măzăriche sf [At: CALENDARIU (1814), 181/20 / V: (îrg) ~zer~, mazar~ / Pl: ~chi / E: mazăre] 1-2 (Șhp) Măzărică (1-2). 3 Plantă cu flori purpurii, cu frunzele terminate printr-un cârcel ramificat și cu fructul alungit Si: (reg) borceag, măzărea (3), măzărică (5), măzărice (3), măzăroi (3), măzăruică (3) (Vicia sativa). 4 Plantă cu flori mari de culoare albă sau violet și cu frunzele terminate printr-un cârcel Si: (reg) borceag, măzărea (4), măzărică (6), măzărice (4), măzăroi (4) (Vicia silvatica). 5 Plantă cu flori de culoare violet-deschis, cu frunzele terminate printr-un vârf țepos sau printr-un cârcel Si: bobușor; măzărea (5), măzărice (5), măzăroi (5) (Vicia lathyroides). 6 Plantă agățătoare, cu frunze perechi, terminate într-un cârcel și cu flori roșii, galbene sau violete Si: măzărea (6), măzărice (6), măzăroi (6) (Vicia dumetorum). 7 (Bot; reg) Cosiță (Vicia hirsuta). 8 (Reg) Planta Vicia saepium. 9 (Șîc ~zer~-păroasă) Plantă păroasă cu flori liliachii, așezate pe un spic lung (Vicia villosa). 10 (Bot; reg) Lintea-pratului (Lathyrus pratensis). 11 (Bot; reg) Bob-de-țarină (Lathyrus platyphyllos). 12 (Bot; rar) Năut (Cicer arietinum). 13 (Bot; reg; îc) ~-neagră sau ~a-cucului Orăstică (Orobus niger). 14 (Bot; reg; îae) Mălurici (Orobus variegatus). 15 (Reg; îc) ~-sălbatică Plantă cu tulpina întinsă și foarte rămuroasă, cu frunzele de culoare verde-deschis și cu florile albastre. 16 (Csc) Precipitație atmosferică sub formă de mici bobițe de gheață Si: măzărică (8) Vz grindină. 17 (Med) Cisticercoză.

MĂZĂRICHE s. f. I. Nume dat mai multor specii de plante furajere din familia leguminoaselor: a) plantă agățătoare cu frunze perechi, terminate cu un cârcel, și cu flori roșii, galbene sau violete (Vicia dumetorum); b) plantă cu flori de culoare violet-deschis, cu frunze terminate printr-un vârf țepos (Vicia lathyroides); c) borceag; d) plantă cu tulpina înaltă acoperită cu perișori și cu flori de culoare violetă (Vicia villosa); e) plantă cu frunzele compuse și cu florile de culoare albă (Vicia pannonica); f) bob¹. ◊ Compus: măzăriche-neagră sau măzărichea-cucului = orăstică. II. Precipitație atmosferică sub formă de bobițe de zăpadă sau de gheață, care cade în timpul iernii. III. (Med.) Cisticercoză. [Var.: (reg.) măzeriche s. f.] – Din mazăre.

MĂZĂRICHE f. 1) Specie de plante furajere anuale, din familia leguminoaselor, cu tulpina subțire, ramificată, cu flori purpurii-liliachii, albe sau roz. ~-de-primăvară. ~-păroasă. 2) Precipitație atmosferică sub formă de bobițe de gheață; grindină măruntă. 3) pop. Boală a animalelor (transmisibilă și oamenilor), cauzată de acțiunea patogenă a cisticercilor, manifestată prin dureri musculare, febră și tulburări digestive; cisticercoză. /Din mazăre

măzăriche s. f., art. măzărichea, g.-d. art. măzărichii; pl. măzărichi

MĂZĂRICHE s. I. (BOT.) 1. (Vicia sativa) borceag, (reg.) măzărică, măzăruică, (prin Transilv.) măzărice. 2. (Vicia silvatica) borceag, (reg.) măzărică. 3. (Vicia lathyroides) (reg.) bobușor. II. (MET.) (rar) măzărică, (reg.) țârțâră. (Bate, cade măzăriche.)