9 definiții pentru ucis (ucidere)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UCÍS, ucisuri, s. n. (Rar) Ucidere. – V. ucide.

UCÍS, ucisuri, s. n. (Rar) Ucidere. – V. ucide.

ucis1 sn [At: NECULCE, L. 57 / Pl: ~uri / E: ucide] 1 (Îvp) Omor (1). 2 (Îrg) Bătaie cruntă. 3 (Îrg) Chin (1).

ucis2, ~ă [At: PRAV. 273 / Pl: uciși, ~e / E: ucide] 1-2 smf, a (Om) care a fost (sau este) omorât. 3 a (Înv) Lovit foarte tare. 4 a (Înv) Bătut crunt. 5 a (Reg) Foarte obosit Si: epuizat (4). 6 a (D. animale domestice) Care a fost sacrificat.

UCÍS1, ucisuri, s. n. (Rar) Acțiunea de a ucide și rezultatul ei; ucidere, omor. Va veni cîndva vremea socotelilor. Iar chinurile și ucisurile de care vorbești n-au astîmpărat poporul. SADOVEANU, N. F. 108.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

UCÍS s. v. asasinare, omorâre, suprimare, ucidere.

ucis s. v. ASASINARE. OMORÎRE. SUPRIMARE. UCIDERE.

Intrare: ucis (ucidere)
ucis1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ucis
  • ucisul
  • ucisu‑
plural
  • ucisuri
  • ucisurile
genitiv-dativ singular
  • ucis
  • ucisului
plural
  • ucisuri
  • ucisurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ucis (ucidere)

etimologie:

  • vezi ucide
    surse: DEX '98 DEX '09