omor sn [At: VARLAAM, C. 380 / V: (îvr) um~ / Pl: ~uri și (îvr) ~oare / E: pvb omorî] 1 Asasinat. 2 Ucidere în masă Si: măcel. 3 (Rar) Moarte. 4 (Înv) Epidemie. 5 (Înv) Mortalitate.

OMOR (pl. -oruri) sn. Ucidere, asasinat, moarte adusă cuiva cu violență: pedeapsa de care era amenințat pentru un ~ ce săvîrșise asupra unui Turc (I.-GH.) [omorî].

OMOR, omoruri, s. n. Faptul de a omorî; luarea vieții cuiva (în mod criminal); asasinat, omucidere, crimă. Se ridică și le spuse în cîteva cuvinte că acela care lipsea plecase în noaptea omorului. DUMITRIU, N. 246. Iar tu de omor Să nu le spui lor. ALECSANDRI, P. P. 2. ♦ Ucidere în masă, măcel. Să încetezi cu omorul, să nu mai văd capete tăiete. NEGRUZZI, S. I 147. Năvălește din nou asupra turcilor, făcîndu-le mare omor. BĂLCESCU, O. I 199. Astfel e atunci omorul, cît ostașul încetează Obosit și riga singur cu puțini scapă fugind. ALEXANDRESCU, M. 22.

OMOR ~uri n. 1) v. A OMORÎ. 2) jur. Infracțiune constând în lipsirea de viață a unei persoane; ucidere. /v. a omorî

omor n. moarte violentă.

1) omór n., pl. urĭ (d. omor 2). Vechĭ (și umor). Moarte: mare omor de cĭumă. Azĭ. Ucidere: ucigaș pedepsit pentru omor. V. asasinat.

umor³ sn vz omor

1) umór, V. omor 1 și 2.

omor s. m., pl. omoruri

omor s. m., pl. omoruri

omor s. n., pl. omoruri

OMÓR (< omorî) s. n. Faptul de a omorî. ♦ (Dr.) Infracțiune contra vieții săvârșită în următoarele împrejurări: cu premeditare; din interes material; asupra soțului sau a unei rude apropiate; profitând de starea de neputință a victimei; prin mijloace ce pun în pericol viața mai multor persoane; pentru a se sustrage de la o urmărire; pentru a ascunde sau a înlesni altă infracțiune. ◊ O. deosebit de grav = infracțiune contra vieții săvârșită în următoarele împrejurări: prin cruzime; asupra mai multor persoane; de cineva care a mai săvârșit un o.; pentru a ascunde săvârșirea unei tâlhării; asupra unei femei gravide; asupra unui polițist, jandarm, militar sau magistrat. ♦ Ucidere în masă; măcel.

OMOR s. v. crimă.

OMOR s. asasinat, crimă, moarte, omorîre, omucidere, ucidere, (livr.) homicid, (înv.) deșugubină, omucid, sîngi, ucigătură.

OMOR. Subst. Omor, omorîre, omucidere, homicid, ucidere, ucis (rar), asasinare, asasinat, crimă; suprimare, lichidare (arg.), răpunere (pop.); măcel, măcelărire, hecatombă (fig.), masacrare, masacru, căsăpire, carnaj (franțuzism), ciopîrțeală (fig.), ciopîrțire (fig.), decimare, decimație, exterminare, exterminațiune (rar); pogrom, genocid. Execuție. Împușcare; spînzurare, spînzurat, spînzurâtoare; strangulare, strangulație, sugrumare, jugulare (rar), gîtuire; decapitare, decapitație; ghilotinare; înjunghiere, imolație (rar); spintecare; otrăvire, otrăvit (rar); crucificare, răstignire; ardere pe rug; tragere pe roată; lapidare (livr.), lapidație (livr.). Deicid (rar, livr.); feticid; fratricid; infanticid, pruncucidere; matricid; paricid, patricid (rar); regicid; uxoricid. Sinucidere, suicid (livr.); harachiri. Omorît. Spînzurat. Otrăvit. Omorîtor, omucigaș (rar), homicid, ucigaș, asasin, criminal, măcelar (fig.); progromist. Călău, casap (reg.), gealat (înv.), gîde (pop.), hoher (reg.). Sinucigaș. Adj. Omorît, răpus (pop.); măcelărit, căsăpit, masacrat, exterminat, suprimat. Spînzurat; sugrumat; decapitat; otrăvit; răstignit; ars pe rug; tras pe roată. Ucigaș, criminal, homicid; omorîtor, ucigător, spintecător. Deicid (rar, livr.), fratricid; pruncucigaș; matricid; regicid. Vb. A omorî, a ucide, a asasina, a face (a comite) o crimă; a suprima, a lichida (arg.), a achita (arg.), a răpune (pop.), a trimite pe lumea cealaltă, a face moarte de om, a face cuiva de petrecanie (fam.), a trece pe cineva prin ascuțișul fierului (săbiei), a da cuiva la cap, a face cuiva de cap, a-i pune cuiva capul sub picior, a face (pe cineva) tărîțe, a vărsa sînge, a-i zbura cuiva capul (creierii), a lua (a-i ridica, a-i răpune) (cuiva) zilele, a tăia zilele (cuiva), a trece prin foc și sabie, a se scălda în sînge, a se adăpa cu sînge, a-i scurta (a-i tăia, a-i închide) (cuiva) cărarea (cărările), a face capătul cuiva, a-l face (pe cineva) în două (în patru), a-i face (cuiva) felul, a-i lua (cuiva) mirul, a pune (pe cineva) pe copcă, a prăpădi (pe cineva), a-i da (cuiva) otpustul, a lua duhul (cuiva), a-i mînca cuiva paosul, a pune la pastramă, a-i lua (a tăia, a curma) (cuiva) piuitul (rar), a scoate (pe cineva) din viață (dintre cei vii), a băga (pe cineva) în mormînt, a scurta (pe cineva) cu o palmă (de un cap), a-i face (cuiva) seama; a măcelări, a imola (rar), a masacra, a căsăpi, a ciopîrți (fig.), a secera (fig.), a decima. A executa; a împușca; a spînzura; a strangula, a sugruma, a jugula (rar), a gîtui, a sugușa (înv.); a decapita; a ghilotina; a înjunghia, a spinteca, a pumnala (rar); a otrăvi; a crucifica, a răstigni; a arde pe rug; a trage pe roată; a lapida (livr.). A fi asasin, a avea (a fi) cu mîinile pătate de sînge, a-și băga mîinile în sînge, a fi omul sîngelui, a fi iubitor (dornic, setos) de sînge. A se sinucide, a se ucide (rar), a-și pune capăt zilelor, a-și lua viața, a-și face seama; a se împușca; a se spînzura; a se strangula, a se sugruma, a se gîtui, a se otrăvi. V. inexistență, moarte, neîndurare, neomenie, pedeapsă, răutate.

OMOR s. n 1. Faptul de a omorî; luarea vieții cuiva; omucidere, crimă, asasinat. Limba... plinră e amu de verirul omorul[u]i (veninul morției n test. 1648, otravă omorîtoare biblia 1688). cod. vor. 124/10, cf. ANON. CAR., BUDAI-DELEANU, LEX., CLEMENS, POLIZU, CIHAC, II, 227, DDRF, ȘĂINEANU, BARcianu, alexi, w., tdrg. Feluritele răutăți ale oamenilor, între cari se pominesc și omorurile. pamfile, văzd. 123. Individul acela a răspuns că dumneavoastră ați comis omorul și a dat amănunte, stancu, r.a. iv, 38. Omorul este fapta ilicită, săvîrșită cu intenție sau din culpă, prin care se cauzează moartea unui om. pr. drept. 657. Iar tu de omor Să nu le spui lor. alecsandri, p. p. 2. Dracul mai locuiește și-n locurile unde s-a făcut vreo tîmplare (omor). șez. iv, 179. De omor să te ferești ca de cel mai mare păcat, zanne, p. viii, 74. ♦ Ucidere în masă, măcel. Pornit-au și omor în cei necredincioși. dosoftei, v. s. noiembrie 132^v/14. Dumitrașco Vodă, vădzindu atîta omor, au ieșit în deal la Gălata cu boierii, neculce, l. 60, cf. ANON. CAR., BUDAI-DELEANU, LEX. Și ce! atîtea turmente, nelegiuiri și omoare N-au făcut ca să fumeze pe lugubrele-ți altare Destul atîtea-n-junghieri? heliade, o. i, 295. Să încetezi cu omorul, să nu mai văd capete tăiete. negruzzi, s. i, 147, cf. alexandrescu, m.22. Părăsind în urma lor Cîmpul luptei de omor ! alecsandri, P. II, 18,cf. 15, CIHAC, II, 227, DDRF, ȘĂINEANU, barcianu, alexi, w., tdrg. ♦ (Rar) Moarte. Cînd cu mreji amăgitoare Vii prindeam păsări din zbor; Cînd prin țevi fulgerătoare Cu plumb le azvîrleam omor. i. văcărescul, p. 8/20. 2. (Învechit) Epidemie; mortalitate. Să tâmplă de fu omor de ciumă în cetate, varlaam, c. 380. Într-acelaș an fu omor mare și iarnă grea. ureche, l. 160, cf. m. costin, ap.gîdei. Află că s-au potolit de tot umorul, dosoftei, v. s. septembrie 3^v/6. Și în orașul Solunului au dezlegat foametea și umorul, id. ib.octombrie 87^r /36. Începutu-s-au atunce și omor în vite. neculce, l. 206. Iară la anul, după foamete, scornitu-s-au și un omor mare de ciumă în țară. id. ib.294. cf. anon. car. În anul 7183 au fost omor de ciumă în țară. muște, let. iii, 19/33. Fost-au în zilele acestui domn mare omor de ciumă. dionisie, c. 184, cf. budai-deleanu, LEX., DDRF, TDRG, SCL 1960, 617. – PI.: omoruri și (învechit, rar) omoare. – Și: (învechit, rar) umor s. n – Post verbal al lui omorî.