14 definiții pentru tartru


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÁRTRU, tartruri, s. n. 1. Amestec sedimentar depus pe fundul vaselor în care se păstrează vinul și care conține tartrat de potasiu și alte substanțe; tirighie. 2. (Și în sintagma tartru dentar) Substanță calcaroasă de culoare gălbuie sau negricioasă, care se depune uneori pe coroana dinților; detritus. – Din fr. tartre.

tartru sn [At: COSTINESCU / V: (înv) ~tar / Pl: ~ri / E: fr tartre] 1 Sediment depus pe pereții vaselor în care se păstrează vinul și care conține tartrat de potasiu și alte substanțe Si: (pop) tirighie (1). 2 (Șîs ~ dentar) Substanță calcaroasă de culoare gălbuie sau negricioasă, care se depune pe suprafața dinților Si: detritus, piatră. 3 (Chm; îs) ~ emetic (sau stibiat) Emetic (1).

TÁRTRU, tartruri, s. n. 1. Amestec sedimentar depus pe fundul vaselor în care se păstrează vinul și care conține tartrat de potasiu și alte substanțe; tirighie. 2. (Și în sintagma tartru dentar) Substanță calcaroasă de culoare gălbuie sau negricioasă, care se depune uneori pe coroana dinților; detritus. – Din fr. tartre.

TÁRTRU s. n. 1. Sediment care se depune pe pereții butoaielor cu vin nou; tirighie. 2. Substanță calcaroasă, de culoare gălbuie sau negricioasă, care se depune uneori pe coroana dinților; piatră.

TÁRTRU, tartruri, s. n. 1. Sediment care se depune pe pereții butoaielor cu vin nou; tirighie. 2. Substanță calcaroasă de culoare gălbuie sau negricioasă, care se depune uneori pe coroana dinților. – Fr. tartre.

TÁRTRU s.n. 1. Substanță salină care se depune la fundul și pe pereții butoaielor cu vin nou. 2. Substanță calcaroasă care se depune pe coroana dinților; detritus. [Pl. -uri, -re. / < fr. tartre].

TÁRTRU s. n. 1. substanță salină care se depune pe pereții butoaielor cu vin nou. 2. substanță calcaroasă care se depune pe coroana dinților; detritus. (< fr. tartre)

TÁRTRU ~ri m. Depunere salină cu aspect sticlos, acră la gust, care se formează pe fundul și pereții butoaielor de vin. ◊ ~ dentar sediment calcaros care se formează pe suprafața dinților; detritus. [Sil. tar-tru] /<fr. tartre

tartru n. 1. depozitul ce vinul lasă în buți și în sticle; 2. sediment ce s’alipește de dinți și le înnegrește smalțul.

*tártru n., pl. urĭ (fr. tartre, d. mlat. tártarum, poate de orig. ar.). Chim. Depozit salin (tirighie) care se prinde de doagele butoaĭelor saŭ de gărăfile în care a fost vin. Med. Strat gălbuĭ care se formează pe dințĭ cînd nu te foloseștĭ de eĭ, cînd mănîncĭ numaĭ c’o parte. Strat văros care se formează în cazanele cu abur.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tártru s. n., art. tártrul; (tipuri) pl. tártruri

tártru s. n., art. tártrul, pl. tártruri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÁRTRU s. 1. piatră de vin, (pop.) tirighie. (~ depus pe butoaie.) 2. (MED.) detritus, piatră. (~ dentar.)

TARTRU s. 1. (pop.) tirighie. (~ depus pe butoaie.) 2. detritus, piatră. (~ dentar.)

Intrare: tartru
tartru2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N37)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tartru
  • tartrul
  • tartru‑
plural
  • tartre
  • tartrele
genitiv-dativ singular
  • tartru
  • tartrului
plural
  • tartre
  • tartrelor
vocativ singular
plural
tartru1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tartru
  • tartrul
  • tartru‑
plural
  • tartruri
  • tartrurile
genitiv-dativ singular
  • tartru
  • tartrului
plural
  • tartruri
  • tartrurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)