11 definiții pentru suprimare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUPRIMARE, suprimări, s. f. Acțiunea de a suprima și rezultatul ei. – V. suprima.

suprimare sf [At: ARISTIA, PLUT. CXXVII/25 / S: suppr~ / Pl: ~mări / E: suprima] 1 Încetare a unei acțiuni, a unei funcții, a unei existențe Si: (înv) supresiune (1) Vz desființare (1), eliminare (9), înlăturare, lichidare. 2 (Liv) Ucidere. 3 Încetare a apariției unei reviste Si: interzicere, oprire, suspendare. 4 Excludere a unor semne grafice, cuvinte, paragrafe, capitole dintr-o lucrare, dintr-un spectacol etc. Si: eliminare (10) înlăturare, omitere, scoatere, (înv) supresiune (3) Vz anulare (1). 5 Scoatere a unui post din schemă Si: desființare (1).

SUPRIMARE, suprimări, s. f. Acțiunea de a suprima și rezultatul ei; înlăturare, eliminare, desființare, exterminare.

SUPRIMARE s.f. Acțiunea de a suprima și rezultatul ei; înlăturare; nimicire. [< suprima].

supresiune sf [At: SĂULESCU, HR. II, 282/14 / V: (înv) ~ie / Pl: ~ni, (îvr) ~ / E: lat suppressio, -onis fr suppression] 1 (Înv) Suprimare (1). 2 (Îvr) Omorâre. 3 (Înv) Suprimare (4).

*supresiúne f, (lat. suppressio. V. presiune). Acțiunea de a suprima. – Și suprimare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

suprimare (desp. su-pri-) s. f., g.-d. art. suprimării; pl. suprimări

suprimare (su-pri-) s. f., g.-d. art. suprimării; pl. suprimări

suprimare s. f. (sil. -pri-), g.-d. art. suprimării; pl. suprimări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUPRIMARE s. 1. v. anulare. 2. v. dispariție. 3. eliminare, înlăturare, scoatere. (~ condimentelor din alimentație.) 4. v. abrogare. 5. v. abolire. 6. v. lichidare. 7. v. înlăturare. 8. interzicere, suspendare. (~ apariției unei reviste.) 9. desființare. 10. (înv.) supresiune. (~ unei subvenții.) 11. v. omorâre.

SUPRIMARE s. 1. anulare, eliminare, îndepărtare, înlăturare, scoatere, ștergere, tăiere. (~ unui rînd dintr-un text.) 2. cădere, dispariție, (înv.) supresiune. (~ vocalelor finale.) 3. eliminare, înlăturare, scoatere. (~ condimentelor din alimentație.) 4. (JUR.) abrogare, anulare, desființare, infirmare, invalidare. (~ unui act normativ.) 5. (JUR.) abolire, desființare, (pop.) ștergere, (înv.) abolițiune. (~ monarhiei.) 6. desființare, lichidare, stîrpire. (~ abuzurilor.) 7. eliminare, îndepărtare, înlăturare. (~ cauzelor răului.) 8. interzicere, suspendare. (~ apariției unei reviste.) 9. desființare. (~ unui post.) 10. (înv.) supresiune. (~ unei subvenții.) 11. asasinare, omorîre, ucidere, (rar) ucis, (pop.) răpunere, (înv.) ucigătură, (fam. fig.) achitare, lichidare. (~ unei persoane.)

Intrare: suprimare
suprimare substantiv feminin
  • silabație: su-pri- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • suprimare
  • suprimarea
plural
  • suprimări
  • suprimările
genitiv-dativ singular
  • suprimări
  • suprimării
plural
  • suprimări
  • suprimărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

suprimare, suprimărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi suprima DEX '09 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.