*UCIDE vb. (Mold., Ban., Criș., Trans. S) A lovi. A: Cu pietri-l ucidea pri-nsu. AP. 1646, 24^r. Prespre ceafă cu pietri ucigîndu-o. DVS, 18^v; cf. VARLAAM; PRAV.; DOSOFTEI, VS.; COSMA. C: Alții dindărăt mă împingea, iar alții foarte mă ucidea. PAT. SEC. XVII, 10^r. Ucsig. Percutio. Macto. AC, 378. Părulu-și zmulgea și în piept să ucidea. STR., 51^v; cf. N. TEST. (1648); COSM. 1693-1703, 70^v. // B: Îl ucidea cu pietri. AP. 1704, 8^r; cf. ÎNDREPTAREA LEGII; AP. 1683, 9^v; MINEIUL (1776). ♦ (Mold., Trans. SE) A se izbi. A: De pietri să ucidea și hiarăle, obezile strica. VARLAAM. C: El să îmbată și sare la pădure și să ucide de toți copacii. F 1693, 46^r. ♦ (Mold.) A se tîngui, a se frămîntâ, a suferi. Bocindu-se și ucigîndu-se ca o maică. DOSOFTEI, VS. Etimologie: lat. occidere.