18 definiții pentru smeri zmeri


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SMERÍ, smeresc, vb. IV. Refl. A avea o atitudine umilă, modestă, supusă, plină de respect. ♦ (Bis.) A se arăta plin de cucernicie, de evlavie față de Dumnezeu. ♦ Tranz. (Înv.) A înfrânge mândria cuiva; a umili. – Din sl. sŭmĕriti.

SMERÍ, smeresc, vb. IV. Refl. A avea o atitudine umilă, modestă, supusă, plină de respect. ♦ (Bis.) A se arăta plin de cucernicie, de evlavie față de Dumnezeu. ♦ Tranz. (Înv.) A înfrânge mândria cuiva; a umili. – Din sl. sŭmĕriti.

smeri [At: PSALT. HUR. 123v/9 / Pzi: ~resc / V: (înv) zm~, smiri, (reg) ~rei / E: slv съмѣріати] 1 vr A adopta o atitudine umilă, supusă, plină de respect Si: a se umili, (înv) a se mici1, a se micșora, a se milcui, a se molcomi. 2 vr (Mar; Trs) A se mândri. 3 vr (Reg) A se fandosi (1). 4 vr (Reg) A șovăi1. 5 vt (Înv) A umili. 6 vt (Pex) A înfrânge. 7 vt (Îvr; c. i. femei) A viola. 8 vt (Înv) A chinui (1). 9 vr (Îvr) A scădea. 10 vr (Bis) A se supune preceptelor religiei creștine și autorității lui Dumnezeu Si: a se pleca, a se supune, a se umili. 11 vr (Bis) A avea o atitudine cucernică în fața divinității Si: a se pleca, a se supune, a se umili. 12 vr (Înv; ccd) A se ruga1. 13 vr (Înv) A se căi (2).

SMERÍ, smeresc, vb. IV. Refl. A adopta o atitudine umilă, modestă, supusă; (Bis.) a se arăta plin de cucernicie, de evlavie față de dumnezeu. Destulă cinste că arhiducele stă de vorbă cu noi, chiar dacă nu dobîndim nimic. Poporul aude și se smerește. VORNIC, P. 141. Dumneavoastră, cinstiți părinți, De la inimă să vă smeriți Și fiii să vă blagosloviți. SEVASTOS, N. 171. Noi acestor părinți Ne-om ruga Și dumnealor pre fii i-or ierta, Că noi ne-om smeri Și de rost om grăi. TEODORESCU, P. P. 166. ♦ Tranz. (Învechit) A înfrînge mîndria cuiva, a umili, a supune, a îngenunchea. El smeri pe poloni... pe tătari; deveni spaima otomanilor. HASDEU, I. V. XIX.

A SMERÍ ~ésc tranz. înv. A face să se smerească. /<sl. sumĕrjati

A SE SMERÍ mă ~ésc intranz. 1) A manifesta o atitudine de recunoaștere a superiorității sau puterii cuiva; a se pleca; a se închina. 2) rel. A se arăta plin de cucernicie. /<sl. sumĕrjati

smerì v. a (se) umili. [Slav. SŬMIRITI].

smerésc v. tr. (vsl. sŭmĭeriti, a umili, d. mĭera, măsură. V. nemeresc). Vechĭ. Stimez, mă tem de: barbat de price eram eŭ, și poporul mieŭ și fiiĭ luĭ Ammon mă smerea (Bibl. Jud. 12). V. refl. Mă las în jos: toată valea se va umplea și tot muntele se va smeri (Ev. 1894, Luca, 3, 5,). Azĭ. Fig. Mă arăt smerit: se smerea cînd se vedea pintre străinĭ. – Și zm- în vest.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!smerí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smeréște, imperf. 3 sg. se smereá; conj. prez. 3 să se smereáscă

smerí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smerésc, imperf. 3 sg. smereá; conj. prez. 3 sg. și pl. smereáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SMERÍ vb. 1. v. umili. 2. a se pleca, a se supune, a se umili. (Se ~ în fața divinității.)

SMERÍ vb. v. căi, înjosi, ploconi, pocăi, regreta, umili.

SMERI vb. 1. a se umili, (înv.) a se mici, a se micșora, a se milcui, a se molcomi. (Nu te mai ~ atîta în fața lui.) 2. a se pleca, a se supune, a se umili. (Se ~ în fața divinității.)

smeri vb. v. CĂI. ÎNJOSI. PLOCONI. POCĂI. REGRETA. UMILI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

smerí (-résc, -ít), vb. refl. – A se umili, a fi supus. Sl. sŭmĕriti (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 197). – Der. smerenie, s. f. (umilire, supușenie; umilință), din sl. sŭmĕrenije; smericiune, s. f. (înv., umilință); smerelnic, adj. (înv., umil); smeren, adj. (înv., umil), din sl. sŭmĕrĭnikŭ.

Intrare: smeri
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smeri
  • smerire
  • smerit
  • smeritu‑
  • smerind
  • smerindu‑
singular plural
  • smerește
  • smeriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • smeresc
(să)
  • smeresc
  • smeream
  • smerii
  • smerisem
a II-a (tu)
  • smerești
(să)
  • smerești
  • smereai
  • smeriși
  • smeriseși
a III-a (el, ea)
  • smerește
(să)
  • smerească
  • smerea
  • smeri
  • smerise
plural I (noi)
  • smerim
(să)
  • smerim
  • smeream
  • smerirăm
  • smeriserăm
  • smerisem
a II-a (voi)
  • smeriți
(să)
  • smeriți
  • smereați
  • smerirăți
  • smeriserăți
  • smeriseți
a III-a (ei, ele)
  • smeresc
(să)
  • smerească
  • smereau
  • smeri
  • smeriseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zmeri
  • zmerire
  • zmerit
  • zmeritu‑
  • zmerind
  • zmerindu‑
singular plural
  • zmerește
  • zmeriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zmeresc
(să)
  • zmeresc
  • zmeream
  • zmerii
  • zmerisem
a II-a (tu)
  • zmerești
(să)
  • zmerești
  • zmereai
  • zmeriși
  • zmeriseși
a III-a (el, ea)
  • zmerește
(să)
  • zmerească
  • zmerea
  • zmeri
  • zmerise
plural I (noi)
  • zmerim
(să)
  • zmerim
  • zmeream
  • zmerirăm
  • zmeriserăm
  • zmerisem
a II-a (voi)
  • zmeriți
(să)
  • zmeriți
  • zmereați
  • zmerirăți
  • zmeriserăți
  • zmeriseți
a III-a (ei, ele)
  • zmeresc
(să)
  • zmerească
  • zmereau
  • zmeri
  • zmeriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

smeri zmeri

  • 1. A avea o atitudine umilă, modestă, supusă, plină de respect.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 3 exemple
    exemple
    • Destulă cinste că arhiducele stă de vorbă cu noi, chiar dacă nu dobîndim nimic. Poporul aude și se smerește. VORNIC, P. 141.
      surse: DLRLC
    • Dumneavoastră, cinstiți părinți, De la inimă să vă smeriți Și fiii să vă blagosloviți. SEVASTOS, N. 171.
      surse: DLRLC
    • Noi acestor părinți Ne-om ruga Și dumnealor pre fii i-or ierta, Că noi ne-om smeri Și de rost om grăi. TEODORESCU, P. P. 166.
      surse: DLRLC

etimologie: