Definiția cu ID-ul 53912:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TARTAR2, tartaruri, s. n. (În mitologia antică) Loc așezat în fundul infernului, în care se presupune că erau chinuiți cei care păcătuiau față de zei; (în credința creștină) iad, infern. [Acc. și: tartar] – Din sl. tarŭtarŭ.