10 definiții pentru ucidere
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
UCIDERE, ucideri, s. f. Acțiunea de a (se) ucide și rezultatul ei; omor, ucis; asasinat. – V. ucide.
UCIDERE, ucideri, s. f. Acțiunea de a (se) ucide și rezultatul ei; omor, ucis; asasinat. – V. ucide.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ucidere sf [At: COD. VOR. 42/12 / Pl: ~ri / E: ucide] 1 Omorâre (1). 2 (Îvr; îs) ~ de sine Sinucidere. 3 Omor în masă Si: măcel. 4 (Înv) Lovire puternică. 5 (Înv) Încăierare. 6 (Fig) Provocare a dispariției. 7 (Îs) "a timpului Petrecere a timpului cu ocupații fără importanță. 8 (Îas) Risipire a timpului fără nici un folos.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
UCIDERE, ucideri, s. f. Acțiunea de a ucide și rezultatul ei; omor. V. asasinat. Toată lumea se veselea cu mic cu mare de uciderea balaurului. ISPIRESCU, L. 202. O dată cu omorul de sus, începuse uciderea și în curte. NEGRUZZI, S. I 153. Văzînd grabnica ucidere a tovarășului său... au tras asupra lui Robinson. DRĂGHICI, R. 167.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
UCIDERE ~i f. 1) v. A UCIDE și A SE UCIDE. 2) Infracțiune constând în lipsirea de viață a unei persoane; omor. /v. a ucide
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ucidere f. acțiunea de a (se) ucide.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ucidere s. f., g.-d. art. uciderii; pl. ucideri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
ucidere s. f., g.-d. art. uciderii; pl. ucideri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ucidere s. f., g.-d. art. uciderii; pl. ucideri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
UCIDERE s. 1. v. omorâre. 2. v. crimă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
UCIDERE s. 1. asasinare, omorîre, suprimare, (rar) ucis, (pop.) răpunere, (înv.) ucigătură, (fam. fig.) achitare, lichidare. (~ unei persoane.) 2. asasinat, crimă, moarte, omor, omorîre, omucidere, (livr.) homicid, (înv.) deșugubină, omucid, sîngi, ucigătură. (Condamnat pentru ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ucidere, uciderisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) ucide și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Toată lumea se veselea cu mic cu mare de uciderea balaurului. ISPIRESCU, L. 202. DLRLC
- O dată cu omorul de sus, începuse uciderea și în curte. NEGRUZZI, S. I 153. DLRLC
- Văzînd grabnica ucidere a tovarășului său... au tras asupra lui Robinson. DRĂGHICI, R. 167. DLRLC
-
- 2. Infracțiune constând în lipsirea de viață a unei persoane. NODEXsinonime: omor
etimologie:
- ucide DEX '09 DEX '98 NODEX