țârțâră [At: PAMFILE, VĂZD. 169 / V: ~țără, ~țiră, țânțără, țirțără, țirțară, ~țeră, țirțeră, țirțiră, ~țoră, țăr~, țărțiră, țărțără, ~țâr sm, țirțir sm / E: fo cf țâr¹] (Reg) 1 sfs (Csc) Măzăriche. 2-3 sfs (Șîs strugure de poamă țirțără, struguri de țirțiră) Numele unei varietăți de struguri cu boabe mici, rare și acrișoare (sau foarte dulci). 4-5 af De dimensiuni mici și acrișor (sau foarte dulce).

țărțără sf vz țârțâră

țărțâră sf vz țârțâră

țărțiră sf vz țârțâră

țânțără sf vz țârțâră

țârțără sf vz țârțâră

țârțâr sm vz țârțâră

țârțeră sf vz țârțâră

țârțiră sf vz țârțâră

țârțoră sf vz țârțâră

țirțară sf vz țârțâră

țirțără sf vz țârțâră

țirțeră sf vz țârțâră

țirțir sm vz țârțâră

țirțiră sf vz țârțâră

ȚÎRȚÎRĂ s. f. (Regional) Măzăriche (II). Cînd fulgii sînt înlocuiți prin niște bobițe, ninsoarea aceea se cheamă țîrțîră. PAMFILE, VĂZD. 169.

ȚÂRȚÂRĂ s. v. măzăriche.

țîrțîră s. v. MĂZĂRICHE.

țârțâră s.f. (reg.) 1. ploaie înghețată, măzăriche. 2. varietate de struguri.