2 intrări
33 de definiții
din care- explicative (20)
- morfologice (4)
- relaționale (8)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SMERIT, -Ă, smeriți, -te, adj. Umil, supus, respectuos; modest. ♦ (Bis.) Cucernic, evlavios, pios. – V. smeri.
SMERIT, -Ă, smeriți, -te, adj. Umil, supus, respectuos; modest. ♦ (Bis.) Cucernic, evlavios, pios. – V. smeri.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
smerit, ~ă [At: COD. VOR.2 56r/4 / V: (îrg) zm~ / Pl: ~iți, ~e / E: smeri] 1 a (D. oameni) Care adoptă o atitudine umilă Si: supus, umil, umilit, (liv) obsecvios, (îrg) ofilit, (înv) smerin (1), smernic (1), suplecat, (fam) spăsit (3). 2 a (D. manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) Care exprimă smerenie (1) Si: supus, umil, umilit, (liv) obsecvios, (îrg) ofilit, (înv) smerin (2), smernic (2), suplecat, (fam) spăsit (4). 3 av În mod umil, supus, plin de respect etc. 4 a (Înv; în formule de respect sau epistolare) Preaplecat. 5-6 a, smf (Înv; d. oameni) Modest. 7-10 a, smf (Pex) Lipsit de însemnătate sau de bunuri materiale Si: smerin (4-5). 11 a (Pex; d. lucruri) Simplu (18). 12-14 a, smf, av (D. oameni) (Care este) cuviincios, respectuos Si: (înv) smerin (6-7). 15-17 a, av, smf (Pex; d. oameni) Sfios. 18 a (D. manifestări ale oamenilor) Care exprimă bună-cuviință, respect Si: (înv) smerin (10). 19 a (Pex; d. manifestări ale oamenilor) Care exprimă sfială Si: (înv) smerin (11). 20-21 a, smf (Bis; d. oameni) Care se supune preceptelor religiei creștine, autorității lui Dumnezeu Si: credincios (12-13), cucernic (1), cuvios (16), evlavios (1-2), pios, religios, (înv) blagocestiv, pietos, râvnitor, smerin (12), (îrg) smernic (3), (îvr) smerelnic (1), (frm) devot. 22-23 a, smf (Bis; d. oameni) Care are o atitudine cucernică în fața divinității Si: credincios, cucernic (8), cuvios, evlavios (1-2), pios, religios, (înv) blagocestiv, pietos, râvnitor, smerin (13), (îrg) smernic (4), (îvr) smerelnic (2), (frm) devot. 24 av În mod cucernic. 25 a (D. manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) Care manifestă cucernicie în fața divinității Si: credincios, cucernic (12), cuvios, evlavios (4), pios, religios, (înv) blagocestiv, pietos, râvnitor, smerin (14), (îrg) smernic (5), (îvr) smerelnic (3), (frm) devot. 26 a (Rar; d. oameni) Care se căiește.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SMERIT, -Ă, smeriți, -te, adj. Umil, supus, modest, resemnat; (Bis.) cucernic, evlavios. Cîntări smerite se înălțau de sub bolțile de piatră. SADOVEANU, O. VII 214. Vorbea liniștit. Noi ascultam smeriți cu ochii în jos, și cuvintele lui ne pălmuiau. VLAHUȚĂ, O. A. 496. Iară eu, mîncînd lupește, mă făceam smerit și numai rîdeam în mine. CREANGĂ, A. 61. Smerit în genunchi pică Și de fală se dezbracă. ALECSANDRI, P. A. 44. ◊ (Poetic) Ci prin flori întrețesute printre gratii luna moale, Sfiicioasă și smerită și-au vărsat razele sale. EMINESCU, O. I 76. ◊ (Adverbial) Vorbește smerit, cam din vîrful limbii, și nu se supără niciodată. STĂNOIU, C. I. 84.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
smerit a. umil. [V. smerì].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
smerít, -ă adj. (d. a se smeri). Modest, umil: un smerit sihastru. Adv. A saluta smerit. – Și zm- (vest).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SMERI, smeresc, vb. IV. Refl. A avea o atitudine umilă, modestă, supusă, plină de respect. ♦ (Bis.) A se arăta plin de cucernicie, de evlavie față de Dumnezeu. ♦ Tranz. (Înv.) A înfrânge mândria cuiva; a umili. – Din sl. sŭmĕriti.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SMERI, smeresc, vb. IV. Refl. A avea o atitudine umilă, modestă, supusă, plină de respect. ♦ (Bis.) A se arăta plin de cucernicie, de evlavie față de Dumnezeu. ♦ Tranz. (Înv.) A înfrânge mândria cuiva; a umili. – Din sl. sŭmĕriti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
ismerit, ~ă a vz smerit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
smerei v vz smeri
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
smeri [At: PSALT. HUR. 123v/9 / Pzi: ~resc / V: (înv) zm~, smiri, (reg) ~rei / E: slv съмѣріати] 1 vr A adopta o atitudine umilă, supusă, plină de respect Si: a se umili, (înv) a se mici1, a se micșora, a se milcui, a se molcomi. 2 vr (Mar; Trs) A se mândri. 3 vr (Reg) A se fandosi (1). 4 vr (Reg) A șovăi1. 5 vt (Înv) A umili. 6 vt (Pex) A înfrânge. 7 vt (Îvr; c. i. femei) A viola. 8 vt (Înv) A chinui (1). 9 vr (Îvr) A scădea. 10 vr (Bis) A se supune preceptelor religiei creștine și autorității lui Dumnezeu Si: a se pleca, a se supune, a se umili. 11 vr (Bis) A avea o atitudine cucernică în fața divinității Si: a se pleca, a se supune, a se umili. 12 vr (Înv; ccd) A se ruga1. 13 vr (Înv) A se căi (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
smiri v vz smeri
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
zmeri v vz smeri
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zmerit, ~ă a vz smerit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zmeri vb. IV. v. smeri.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
zmerit, -ă adj. v. smerit.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
SMERI, smeresc, vb. IV. Refl. A adopta o atitudine umilă, modestă, supusă; (Bis.) a se arăta plin de cucernicie, de evlavie față de dumnezeu. Destulă cinste că arhiducele stă de vorbă cu noi, chiar dacă nu dobîndim nimic. Poporul aude și se smerește. VORNIC, P. 141. Dumneavoastră, cinstiți părinți, De la inimă să vă smeriți Și fiii să vă blagosloviți. SEVASTOS, N. 171. Noi acestor părinți Ne-om ruga Și dumnealor pre fii i-or ierta, Că noi ne-om smeri Și de rost om grăi. TEODORESCU, P. P. 166. ♦ Tranz. (Învechit) A înfrînge mîndria cuiva, a umili, a supune, a îngenunchea. El smeri pe poloni... pe tătari; deveni spaima otomanilor. HASDEU, I. V. XIX.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE SMERI mă ~esc intranz. 1) A manifesta o atitudine de recunoaștere a superiorității sau puterii cuiva; a se pleca; a se închina. 2) rel. A se arăta plin de cucernicie. /<sl. sumĕrjati
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SMERI ~esc tranz. înv. A face să se smerească. /<sl. sumĕrjati
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
smerì v. a (se) umili. [Slav. SŬMIRITI].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
smerésc v. tr. (vsl. sŭmĭeriti, a umili, d. mĭera, măsură. V. nemeresc). Vechĭ. Stimez, mă tem de: barbat de price eram eŭ, și poporul mieŭ și fiiĭ luĭ Ammon mă smerea (Bibl. Jud. 12). V. refl. Mă las în jos: toată valea se va umplea și tot muntele se va smeri (Ev. 1894, Luca, 3, 5,). Azĭ. Fig. Mă arăt smerit: se smerea cînd se vedea pintre străinĭ. – Și zm- în vest.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
zmerésc, V. smeresc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
smeri (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă smeresc, 3 sg. se smerește, imperf. 1 sg. mă smeream; conj. prez. 1 sg. să mă smeresc, 3 să se smerească; imper. 2 sg. afirm. smerește-te; ger. smerindu-mă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!smeri (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smerește, imperf. 3 sg. se smerea; conj. prez. 3 să se smerească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
smeri vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smeresc, imperf. 3 sg. smerea; conj. prez. 3 sg. și pl. smerească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
smeresc, -ream 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SMERIT adj. v. cinstit, credincios, devotat, fidel, modest, nestrămutat, statornic.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SMERIT adj. 1. v. supus. 2. v. preaplecat. 3. v. umil. 4. v. credincios.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SMERIT adj. 1. plecat, supus, umil, umilit, (livr.) obsecvios, (înv.) smernic, suplecat. (O atitudine, o privire ~.) 2. preaplecat, supus. (Al dumneavoastră ~ slujitor.) 3. umil, (fam.) spăsit. (Avea o figură ~.) 4. (BIS.) credincios, cucernic, cuvios, evlavios, pios, preacredincios, religios, (franțuzism) devot, (înv. și reg.) smernic, (înv.) blagocestiv, pietos, pravoslavnic, rîvnitor, bine-credincios. (Om ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
smerit adj. v. CINSTIT. CREDINCIOS. DEVOTAT. FIDEL. MODEST. NESTRĂMUTAT. STATORNIC.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SMERI vb. v. căi, înjosi, ploconi, pocăi, regreta, umili.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SMERI vb. 1. v. umili. 2. a se pleca, a se supune, a se umili. (Se ~ în fața divinității.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
smeri vb. v. CĂI. ÎNJOSI. PLOCONI. POCĂI. REGRETA. UMILI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SMERI vb. 1. a se umili, (înv.) a se mici, a se micșora, a se milcui, a se molcomi. (Nu te mai ~ atîta în fața lui.) 2. a se pleca, a se supune, a se umili. (Se ~ în fața divinității.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
smeri (-resc, -it), vb. refl. – A se umili, a fi supus. Sl. sŭmĕriti (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 197). – Der. smerenie, s. f. (umilire, supușenie; umilință), din sl. sŭmĕrenije; smericiune, s. f. (înv., umilință); smerelnic, adj. (înv., umil); smeren, adj. (înv., umil), din sl. sŭmĕrĭnikŭ.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (V401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
smerit, smerităadjectiv
- 1. Devotat, fidel, modest, nestrămutat, preaplecat, respectuos, statornic, supus, umil. DEX '09 DLRLC DEX '98sinonime: devotat fidel modest nestrămutat preaplecat respectuos statornic supus umil
- Vorbea liniștit. Noi ascultam smeriți cu ochii în jos, și cuvintele lui ne pălmuiau. VLAHUȚĂ, O. A. 496. DLRLC
- Iară eu, mîncînd lupește, mă făceam smerit și numai rîdeam în mine. CREANGĂ, A. 61. DLRLC
- Smerit în genunchi pică Și de fală se dezbracă. ALECSANDRI, P. A. 44. DLRLC
- Ci prin flori întrețesute printre gratii luna moale, Sfiicioasă și smerită și-au vărsat razele sale. EMINESCU, O. I 76. DLRLC
- Vorbește smerit, cam din vîrful limbii, și nu se supără niciodată. STĂNOIU, C. I. 84. DLRLC
- 1.1. Credincios, cucernic, evlavios, pios. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: credincios cucernic evlavios pios
- Cîntări smerite se înălțau de sub bolțile de piatră. SADOVEANU, O. VII 214. DLRLC
-
-
etimologie:
- smeri DEX '09 DEX '98
smeri, smerescverb
- 1. A avea o atitudine umilă, modestă, supusă, plină de respect. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Destulă cinste că arhiducele stă de vorbă cu noi, chiar dacă nu dobîndim nimic. Poporul aude și se smerește. VORNIC, P. 141. DLRLC
- Dumneavoastră, cinstiți părinți, De la inimă să vă smeriți Și fiii să vă blagosloviți. SEVASTOS, N. 171. DLRLC
- Noi acestor părinți Ne-om ruga Și dumnealor pre fii i-or ierta, Că noi ne-om smeri Și de rost om grăi. TEODORESCU, P. P. 166. DLRLC
- 1.1. A se arăta plin de cucernicie, de evlavie față de Dumnezeu. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- 1.2. A înfrânge mândria cuiva; a face să se smerească.. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: supune umili îngenunchea
- El smeri pe poloni... pe tătari; deveni spaima otomanilor. HASDEU, I. V. XIX. DLRLC
-
-
etimologie:
- sŭmĕriti DEX '09 DEX '98 NODEX