15 definiții pentru umil

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UMÍL, -Ă, umili, -e, adj. 1. Care are o atitudine modestă, de om simplu, sărac, fără pretenții; care are o atitudine supusă, ascultătoare, smerită. 2. (Despre manifestări ale oamenilor) Care arată, trădează, denotă pe omul umil (1), caracteristic unui om umil. ♦ (Despre obiecte, locuri etc.) Sărăcăcios. – Din lat. humilis.

UMÍL, -Ă, umili, -e, adj. 1. Care are o atitudine modestă, de om simplu, sărac, fără pretenții; care are o atitudine supusă, ascultătoare, smerită. 2. (Despre manifestări ale oamenilor) Care arată, trădează, denotă pe omul umil (1), caracteristic unui om umil. ♦ (Despre obiecte, locuri etc.) Sărăcăcios. – Din lat. humilis.

umil, ~ă [At: ASACHI, S. L. I, 149 / Pl: ~i, ~e / E: lat humilis cf fr humble] 1-2 smf, a (Om) care adoptă o atitudine supusă Si: umilit (2), (îrg) ofilit. 3 a (Adesea în exprimări convenționale sau în formule de politețe) Care exprimă un respect profund față de cineva sau ceva. 4 a Care provine din pietate, modestie. 5-6 smf, a (Om) care este de condiție socială modestă Si: sărac, simplu, obscur. 7-8 smf, a (Om) lipsit de importanță Si: sărac, simplu, obscur. 9 a (D. condiția socială) Modest. 10-11 av, a (Adesea în formule sau exprimări convenționale) (într-un mod) caracteristic omului umil (2). 12 a Lipsit de pretenții, de importanță, de strălucire Si: modest, neînsemnat, sărăcăcios, simplu, umilit (12).

UMÍL, -Ă, umili, -e, adj. 1. (Despre persoane) Care, fiind (sau avînd sentimentul că este) inferior altora, adoptă o atitudine plecată, supusă, smerită; p. ext. lipsit de importanță, neînsemnat, modest, simplu; (despre lucruri) lipsit de fast, sărăcăcios. Abia acum... vedeai cît de umilă și de bolnăvicioasă este ea. PAS, Z. I 266. Un sat umil făcea față tuturor adversităților firii. BOGZA, C. O. 241. Iar lucrătoarei cu obraji ca ceara, Cînd iese din umil atelier, Îi prinzi mărgele fine și mărunte. CAZIMIR, L. U. 38. ◊ Fig. Ciudați, umili, năpădiți de mari tristeți... [bivolii] se mulțumesc cu puțin. BOGZA, C. O. 295. ◊ (Substantivat) Lumea celor umili îl ademenește îndeobște. ANGHEL, PR. 156. 2. (Despre atitudini sau manifestări ale oamenilor) Caracteristic unui om umil (1). Nu-i glumă! dom’ primar, făcu țăranul reluîndu-și glasul umil obișnuit. REBREANU, R. I 235.

UMÍL, -Ă adj. 1. (Despre oameni) Care are sentimentul, conștiința lipsei sale de valoare, a inferiorității lui; smerit, modest. 2. (Fig.) Cu o înfățișare neîngrijită, urâtă. ♦ Neînsemnat; simplu, modest. ♦ Sărac, sărăcăcios. [< lat. humilis, cf. it. umile].

UMÍL, -Ă adj. 1. care are sentimentul, conștiința lipsei sale de valoare, a inferiorității lui; smerit, modest. 2. (fig.) cu o înfățișare neîngrijită, urâtă. ◊ neînsemnat; simplu, modest. ◊ sărac, sărăcăcios. (< lat. humilis)

UMÍL ~ă (~i, ~e) și adverbial 1) (despre persoane) Care vădește un sentiment de inferioritate; plin de smerenie; smerit. 2) (despre persoane) Care are o atitudine simplă; lipsit de pretenții; modest. 3) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă un comportament foarte respectuos; caracterizat prin supunere și prin modestie. Manieră ~ă. Voce ~ă. 4) rar (despre obiecte, încăperi, locuri etc.) Care denotă sărăcie; caracterizat prin sărăcie; sărăcăcios. /<lat. humilis

umil a. 1. plin de umilință: umil înaintea lui D-zeu; 2. respectuos, plecat: umil înaintea celor mari; 3. modest: stare umilă.

*úmil, -ă adj. (lat. húmilis, scund, d. humus, pămînt; fr. humble). Smerit, modest, nepretențios: om, caracter umil. Fig. De jos, modest: origine úmilă. Jos, scund, pitic, modest: casă úmilă. Adv. A intra úmil. – Ob. (dar nu maĭ bine!) umíl, V. umilit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

umil adj. m., pl. umili; f. umi, pl. umile

umil adj. m., pl. umili; f. umilă, pl. umile

umíl adj. m., pl. umíli; f. sg. umílă, pl. umíle

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

UMÍL adj. 1. v. supus. 2. smerit, (fam.) spăsit. (Avea o figură ~.) 3. v. servil. 4. v. biet. 5. v. neînsemnat. (Deținea o funcție ~.) 6. v. modest. 7. v. sărăcăcios. 8. mizerabil, sărac, sărăcăcios. (Un interior ~.)

UMIL adj. 1. plecat, smerit, supus, umilit, (livr.) obsecvios, (înv.) smernic, suplecat. (O persoană ~.) 2. smerit, (fam.) spăsit. (Avea o figură ~.) 3. servil, slugarnic, supus, (livr.) obsecvios, (înv.) slugăresc, slugos. (O atitudine ~.) 4. biet, neînsemnat, obscur. (Un ~ amploiat.) 5. modest, neînsemnat, simplu. (Deținea o funcție ~.) 6. modest, simplu, (înv. și pop.) prost, (înv.) prostatic. (De condiții ~.) 7. sărăcăcios, (rar) meschin, (fam.) calicos. (O casă ~.) 8. mizerabil, sărac, sărăcăcios. (Un interior ~.)

Intrare: umil
umil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • umil
  • umilul
  • umilu‑
  • umi
  • umila
plural
  • umili
  • umilii
  • umile
  • umilele
genitiv-dativ singular
  • umil
  • umilului
  • umile
  • umilei
plural
  • umili
  • umililor
  • umile
  • umilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

umil, umiadjectiv

  • 1. Care are o atitudine modestă, de om simplu, sărac, fără pretenții; care are o atitudine supusă, ascultătoare, smerită. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Abia acum... vedeai cît de umilă și de bolnăvicioasă este ea. PAS, Z. I 266. DLRLC
    • format_quote figurat Ciudați, umili, năpădiți de mari tristeți... [bivolii] se mulțumesc cu puțin. BOGZA, C. O. 295. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Lumea celor umili îl ademenește îndeobște. ANGHEL, PR. 156. DLRLC
  • 2. figurat Cu o înfățișare neîngrijită, urâtă. DN
  • 3. (Despre manifestări ale oamenilor) Care arată, trădează, denotă pe omul umil (1.), caracteristic unui om umil. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu-i glumă! dom' primar, făcu țăranul reluîndu-și glasul umil obișnuit. REBREANU, R. I 235. DLRLC
    • 3.1. Despre obiecte, locuri etc.: sărac, sărăcăcios. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Un sat umil făcea față tuturor adversităților firii. BOGZA, C. O. 241. DLRLC
      • format_quote Iar lucrătoarei cu obraji ca ceara, Cînd iese din umil atelier, Îi prinzi mărgele fine și mărunte. CAZIMIR, L. U. 38. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.