut crunt, snopit în bătaie, stîlcit. Baba a cunoscut demult în el puterea ce se dezvăluise acum. De pe cînd zăcea la Dropii, într-o toamnă, ucis, și a biruit moartea. SADOVEANU, M. C. 154. Uită-te ce am pe trup și pe mîini! Era toată ucisă. PAMFILE, CER. 154.

TOÁCĂ, toace, s. f. 1. Placă de lemn sau de metal pe care se bate ritmic cu unul sau cu două ciocănele, pentru a anunța începerea serviciului religios sau anumite momente ale lui la biserică sau la mănăstire; p. ext. sunetul produs de această bătaie. ◊ Expr. Uscat (ca o) toacă (sau ca toaca) = foarte slab. A ști și toaca în (sau din) cer = a ști multe lucruri; a face pe atotștiutorul, pe înțeleptul. (Pop.) Ucigă-l toaca = a) (în imprecații) lua-l-ar dracul!; b) diavolul, dracul. ♦ Placă de metal în care se bate pentru a da anumite semnale pe șantiere, în ateliere etc. 2. (Pop.) Timp al zilei, după răsăritul Soarelui sau înainte de apus, când se oficiază liturghia sau vecernia la biserică. 3. (Art.) Numele popular al constelației Pegas.- Din toca (derivat regresiv).

UCÍDE, ucíd, vb. III. 1. Tranz. A pricinui moartea unei ființe; a omorî, a asasina, a răpune. ♦ Refl. (Rar) A se sinucide. ♦ Fig. A distinge, a nimici; a desființa. 2. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) bate, a (se) lovi rău. ♦ (Reg.) A (se) zdrobi, a (se) sfărâma. [Prez. ind. și: (pop.) ucíg] – Lat. occidere.

toa [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 14v/25 / V: (reg) tio~ / G-D: ~acei, (reg) ~i, ~acii, ~achii, tocii / Pl: ~ace, (reg) toci / E: pvb toca1] 1 sf Placă de lemn sau de metal, pe care se bate ritmic cu unul sau cu două ciocănele, pentru a vesti începerea serviciului divin sau pentru a marca anumite momente ale acestuia la biserici și mănăstiri. 2 sf (Pex) Sunet produs prin lovirea toacei (1) Si: (reg) tocălie. 3 sf (Reg; în credințele populare; îs) ~ca în (sau din) cer Toaca (1) pe care Dumnezeu o bate în cer și după care cocoșii își potrivesc cântecul. 4 a (Reg) Pustiu. 5 av (Reg; ca determinant al unui adjectiv) Extrem de... 6 sf (Reg; îs) ~ la gușă Jujeu. 7 sf (Pfm; îe) A bate ~ca A se lăuda. 8 sf (Pfm; îe) A bate ~ca la urechile surdului A vorbi cuiva degeaba. 9 sf (Reg; îe) A(-și) face urechea ~ A se preface că nu aude sau că nu înțelege. 10 sf (Reg; îe) A ști și ~ca în (sau din) cer A ști multe lucruri. 11 sf (Reg; dep; îae) A face pe înțeleptul. 12 sf (Pfm; îe) A-i merge (cuiva) gura ca toaca A vorbi mult și fără rost. 13 sf (Pfm; îe) A fi ~ sau a fi uscat (ca o) ~ (ori ca toaca) A fi foarte slab. 14 sf (Reg; îe) A da cu ~ca (peste cineva) A surprinde (pe cineva) asupra unui fapt. 15 sf (Olt; îe) A-și da în ~ A face aluzie la... 16 sf (Mun; îe) A bate ~ca pe vătrai A sta degeaba. 17 sf (Mun; îae) A o duce greu (din cauza sărăciei). 18 sf (Reg; îe) A rămâne (cineva) ~ A pierde toată averea Si: a sărăci. 19 sf (Reg; îe) A lăsa ~ (pe cineva) A toca (cuiva) averea Si: a sărăci. 20 sf (Pfm; euf; îc) Ucigă-l-~ca Drac (1). 21 sf (Pfm; în imprecații; îe) Ucigă-l (sau bată-l) ~ca! Lua-l-ar dracul! 22 sf Bucată de metal sau de lemn, în care se bate pentru a da anumite semnale pe șantiere, în ateliere, la stână etc. 23-24 sf (De obicei precedat de pp) Timp al zilei după răsăritul soarelui (sau înainte de apus), când se bate toaca (1) de utrenie (sau de vecernie). 25 sf (Reg; îe) A fi soarele la (sau pe la) ~ Se spune când soarele se află aproape de apus. 26 sf (Reg; pan) Clopot care se atârnă la gâtul vitelor sau al oilor. 27 sf (Reg; pan) Cântar rudimentar folosit de ciobani. 28 sf (Reg) Măsură de greutate, valorând peste 5 kg. 29 sf (Reg) Arie de treierat. 30 sf (Ast; reg; art.) Constelația Pegas.

ucide [At: PSALT. HUR. 118r16 / V: (îvr) oc~, (reg) ucede, uciga / Pzi: 1 ucid, (îrg) ucig, (reg) uciz, 2 (reg) ucigi, 3 (reg) ucige, ucigă, 4 ucidem (A și: (reg) ucidem), (reg) ucizim, Pfs: (reg) 1 ucisei, 5 (înv) uciset / Cj: 3 (reg) să ucide, să ucige, să uciză, (îrg) să ucigă / C-o: 2 (înv) uciseri, ucisere / Par: ucis; Grz: ucizând și ucigând, (reg) ucidând / E: ml occidere] 1 vt(a) A pricinui (cu sau fără intenție) moartea violentă a unei ființe Si: a omorî. 2 vt (Pop; îc) Ucigă-l-crucea (sau sfânta-cruce, ~-toaca) Diavol (1). 3 vt (Ast; reg; îae) Cărăuș (3). 4 vt (Reg; îc) Ucigă-l-tămâia (ori fumul-tămâii, ~-pietrile, ~-bolovanii, ~-vederea, ~-mânia, ~-focul, ~-întunerecul, ~-Maica-Precista, ~-Doamne) Diavol (1). 5 (Îvp) vr A se sinucide. 6 vt (Reg; c.i. un animal domestic) A tăia. 7-8 vtr (Îrg; d. părți ale corpului, țesuturi) A (se) distruge (3). 9-10 vtr (Reg) A (se) obosi foarte tare Si: a (se) epuiza (9). 11 vt (Fig) A distruge (1). 12 vt (Fig; c.i. un abstract, un fenomen etc.) A face să înceteze. 13 vt (îe) A ~ timpul A petrece timpul făcând lucruri lipsite de importanță. 14-15 vtrr (Îrg) A (se) bate foarte tare. 16-17 vtr (Îrg) A (se) lovi. 18 vr (Îrg) A se lupta. 19 vt (Reg) A sfărâma. 20 vt (Fig) A pricinui suferințe (fizice sau morale) Si: a chinui (1). 21-22 vir (Înv) A suferi. 23-24 vir (Înv) A plânge. 25 vr (Mun) A se căi2 (1). 26 vt (Îvr) A pângări. 27 vr (Înv) A se zbuciuma.

TOÁCĂ, toace, s. f. 1. Placă de lemn sau de metal pe care se bate ritmic cu unul sau cu două ciocănele, pentru a anunța începerea serviciului religios sau anumite momente ale lui la biserică sau la mănăstire; p. ext. sunetul produs de această bătaie. ◊ Expr. Uscat (ca o) toacă (sau ca toaca) = foarte slab. A ști și toaca în (sau din) cer = a ști multe lucruri; a face pe atotștiutorul, pe înțeleptul. (Pop.) Ucigă-l toaca = a) (în imprecații) lua-l-ar dracul!; b) diavolul, dracul. ♦ Placă de metal în care se bate pentru a da anumite semnale pe șantiere, în ateliere etc. 2. (Pop.) Timp al zilei, după răsăritul soarelui sau înainte de apus, când se oficiază liturghia sau vecernia la biserică. 3. (Art.) Numele popular al constelației Pegas. – Din toca (derivat regresiv).

UCÍDE, ucíd, vb. III. 1. Tranz. A pricinui moartea unei ființe; a omorî, a asasina. ◊ Compus: (pop.) ucigă-l-crucea (sau -toaca) s. m. = dracul, diavolul. ♦ Refl. (Rar) A se sinucide. ♦ Fig. A distruge, a nimici; a desființa. 2. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) bate, a (se) lovi rău. ♦ (Reg.) A (se) zdrobi, a (se) sfărâma. [Prez. ind. și: (pop.) ucíg] – Lat. occidere.

TOÁCĂ, toace, s. f. 1. Scîndură sau placă de metal pe care se bate ritmic cu două ciocane, pentru a se anunța la biserici sau la mănăstiri anumite momente ale serviciului religios; p. ext. sunetul produs de bătaia ciocanelor. Era o zi de duminică și toaca începu să sune în clopotnița bisericii albe. SADOVEANU, O. VII 60. Nevăzut atîrnă din cer tăcerea ca o toacă În care nimeni nu bate. D. BOTEZ, P. O. 64. Mi-e dor de toaca din vecernii, Și de tălăngi, de verde plai. IOSIF, P. 64. Toaca răsună mai tare, Clopotul vechi împle cu glasul lui sara. EMINESCU, O. I 231. ◊ Fig. S-a făcut liniște în Frăsinet. A bătut toaca o ciocănitoare. SADOVEANU, M. C. 187. Vreo mierlă, umflîndu-și gușa, bătea toaca rar. AGÎRBICEANU, S. P. 17. O barză, deșteptată din somn, începu deodată să toace pe vreun coperiș! și toaca ei... aducea cu o păcănitură de oase uscate. SANDU-ALDEA, U. P. 31. (Sugerînd ideea de pustiu, sec, gol) Amîndoi bătrînii dară ortul popii, rămîind în urma lor casa toacă și o sărăcie lucie. ISPIRESCU, L. 286. (Sugerînd ideea de zgomot, gălăgie) Ce este? Ce este? Cine se ceartă aici?... – Vere Antohi, vin’ degrabă s-asculți toaca de la balamuc. ALECSANDRI, T. 1659. ◊ Expr. Uscat (ca o) toacă (sau ca toaca) = foarte slab. Cînd ajunse, sora lui... era uscată ca toaca. SEVASTOS, la CADE. (Eliptic) Tu ai rămas tot uscat... Toacă, nu altceva. C. PETRESCU, O. P. I 65. A da cu toaca (peste cineva) = a descoperi, a surprinde (pe cineva) asupra unui fapt. A face urechea toacă = a se preface că nu aude sau că nu înțelege; a se face niznai. Îi spui, și el face urechea toacă. ȘEZ. II 74. A ști și toaca-n cer = a ști multe lucruri; a face pe înțeleptul și atotștiutorul. Popa cel dobă de carte, care știe și toaca în cer. La TDRG. Deodată au răsărit în țară pozderie, și tot unu și unu... oameni mari, învățați, de știu și toaca în cer, colțoși și cu barba-n furculițe. ALECSANDRI, T. I 237. (În imprecații) Ucigă-l (sau ucigă-i) toaca = lua-l-ar (sau lua-i-ar) dracul. Atunci ei, ucigă-i toaca, a făcut pielea de bivol nojițe subțirele. ȘEZ. III 75. Ucigă-l toaca, plodul dracului, nu i-i lui rușine să margă calare. ib. V 40. ♦ Placă de metal în care se bate pentru a da anumite semnale pe șantiere sau în ateliere. A bătut toaca de fier. Lucrătorii de la «Banca Națională» se odihnesc. DELAVRANCEA, la TDRG. 2. Timp al zilei după răsăritul soarelui sau (mai ales) înainte de apus, cînd se face liturghia sau vecernia la biserică. Cînd mai erau două ceasuri pînă la toacă, cei 10 negustori își aduseră aminte de căruțe. GALACTION, O. I 265. Împrejurul meu învie Toate cîte sînt, Ce de joc și veselie, Cînd e soarele la toacă. COȘBUC, P. II 16. Pe la toacă, plecăm spre Tîrgu Jiu. VLAHUȚĂ, O. A. 412. Am adormit mort și de abia a doua zi pe la toacă m-am trezit sănătos. CREANGĂ, A. 16. 3. Numele popular al constelației Pegas. Pegasul se numește toacă. PAMFILE, CER. 169.

UCÍDE, ucíd și (regional) ucíg, vb. III. 1. Tranz. A omorî. V. asasina. Puteam prea bine să-l ucid. Dar l-am lăsat... Prea era frumos și tînăr. EFTIMIU, Î. 98. Calul zbură, fără să miște din aripi, drept spre oștirile dușmanilor, care veneau ucigînd lumea și arzînd satele. VISSARION, B. 43. Cade copacul peste car de-l sfarmă și peste boi de-i ucide. CREANGĂ, P. 46. Nu mișcă... L-am ucis!... M-am dezbărat de el. ALECSANDRI, T. I 450. (Refl. reciproc) Să-i facă să se bată pînă s-or ucide. CREANGĂ, P. 144. ◊ (Poetic) [Iarnă] în zadar îngheți pămîntul, Ucizi florile și stupii. ALECSANDRI, P. III 22. ◊ (În imprecații) Ucide-l-ar pietrile de schimonosit! GORJAN, H. IV 173. Ucigă-te crucea, drace! Ce nu dai babelor pace? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 466. ◊ (Prin exagerare) Viața de curte îl ucidea ca scriitor, îi fura tot timpul. STANCU, U.R.S.S. 144. Nu cumva ți-ai pus în gînd să mă ucizi cu o mărturisire? REBREANU, I. 104. Nu-i ucidea chinul, cît doru-i ucidea. COȘBUC, P. II 201. Muierușcă din Brașău, Mură-albastră-i ochiul tău, Care mă ucide rău. ALECSANDRI, P. P. 53. ♦ Fig. A distruge, a nimici, a zdrobi. V. omorî (2). Împotriva războiului care înăbușă și ucide elanul creator, ucide activitatea în slujba omului, pentru apărarea culturii, s-au ridicat intelectualii cinstiți din toate colțurile lumii capitaliste. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 360, 1/5. S-a dus să-și ucidă neastîmpărul... prin cele păduri cu fiare de vînat. GALACTION, O. I 71. Răsare luna... Oameni veniți să-și ucidă urîtul... cătară hipnotic la ascensiunea domoală a luminii. C. PETRESCU, Î. I 16. 2. Refl. (Astăzi rar) A se sinucide. Spun parcă toți cireșii o poveste Cu-o zînă albă care s-a ucis. D. BOTEZ, P. O. 22. Ce-mi mai rămîne de făcut?... Dacă m-aș ucide!... GANE, N. I 177. Cînd ar ști Stănică că eu sînt aici, sînt sigură că s-ar ucide. BOLINTINEANU, O. 403. 3. Tranz. (Regional) A bate, a lovi rău. După ce m-au pălit cu vîslele în cap, m-au doborît la mal și m-au ucis cît au poftit. SADOVEANU, O. A. II 127. ♦ A sfărîma, a zdrobi. După ce a strivit toate spicele, ucide... și paiele. PAMFILE, A. R. 200. Voia la d-voastră, domnișorule, răspunse moșneagul, scoțînd din niște desagi... o căpiță de usturoi și pregătindu-se a-i ucide cățeii într-o scăfiță de lemn. HOGAȘ, M. N. 66.

UCIGĂ-L CRÚCEA s. m. Diavolul. Chiar de nu-i fi tu ucigă-l crucea, tot n-ați îmblat cu lucru curat. CREANGĂ, P. 160. Să nu vă mai găsească ucigă-l crucea. EMINESCU, N. 20.

A SE UCÍDE mă ucíd intranz. 1) A face (concomitent) schimb de bătăi mari (cu cineva); a se bate tare (cu cineva). 2) pop. A-și cauza leziuni corporale. /<lat. uccidere

A UCÍDE ucíd tranz. 1) (ființe) A lipsi de viață (premeditat sau din întâmplare); a omorî. 2) A distruge moralicește; a nimici. 3) pop. A bate foarte tare; a snopi în bătaie; a zdrobi; a stâlci; a tăbăci; a toropi; a făcălui. /<lat. uccidere

*UCIDE vb. (Mold., Ban., Criș., Trans. S) A lovi. A: Cu pietri-l ucidea pri-nsu. AP. 1646, 24r. Prespre ceafă cu pietri ucigîndu-o. DVS, 18v; cf. VARLAAM; PRAV.; DOSOFTEI, VS.; COSMA. C: Alții dindărăt mă împingea, iar alții foarte mă ucidea. PAT. SEC. XVII, 10r. Ucsig. Percutio. Macto. AC, 378. Părulu-și zmulgea și în piept să ucidea. STR., 51v; cf. N. TEST. (1648); COSM. 1693-1703, 70v. // B: Îl ucidea cu pietri. AP. 1704, 8r; cf. ÎNDREPTAREA LEGII; AP. 1683, 9v; MINEIUL (1776). ♦ (Mold., Trans. SE) A se izbi. A: De pietri să ucidea și hiarăle, obezile strica. VARLAAM. C: El să îmbată și sare la pădure și să ucide de toți copacii. F 1693, 46r. ♦ (Mold.) A se tîngui, a se frămîntâ, a suferi. Bocindu-se și ucigîndu-se ca o maică. DOSOFTEI, VS. Etimologie: lat. occidere.

ucide (ucige) v. 1. a lua vieața: a ucide în luptă; fig. litera ucide; 2. a-și face seama; 3. Mold. Tr. a. lovi, a bate. [Lat. OCCIDERE (forma ucige e analogică; cf. întinge); sensul 3, deja familiar vechii limbi, rezultă din afinitatea noțiunilor «ucidere» și «izbire» (v. izbì)].

arată toate definițiile

Intrare: ucis (adj.)
ucis2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ucis
  • ucisul
  • ucisu‑
  • uci
  • ucisa
plural
  • uciși
  • ucișii
  • ucise
  • ucisele
genitiv-dativ singular
  • ucis
  • ucisului
  • ucise
  • ucisei
plural
  • uciși
  • ucișilor
  • ucise
  • uciselor
vocativ singular
plural
Intrare: ucis (ucidere)
ucis1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ucis
  • ucisul
  • ucisu‑
plural
  • ucisuri
  • ucisurile
genitiv-dativ singular
  • ucis
  • ucisului
plural
  • ucisuri
  • ucisurilor
vocativ singular
plural
Intrare: ucide
verb (VT633)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ucide
  • ucidere
  • ucis
  • ucisu‑
  • ucigând
  • ucizând
  • ucigându‑
  • ucizându‑
singular plural
  • ucide
  • ucideți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ucid
  • ucig
  • uciz
(să)
  • ucid
  • ucig
  • uciz
  • ucideam
  • ucisei
  • ucisesem
a II-a (tu)
  • ucizi
(să)
  • ucizi
  • ucideai
  • uciseși
  • uciseseși
a III-a (el, ea)
  • ucide
(să)
  • uci
  • uci
  • uci
  • ucidea
  • ucise
  • ucisese
plural I (noi)
  • ucidem
(să)
  • ucidem
  • ucideam
  • uciserăm
  • uciseserăm
  • ucisesem
a II-a (voi)
  • ucideți
(să)
  • ucideți
  • ucideați
  • uciserăți
  • uciseserăți
  • uciseseți
a III-a (ei, ele)
  • ucid
(să)
  • uci
  • uci
  • uci
  • ucideau
  • uciseră
  • uciseseră
Intrare: ucigă-l-crucea
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ucigă-l-crucea
  • ucigă-l-crucea
plural
genitiv-dativ singular
  • ucigă-l-crucea
  • ucigă-l-crucea
plural
vocativ singular
plural
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ucigă-l-tămâia
  • ucigă-l-tămâia
plural
genitiv-dativ singular
  • ucigă-l-tămâia
  • ucigă-l-tămâia
plural
vocativ singular
plural
Intrare: ucigă-l-toaca
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ucigă-l-toaca
  • ucigă-l-toaca
plural
genitiv-dativ singular
  • ucigă-l-toaca
  • ucigă-l-toaca
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ucis (adj.)

  • exemple
    • Șase mii de kilograme de bombe, șase mii de oameni uciși. BOGZA, A. Î. 540.
      surse: DLRLC
    • figurat Port doine și litanii, ucisele iubiri, în chilioare scunde și-n file de psaltiri. LESNEA, I. 59.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Ucisul își găsise în sfîrșit hodina. SADOVEANU, B. 274.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat După un an el ia de nevastă pe Anca, nevasta ucisului. GHEREA, ST. CR. II 151.
      surse: DLRLC
  • 2. regional Bătut crunt, snopit în bătaie.
    surse: DLRLC sinonime: stâlcit attach_file 2 exemple
    exemple
    • Baba a cunoscut demult în el puterea ce se dezvăluise acum. De pe cînd zăcea la Dropii, într-o toamnă, ucis, și a biruit moartea. SADOVEANU, M. C. 154.
      surse: DLRLC
    • Uită-te ce am pe trup și pe mîini! Era toată ucisă. PAMFILE, CER. 154.
      surse: DLRLC

etimologie:

ucis (ucidere)

etimologie:

  • vezi ucide
    surse: DEX '98 DEX '09

ucide

  • 1. tranzitiv A pricinui moartea unei ființe.
    exemple
    • Puteam prea bine să-l ucid. Dar l-am lăsat... Prea era frumos și tînăr. EFTIMIU, Î. 98.
      surse: DLRLC
    • Calul zbură, fără să miște din aripi, drept spre oștirile dușmanilor, care veneau ucigînd lumea și arzînd satele. VISSARION, B. 43.
      surse: DLRLC
    • Cade copacul peste car de-l sfarmă și peste boi de-i ucide. CREANGĂ, P. 46.
      surse: DLRLC
    • Nu mișcă... L-am ucis!... M-am dezbărat de el. ALECSANDRI, T. I 450.
      surse: DLRLC
    • reflexiv reciproc Să-i facă să se bată pînă s-or ucide. CREANGĂ, P. 144.
      surse: DLRLC
    • poetic [Iarnă] în zadar îngheți pămîntul, Ucizi florile și stupii. ALECSANDRI, P. III 22.
      surse: DLRLC
    • (În imprecații) Ucide-l-ar pietrile de schimonosit! GORJAN, H. IV 173.
      surse: DLRLC
    • (În imprecații) Ucigă-te crucea, drace! Ce nu dai babelor pace? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 466.
      surse: DLRLC
    • prin exagerare Viața de curte îl ucidea ca scriitor, îi fura tot timpul. STANCU, U.R.S.S. 144.
      surse: DLRLC
    • prin exagerare Nu cumva ți-ai pus în gînd să mă ucizi cu o mărturisire? REBREANU, I. 104.
      surse: DLRLC
    • prin exagerare Nu-i ucidea chinul, cît doru-i ucidea. COȘBUC, P. II 201.
      surse: DLRLC
    • prin exagerare Muierușcă din Brașău, Mură-albastră-i ochiul tău, Care mă ucide rău. ALECSANDRI, P. P. 53.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv rar A se sinucide.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sinucide attach_file 3 exemple
      exemple
      • Spun parcă toți cireșii o poveste Cu-o zînă albă care s-a ucis. D. BOTEZ, P. O. 22.
        surse: DLRLC
      • Ce-mi mai rămîne de făcut?... Dacă m-aș ucide!... GANE, N. I 177.
        surse: DLRLC
      • Cînd ar ști Stănică că eu sînt aici, sînt sigură că s-ar ucide. BOLINTINEANU, O. 403.
        surse: DLRLC
    • exemple
      • Împotriva războiului care înăbușă și ucide elanul creator, ucide activitatea în slujba omului, pentru apărarea culturii, s-au ridicat intelectualii cinstiți din toate colțurile lumii capitaliste. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 360, 1/5.
        surse: DLRLC
      • S-a dus să-și ucidă neastîmpărul... prin cele păduri cu fiare de vînat. GALACTION, O. I 71.
        surse: DLRLC
      • Răsare luna... Oameni veniți să-și ucidă urîtul... cătară hipnotic la ascensiunea domoală a luminii. C. PETRESCU, Î. I 16.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv reciproc A (se) bate, a (se) lovi rău.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: bate lovi toropi tăbăci attach_file un exemplu
    exemple
    • După ce m-au pălit cu vîslele în cap, m-au doborît la mal și m-au ucis cît au poftit. SADOVEANU, O. A. II 127.
      surse: DLRLC
    • 2.1. regional A (se) zdrobi, a (se) sfărâma.
      exemple
      • După ce a strivit toate spicele, ucide... și paiele. PAMFILE, A. R. 200.
        surse: DLRLC
      • Voia la d-voastră, domnișorule, răspunse moșneagul, scoțînd din niște desagi... o căpiță de usturoi și pregătindu-se a-i ucide cățeii într-o scăfiță de lemn. HOGAȘ, M. N. 66.
        surse: DLRLC

etimologie:

ucigă-l-crucea ucigă-l-tămâia

  • 1. Dracul, diavolul.
    surse: DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Chiar de nu-i fi tu ucigă-l crucea, tot n-ați îmblat cu lucru curat. CREANGĂ, P. 160.
      surse: DLRLC
    • Să nu vă mai găsească ucigă-l crucea. EMINESCU, N. 20.
      surse: DLRLC

etimologie:

ucigă-l-toaca popular

  • 1. (În imprecații) Lua-l-ar dracul!
    surse: DEX '09 DLRLC
  • 2. Dracul, diavolul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: diavol drac

etimologie: