11 intrări

83 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TARTÁR1 adj. invar. (în sintagma) Sos tartar = maioneză picantă preparată cu mult muștar (cu capere și castraveți acri). – Din fr. [sauce] tartare.

TÁRTAR2 s. n. (în mitologia antică) Loc situat în fundul infernului, în care se presupune că erau chinuiți cei care păcătuiau față de zei; (în credința creștină) iad, infern. [Acc. și: tartár] – Din sl. tarŭtarŭ.

tartar2 sn [At: (cca 1550-1580) CUV. D. BĂTR. II, 465/2 / V: (reg) ~tăr / A și: tar~ / Pl: (rar) ~uri / E: slv тарътаръ, gr τάρταρος] 1 (Mit) Loc așezat în fundul Infernului, în care se presupune că erau chinuiți cei care păcătuiau față de zei. 2 (În credința creștină) Iad. 3 (Mol; fig) Vreme rea. 4 (Reg; fig) Frig foarte mare.

tartar1 ain [At: S. MARIN. C. B. 34 / E: fr tartare] 1 (Îs) Sos ~ Maioneză picantă preparată cu mult muștar (cu capere și castraveți acri). 2 (Îs) Biftec ~ Mușchi fript foarte puțin.

TARTÁR2, tartaruri, s. n. (În mitologia antică) Loc așezat în fundul infernului, în care se presupune că erau chinuiți cei care păcătuiau față de zei; (în credința creștină) iad, infern. [Acc. și: tártar] – Din sl. tarŭtarŭ.

TARTÁR1 adj. (În sintagma) Sos tartar = maioneză picantă preparată cu mult muștar (cu capere și castraveți acri). – Din fr. [sauce] tartare.

TÁRTAR2 s. n. (În mitologia antică) Loc așezat în fundul infernului, în care se presupunea că erau chinuiți cei care păcătuiau față de zei; (în credința creștină) iad, infern. Ar fi trebuit, ca să pot merge mai departe, sau să mă înalț la ceruri zburînd, sau să mă scobor în tartar de-a rostogolul. HOGAȘ, M. N. 164. Sînt întruparea tartarului spre care mă-mpinge disperarea. MACEDONSKI, O. II 259. Trimise pe Ercule să-i aducă din iad sau din tartar pe cîinele cel cu trei capete. ISPIRESCU, U. 65. ◊ Fig. Fochiștii... ieșeau cîte unul din tartarul căldurilor. BART, E. 47. – Accentuat și: tartár.

TARTÁR, tartaruri, s. n. (În mitologia antică) Loc așezat în fundul infernului, în care se presupunea că erau chinuiți cei care păcătuiau față de zei: (în credința creștină) iad, infern. – Slav (v. sl. tartarŭ din gr.).

TARTÁR, -Ă adj. Tătăresc. ◊ Biftec tartar = mușchi fript foarte puțin; sos tartar = sos rece, foarte picant din maioneză pregătită cu gălbenușuri de ou fierte tari, la care se adaugă ceapă tocată fin și muștar. [< fr. tartare].

TARTÁR adj. inv. tătăresc. ♦ biftec ~ = mușchi fript foarte puțin; sos ~ = sos rece, foarte picant, din maioneză pregătită cu gălbenușuri fierte, la care se adaugă ceapă tocată fin, castraveți în oțet, pătrunjel verde și muștar. (< fr. tartare)

TÁRTAR ~uri n. 1) (în mitologia antică) Loc situat în fundul infernului, în care se credea că erau chinuiți titanii aruncați acolo de Zeus. 2) pop. (în religia creștină) Loc de chinuri veșnice, unde se crede că ajung, după moarte, sufletele celor păcătoși; iad; infern; gheenă. /<sl. tarutaru, gr. tártaros

tartar n. 1. Mit. infernul popoarelor antice; 2. (poetic) iad: am dat al meu suflet la negrul Tartar BOL. [V. tartor].

Tartar n. Mit. infernul popoarelor antice.

tártar m. (vsl. tartarŭ, d. vgr. tártaros, de unde și lat. tártarus, ĭadu). Est. Fam. Maĭ-marele dracilor, drac (în general). Șef, căpitan: tu eștĭ tartaru răutăților. Iron. Jidan. – În vest tártor.

TÁRTOR, tartori, s. m. Căpetenia dracilor; p. gener. drac. ♦ Fig. Conducătorul unei tagme, al unui grup, care conduce cu severitate, despotic. ♦ Fig. Om fără scrupule, care își impune voința, care terorizează, care comite fapte reprobabile. – Cf. tartar2.

arată toate definițiile

Intrare: Tartar
Tartar nume propriu
nume propriu (I3)
  • Tartar
Intrare: tartar (adj.)
tartar1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: Ortografic, DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tartar
  • tartarul
  • tartaru‑
  • tarta
  • tartara
plural
  • tartari
  • tartarii
  • tartare
  • tartarele
genitiv-dativ singular
  • tartar
  • tartarului
  • tartare
  • tartarei
plural
  • tartari
  • tartarilor
  • tartare
  • tartarelor
vocativ singular
plural
Intrare: tartar (s.n.)
tartar2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tartar
  • tartarul
  • tartaru‑
plural
  • tartaruri
  • tartarurile
genitiv-dativ singular
  • tartar
  • tartarului
plural
  • tartaruri
  • tartarurilor
vocativ singular
plural
Intrare: tartăr
tartăr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: tartâr
tartâr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: tartor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tartor
  • tartorul
  • tartoru‑
plural
  • tartori
  • tartorii
genitiv-dativ singular
  • tartor
  • tartorului
plural
  • tartori
  • tartorilor
vocativ singular
  • tartorule
plural
  • tartorilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tartar
  • tartarul
plural
  • tartari
  • tartarii
genitiv-dativ singular
  • tartar
  • tartarului
plural
  • tartari
  • tartarilor
vocativ singular
  • tartarule
plural
  • tartarilor
Intrare: tartru
tartru1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tartru
  • tartrul
  • tartru‑
plural
  • tartruri
  • tartrurile
genitiv-dativ singular
  • tartru
  • tartrului
plural
  • tartruri
  • tartrurilor
vocativ singular
plural
tartru2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N37)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tartru
  • tartrul
  • tartru‑
plural
  • tartre
  • tartrele
genitiv-dativ singular
  • tartru
  • tartrului
plural
  • tartre
  • tartrelor
vocativ singular
plural
tartar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: tătar (adj.)
tătar1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tătar
  • tătarul
  • tătaru‑
  • tăta
  • tătara
plural
  • tătari
  • tătarii
  • tătare
  • tătarele
genitiv-dativ singular
  • tătar
  • tătarului
  • tătare
  • tătarei
plural
  • tătari
  • tătarilor
  • tătare
  • tătarelor
vocativ singular
plural
tartar1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: Ortografic, DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tartar
  • tartarul
  • tartaru‑
  • tarta
  • tartara
plural
  • tartari
  • tartarii
  • tartare
  • tartarele
genitiv-dativ singular
  • tartar
  • tartarului
  • tartare
  • tartarei
plural
  • tartari
  • tartarilor
  • tartare
  • tartarelor
vocativ singular
plural
Intrare: târtâr
târtâr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țârțar
țârțar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țarțar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țărțar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țărțare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țârțare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țurțar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țârțâr
țârțâr substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țârțâr
  • țârțârul
  • țârțâru‑
plural
  • țârțâri
  • țârțârii
genitiv-dativ singular
  • țârțâr
  • țârțârului
plural
  • țârțâri
  • țârțârilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tartar (adj.) invariabil (în) sintagmă

  • 1. Sos tartar = maioneză picantă preparată cu mult muștar (cu capere și castraveți acri).
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. Biftec tartar = mușchi fript foarte puțin.
    surse: MDN '00

etimologie:

tartar (s.n.)

  • 1. (În mitologia antică) Loc situat în fundul infernului, în care se presupune că erau chinuiți cei care păcătuiau față de zei.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: iad infern attach_file 4 exemple
    exemple
    • Ar fi trebuit, ca să pot merge mai departe, sau să mă înalț la ceruri zburînd, sau să mă scobor în tartar de-a rostogolul. HOGAȘ, M. N. 164.
      surse: DLRLC
    • Sînt întruparea tartarului spre care mă-mpinge disperarea. MACEDONSKI, O. II 259.
      surse: DLRLC
    • Trimise pe Ercule să-i aducă din iad sau din tartar pe cîinele cel cu trei capete. ISPIRESCU, U. 65.
      surse: DLRLC
    • figurat Fochiștii... ieșeau cîte unul din tartarul căldurilor. BART, E. 47.
      surse: DLRLC

etimologie:

tartor tartar

  • 1. Căpetenia dracilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Era adunată acolo toată liota diavolilor cu tartorul lor. I. CR. I 77.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Trupul îl ia pămîntul și sufletul îl ia tartorul. CĂLINESCU, E. O. II 295.
        surse: DLRLC
      • (cu sens) atenuat Măi tartorule, nu mînca haram și spune drept, tu ești Gerilă. CREANGĂ, P. 240.
        surse: DLRLC
    • 1.2. figurat Conducătorul unei tagme, al unui grup, care conduce cu severitate, despotic.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • Se înșelau însă și tartorii mai mari și tartorii mai mici închipuindu-și că muncitorii vor mai suferi exploatarea și umilința. PAS, Z. IV 52.
        surse: DLRLC
      • Căpitanul Costache Chehaia, chiorul, marele tartor al dorobănțimii. C. PETRESCU, A. R. 7.
        surse: DLRLC
      • Era p-acolo și tartorul zeilor, pre nume Joe. ISPIRESCU, U. 6.
        surse: DLRLC
    • 1.3. figurat Om fără scrupule, care își impune voința, care terorizează, care comite fapte reprobabile.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Tartor în Prundeni era Codîrlă, omul lui Grigoriu. PAS, L. I 305.
        surse: DLRLC

etimologie:

tartru tartar

  • 1. Amestec sedimentar depus pe fundul vaselor în care se păstrează vinul și care conține tartrat de potasiu și alte substanțe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: tirighie
  • 2. (în) sintagmă (Tartru dentar) Substanță calcaroasă de culoare gălbuie sau negricioasă, care se depune uneori pe coroana dinților.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: detritus piatră

etimologie:

tătar (adj.) tartar

etimologie: