13 definiții pentru omor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

omor sn [At: VARLAAM, C. 380 / V: (îvr) um~ / Pl: ~uri și (îvr) ~oare / E: pvb omorî] 1 Asasinat. 2 Ucidere în masă Si: măcel. 3 (Rar) Moarte. 4 (Înv) Epidemie. 5 (Înv) Mortalitate.

OMÓR, omoruri, s. n. Faptul de a omorî; luarea vieții cuiva; crimă, omucidere, asasinat. ♦ (Jur.) Infracțiune care constă în uciderea unei persoane. ♦ Măcel. – Din omorî (derivat regresiv).

OMÓR, omoruri, s. n. Faptul de a omorî; luarea vieții cuiva; crimă, omucidere, asasinat. ♦ (Jur.) Infracțiune care constă în uciderea unei persoane. ♦ Măcel. – Din omorî (derivat regresiv).

OMÓR, omoruri, s. n. Faptul de a omorî; luarea vieții cuiva (în mod criminal); asasinat, omucidere, crimă. Se ridică și le spuse în cîteva cuvinte că acela care lipsea plecase în noaptea omorului. DUMITRIU, N. 246. Iar tu de omor Să nu le spui lor. ALECSANDRI, P. P. 2. ♦ Ucidere în masă, măcel. Să încetezi cu omorul, să nu mai văd capete tăiete. NEGRUZZI, S. I 147. Năvălește din nou asupra turcilor, făcîndu-le mare omor. BĂLCESCU, O. I 199. Astfel e atunci omorul, cît ostașul încetează Obosit și riga singur cu puțini scapă fugind. ALEXANDRESCU, M. 22.

OMÓR ~uri n. 1) v. A OMORÎ. 2) jur. Infracțiune constând în lipsirea de viață a unei persoane; ucidere. /v. a omorî

1) omór n., pl. urĭ (d. omor 2). Vechĭ (și umor). Moarte: mare omor de cĭumă. Azĭ. Ucidere: ucigaș pedepsit pentru omor. V. asasinat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OMOR s. asasinat, crimă, moarte, omorîre, omucidere, ucidere, (livr.) homicid, (înv.) deșugubină, omucid, sîngi, ucigătură.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

OMOR. Subst. Omor, omorîre, omucidere, homicid, ucidere, ucis (rar), asasinare, asasinat, crimă; suprimare, lichidare (arg.), răpunere (pop.); măcel, măcelărire, hecatombă (fig.), masacrare, masacru, căsăpire, carnaj (franțuzism), ciopîrțeală (fig.), ciopîrțire (fig.), decimare, decimație, exterminare, exterminațiune (rar); pogrom, genocid. Execuție. Împușcare; spînzurare, spînzurat, spînzurâtoare; strangulare, strangulație, sugrumare, jugulare (rar), gîtuire; decapitare, decapitație; ghilotinare; înjunghiere, imolație (rar); spintecare; otrăvire, otrăvit (rar); crucificare, răstignire; ardere pe rug; tragere pe roată; lapidare (livr.), lapidație (livr.). Deicid (rar, livr.); feticid; fratricid; infanticid, pruncucidere; matricid; paricid, patricid (rar); regicid; uxoricid. Sinucidere, suicid (livr.); harachiri. Omorît. Spînzurat. Otrăvit. Omorîtor, omucigaș (rar), homicid, ucigaș, asasin, criminal, măcelar (fig.); progromist. Călău, casap (reg.), gealat (înv.), gîde (pop.), hoher (reg.). Sinucigaș. Adj. Omorît, răpus (pop.); măcelărit, căsăpit, masacrat, exterminat, suprimat. Spînzurat; sugrumat; decapitat; otrăvit; răstignit; ars pe rug; tras pe roată. Ucigaș, criminal, homicid; omorîtor, ucigător, spintecător. Deicid (rar, livr.), fratricid; pruncucigaș; matricid; regicid. Vb. A omorî, a ucide, a asasina, a face (a comite) o crimă; a suprima, a lichida (arg.), a achita (arg.), a răpune (pop.), a trimite pe lumea cealaltă, a face moarte de om, a face cuiva de petrecanie (fam.), a trece pe cineva prin ascuțișul fierului (săbiei), a da cuiva la cap, a face cuiva de cap, a-i pune cuiva capul sub picior, a face (pe cineva) tărîțe, a vărsa sînge, a-i zbura cuiva capul (creierii), a lua (a-i ridica, a-i răpune) (cuiva) zilele, a tăia zilele (cuiva), a trece prin foc și sabie, a se scălda în sînge, a se adăpa cu sînge, a-i scurta (a-i tăia, a-i închide) (cuiva) cărarea (cărările), a face capătul cuiva, a-l face (pe cineva) în două (în patru), a-i face (cuiva) felul, a-i lua (cuiva) mirul, a pune (pe cineva) pe copcă, a prăpădi (pe cineva), a-i da (cuiva) otpustul, a lua duhul (cuiva), a-i mînca cuiva paosul, a pune la pastramă, a-i lua (a tăia, a curma) (cuiva) piuitul (rar), a scoate (pe cineva) din viață (dintre cei vii), a băga (pe cineva) în mormînt, a scurta (pe cineva) cu o palmă (de un cap), a-i face (cuiva) seama; a măcelări, a imola (rar), a masacra, a căsăpi, a ciopîrți (fig.), a secera (fig.), a decima. A executa; a împușca; a spînzura; a strangula, a sugruma, a jugula (rar), a gîtui, a sugușa (înv.); a decapita; a ghilotina; a înjunghia, a spinteca, a pumnala (rar); a otrăvi; a crucifica, a răstigni; a arde pe rug; a trage pe roată; a lapida (livr.). A fi asasin, a avea (a fi) cu mîinile pătate de sînge, a-și băga mîinile în sînge, a fi omul sîngelui, a fi iubitor (dornic, setos) de sînge. A se sinucide, a se ucide (rar), a-și pune capăt zilelor, a-și lua viața, a-și face seama; a se împușca; a se spînzura; a se strangula, a se sugruma, a se gîtui, a se otrăvi. V. inexistență, moarte, neîndurare, neomenie, pedeapsă, răutate.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

OMÓR (< omorî) s. n. Faptul de a omorî. ♦ (Dr.) Infracțiune contra vieții săvârșită în următoarele împrejurări: cu premeditare; din interes material; asupra soțului sau a unei rude apropiate; profitând de starea de neputință a victimei; prin mijloace ce pun în pericol viața mai multor persoane; pentru a se sustrage de la o urmărire; pentru a ascunde sau a înlesni altă infracțiune. ◊ O. deosebit de grav = infracțiune contra vieții săvârșită în următoarele împrejurări: prin cruzime; asupra mai multor persoane; de cineva care a mai săvârșit un o.; pentru a ascunde săvârșirea unei tâlhării; asupra unei femei gravide; asupra unui polițist, jandarm, militar sau magistrat. ♦ Ucidere în masă; măcel.

Intrare: omor
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omor
  • omorul
  • omoru‑
plural
  • omoruri
  • omorurile
genitiv-dativ singular
  • omor
  • omorului
plural
  • omoruri
  • omorurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

omor

  • 1. Faptul de a omorî; luarea vieții cuiva.
    exemple
    • Se ridică și le spuse în cîteva cuvinte că acela care lipsea plecase în noaptea omorului. DUMITRIU, N. 246.
      surse: DLRLC
    • Iar tu de omor Să nu le spui lor. ALECSANDRI, P. P. 2.
      surse: DLRLC
    • 1.1. științe juridice Infracțiune care constă în uciderea unei persoane.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. Ucidere în masă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: măcel 3 exemple
      exemple
      • Să încetezi cu omorul, să nu mai văd capete tăiete. NEGRUZZI, S. I 147.
        surse: DLRLC
      • Năvălește din nou asupra turcilor, făcîndu-le mare omor. BĂLCESCU, O. I 199.
        surse: DLRLC
      • Astfel e atunci omorul, cît ostașul încetează Obosit și riga singur cu puțini scapă fugind. ALEXANDRESCU, M. 22.
        surse: DLRLC

etimologie: