3 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TING interj. (Repetat) Cuvânt care imită sunetul clopoțeilor sau al tălăngii. – Onomatopee.

ting sn, i [At: DELAVRANCEA, ap. TDRG / V: (reg) tâng, teng / E: fo] (Reg; are) 1-2 (Cuvânt care) redă sunetul clopoțelului sau al clopotului Si: (reg) tic1 (5-6).

TING interj. (Repetat) Cuvânt care imită sunetul clopoțeilor sau al talăngii. – Onomatopee.

TING interj. (Repetat sau în corelație cu tang) Onomatopee care redă sunetul clopoțeilor sau al talangei. În cireadă, unele vaci își mișcară clopotele ting, tang. DELAVRANCEA, la TDRG.

TING interj. (se folosește, repetat, pentru a reda sunetul clopoțelului sau al tălăncii). /Onomat.

ÎNTÍNGE, întíng, vb. III. Tranz. (Pop.) A muia pâine sau mămăligă într-o mâncare. ♦ A muia ușor într-un lichid. [Perf. s. întinsei, part. întins] – Lat. intingere.

ÎNTÍNGE, întíng, vb. III. Tranz. (Pop.) A muia pâine sau mămăligă într-o mâncare. ♦ A muia ușor într-un lichid. [Perf. s. întinsei, part. întins] – Lat. intingere.

întinge [At: TETRAEV. (1574), 247 / V: (reg) încin~ / Pzi: înting / E: în- + ml *tingere] 1 vt A înmuia cu vârful într-un lichid. 2 vt (Pex) A înmuia pâine sau mămăligă într-o mâncare. 3 vt (Îe) A pune brânza în sticlă și a ~ pe dinafară A nu se înțelege cu cineva. 4-5 vtr (Îrg) A (se) atinge.

țing1 i [At: SCL 1960, nr. 3, 789 / V: ținga / E: fo] (De obicei repetat; cu „i” prelungit) Cuvânt care redă: 1 Sunetul clopoțelului sau al clopotului. 2 Clinchetul unor obiecte din metal sau din sticlă lovite unul de altul.

țing-ling i, sns [At: SADOVEANU, O. III, 89 / V: ținghi-linghi (S și: ținghilinghi), ținghi-ling (S și: ținghiling) / E: fo] 1-2 Cuvânt care redă sunetul clopoțeilor, al zurgălăilor sau al clopotelor.

ÎNTÍNGE, întíng, vb. III. Tranz. (Popular) A muia (pîine sau mămăligă) în grăsime, în sos etc. pentru a mînca. Înghițea felie după felie și întingea în topitură bucăți mari de mămăligă, pe care le căptușea apoi cu brînză. SADOVEANU, B. 95. ◊ Absol. Moș Căpățînă începu a întinge și el în mojdeiul pe sfîrșite. HOGAȘ, M. N. 197. Decît să înting în unt Și să mă uit în pămînt, Mai bine-oi întinge-n sare Și m-oi uita la soare. SEVASTOS, N. 28. ♦ (Cu privire la alte obiecte) A muia ușor într-un lichid. Condicaru în picioare îi citea jălbile, întingînd, din vreme în vreme, condeiul de pană de gîscă în călimările de la brîu. GHICA, S. 7. – Forme gramaticale: perf. s. întinsei, part. întins. – Variantă: tínge (DUMITRIU, N. 17) vb. III.

A ÎNTÍNGE întíng tranz. fam. (pâinea, mămăliga etc.) A muia într-un produs alimentar (mai ales lichid). ~ mămăliga în mujdei. ~ pâinea în sare. /<lat. intingere

întinge v. a băga, a muia într’un lichid (apă, vin, cerneală, sos). [Lat. INTINGERE].

întíng, -tins, a -tínge v. tr. (lat. tingere și in-tingere, -tinctum, a întinge, a muĭa; it. (in)tingere, fr. teindre, sp. teñir, pg. tingir. V. tinctură). Bag, moĭ într’un lichid orĭ sos: a întinge pînea’n sos și a o duce la gură, a întinge condeĭu’n cerneală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

întínge (a ~) (a muia) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întíng, 1 pl. întíngem, perf. s. 1 sg. întinséi, 1 pl. întínserăm; conj. prez. 3 întíngă; ger. întingấnd; part. întíns

arată toate definițiile

Intrare: ting
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • ting
Intrare: întinge
verb (VT622)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întinge
  • ‑ntinge
  • întingere
  • ‑ntingere
  • întins
  • ‑ntins
  • întinsu‑
  • ‑ntinsu‑
  • întingând
  • ‑ntingând
  • întingându‑
  • ‑ntingându‑
singular plural
  • întinge
  • ‑ntinge
  • întingeți
  • ‑ntingeți
  • întingeți-
  • ‑ntingeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înting
  • ‑nting
(să)
  • înting
  • ‑nting
  • întingeam
  • ‑ntingeam
  • întinsei
  • ‑ntinsei
  • întinsesem
  • ‑ntinsesem
a II-a (tu)
  • întingi
  • ‑ntingi
(să)
  • întingi
  • ‑ntingi
  • întingeai
  • ‑ntingeai
  • întinseși
  • ‑ntinseși
  • întinseseși
  • ‑ntinseseși
a III-a (el, ea)
  • întinge
  • ‑ntinge
(să)
  • întingă
  • ‑ntingă
  • întingea
  • ‑ntingea
  • întinse
  • ‑ntinse
  • întinsese
  • ‑ntinsese
plural I (noi)
  • întingem
  • ‑ntingem
(să)
  • întingem
  • ‑ntingem
  • întingeam
  • ‑ntingeam
  • întinserăm
  • ‑ntinserăm
  • întinseserăm
  • ‑ntinseserăm
  • întinsesem
  • ‑ntinsesem
a II-a (voi)
  • întingeți
  • ‑ntingeți
(să)
  • întingeți
  • ‑ntingeți
  • întingeați
  • ‑ntingeați
  • întinserăți
  • ‑ntinserăți
  • întinseserăți
  • ‑ntinseserăți
  • întinseseți
  • ‑ntinseseți
a III-a (ei, ele)
  • înting
  • ‑nting
(să)
  • întingă
  • ‑ntingă
  • întingeau
  • ‑ntingeau
  • întinseră
  • ‑ntinseră
  • întinseseră
  • ‑ntinseseră
verb (VT622)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tinge
  • tingere
  • tins
  • tinsu‑
  • tingând
  • tingându‑
singular plural
  • tinge
  • tingeți
  • tingeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ting
(să)
  • ting
  • tingeam
  • tinsei
  • tinsesem
a II-a (tu)
  • tingi
(să)
  • tingi
  • tingeai
  • tinseși
  • tinseseși
a III-a (el, ea)
  • tinge
(să)
  • tingă
  • tingea
  • tinse
  • tinsese
plural I (noi)
  • tingem
(să)
  • tingem
  • tingeam
  • tinserăm
  • tinseserăm
  • tinsesem
a II-a (voi)
  • tingeți
(să)
  • tingeți
  • tingeați
  • tinserăți
  • tinseserăți
  • tinseseți
a III-a (ei, ele)
  • ting
(să)
  • tingă
  • tingeau
  • tinseră
  • tinseseră
Intrare: țing
țing
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ținga
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ting

  • 1. repetat Cuvânt care imită sunetul clopoțeilor sau al tălăngii.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • În cireadă, unele vaci își mișcară clopotele ting, tang. DELAVRANCEA, la TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie:

întinge tinge

  • 1. popular A muia pâine sau mămăligă într-o mâncare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: muia uda umezi înmuia attach_file 3 exemple
    exemple
    • Înghițea felie după felie și întingea în topitură bucăți mari de mămăligă, pe care le căptușea apoi cu brînză. SADOVEANU, B. 95.
      surse: DLRLC
    • absolut Moș Căpățînă începu a întinge și el în mojdeiul pe sfîrșite. HOGAȘ, M. N. 197.
      surse: DLRLC
    • absolut Decît să înting în unt Și să mă uit în pămînt, Mai bine-oi întinge-n sare Și m-oi uita la soare. SEVASTOS, N. 28.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A muia ușor într-un lichid.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Condicaru în picioare îi citea jălbile, întingînd, din vreme în vreme, condeiul de pană de gîscă în călimările de la brîu. GHICA, S. 7.
        surse: DLRLC

etimologie: