15 definiții pentru fidel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fidel, ~ă [At: ODOBESCU, S. II, 352 / Pl: ~i, ~e / E: fr fidèle, lat fidelis] 1 a Statornic în sentimente, în convingeri Si: credincios, devotat. 2 a (D. o persoană căsătorită) Care nu are legături extraconjugale. 3 a Care reproduce, urmează cu exactitate un model, o normă, un obicei. 4 a Care păstrează (ceva) întocmai. 5 av În mod exact.

FIDÉL, -Ă, fideli, -e, adj. 1. Statornic în sentimente, în convingeri etc.; foarte devotat, credincios. 2. Care reproduce, urmează cu exactitate un model, o normă, un obicei; care păstrează (ceva) întocmai. Traducere fidelă. ♦ (Adverbial) În mod exact, cu exactitate. – Din fr. fidèle, lat. fidelis.

FIDÉL, -Ă, fideli, -e, adj. 1. Statornic în sentimente, în convingeri etc.; foarte devotat, credincios. 2. Care reproduce, urmează cu exactitate un model, o normă, un obicei; care păstrează (ceva) întocmai. Traducere fidelă. ♦ (Adverbial) În mod exact, cu exactitate. – Din fr. fidèle, lat. fidelis.

FIDÉL, -Ă, fideli, -e, adj. 1. Statornic în sentimente (față de cineva sau ceva); foarte devotat, credincios. Prieten fidel. 2. Care urmează cu exactitate un model, o normă, un obicei; care păstrează (ceva) întocmai. Memorie fidelă.Comisiunea... ar putea imputa [traducătorului] de a se depărta, adeseori fără necesitate, de la structura frazeologiei latine, spre a produce fraze romînești... mai puțin elegante decît ar fi fost o traducțiune simplă și fidelă a textului latin. ODOBESCU, S. II 352. ◊ (Adverbial) [Traducătorul] s-a pătruns bine de înțelesul autorului său, pe- care-l urmărește foarte fidel... în frazeologia lui. ODOBESCU, S. II 372.

FIDÉL, -Ă adj. 1. Care păstrează credință; credincios, devotat. ♦ (Despre soți) Care nu se înșală, care nu au legături extraconjugale. 2. Exact; care păstrează, reproduce (ceva) întocmai. [< fr. fidèle, cf. lat. fidelis].

FIDÉL, -Ă adj. 1. statornic în sentimente; credincios, devotat. 2. exact; care păstrează, reproduce (ceva) întocmai. (< fr. fidèle, lat. fidelis)

FIDÉL ~ă (~i, ~e) și adverbial 1) Care manifestă un atașament constant; caracterizat prin statornicie în convingeri, atitudini și sentimente; credincios; devotat. 2) Care reproduce întocmai un model; conform originalului. Traducere ~ă. /<fr. fidele, lat. fidelis

fidel a. 1. care se ține de cuvânt, care stărue în afecțiunile sau opiniunile sale;2. exact: traducător fidel; 3. credincios, cu totul devotat: amic fidel.

*fidél, -ă adj. (lat. fidelis, d. fides, credință. V. des-fid, per-fid, affidavit).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fidél adj. m., pl. fidéli; f. fidélă, pl. fidéle

fidél adj. m., pl. fidéli; f. sg. fidélă, pl. fidéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FIDÉL adj. 1. cinstit, credincios, devotat, nestrămutat, statornic, (livr.) leal, loial, (reg.) slugarnic, (înv.) smerit. (O soție fidelă; prieten fidel.) 2. v. exact.

FIDEL adj. 1. cinstit, credincios, devotat, nestrămutat, statornic, (livr.) leal, loial, (reg.) slugarnic, (înv.) smerit. (O soție ~; prieten ~.) 2. exact. (O reproducere ~.)

Fidel ≠ adulter, infidel, nefidel


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

fidél (fidélă), adj. – Credincios, leal, statornic în sentimente. Fr. fidèle. Înv., se folosește numai cu o nuanță comico-melodramatică ca și der. săi (din fr.): fidelitate, s. f.; infidel, adj.; infidelitate, s. f.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

Fidel (cuv. germ.) v. fidula (2).

Intrare: fidel
fidel adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fidel
  • fidelul
  • fidelu‑
  • fide
  • fidela
plural
  • fideli
  • fidelii
  • fidele
  • fidelele
genitiv-dativ singular
  • fidel
  • fidelului
  • fidele
  • fidelei
plural
  • fideli
  • fidelilor
  • fidele
  • fidelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)