opțiuni
  • info

12 definiții pentru cucernic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUCERNIC, -Ă, cucernici, -ce, adj. Evlavios, cuvios, religios, pios, smerit. ♦ (Adesea substantivat) Titlu care se dă preoților. – Cuceri + suf. -nic.

CUCERNIC, -Ă, cucernici, -ce, adj. Evlavios, cuvios, religios, pios, smerit. ♦ (Adesea substantivat) Titlu care se dă preoților. – Cuceri + suf. -nic.

cucernic, ~ă a [At: N. COSTIN, L. II, 89/38 / Pl: ~ici, ~ice / E: cuceri + -nic] 1 Supus. 2 Respectuos. 3 Cuviincios. 4 Modest. 5 Blând. 6 Devotat. 7 Drept. 8 Cuvios. 9 Obiectiv. 10-11 Calificativ de respect dat mai ales fețelor bisericești și bătrânilor. 12 Evlavios.

CUCERNIC, -Ă, cucernici, -e, adj. Care are o atitudine evlavioasă; cuvios, pios, religios. V. bigot. Amurgul învesmîntă-n umbre Smerita frunzei frămîntare, Și pare tînguiosul freamăt Un glas cucernic de tropare. GOGA, P. 50. Era odată un sihastru... cucernic și evlavios. RETEGANUL, P. II 65.

CUCERNIC ~că (~ci, ~ce) Care respectă cu strictețe prescripțiile religiei; cuvios; religios; evlavios; pios. /a cuceri + suf. ~nic

cucernic a. 1. smerit, evlavios: cucernică închinare; 2. titlu dat preoților: cucernice părinte!

cucérnic, -ă adj. (d. a cuceri). Smerit, evlavios: preut cucernic, o cucernică închinăcĭune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cucernic adj. m., pl. cucernici; f. cucernică, pl. cucernice

cucernic adj. m., pl. cucernici; f. cucernică, pl. cucernice

cucernic adj. m., pl. cucernici; f. sg. cucernică, pl. cucernice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CUCERNIC adj. v. credincios.

CUCERNIC adj. (BIS.) credincios, cuvios, evlavios, pios, preacredincios, religios, smerit, (franțuzism) devot, (înv. și reg.) smernic, (înv.) blagocestiv, pietos, pravoslavnic, rîvnitor, bine-credincios. (Om ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cucernic, -ă, (cuciarnic, cuciernic), adj. – Plăcut, simpatic, mândru; hireș, frumos. – Din cuceri „a-și atrage simpatia” (< lat. *conquerire) + -nic.

Intrare: cucernic
cucernic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cucernic
  • cucernicul
  • cucernicu‑
  • cucernică
  • cucernica
plural
  • cucernici
  • cucernicii
  • cucernice
  • cucernicele
genitiv-dativ singular
  • cucernic
  • cucernicului
  • cucernice
  • cucernicei
plural
  • cucernici
  • cucernicilor
  • cucernice
  • cucernicelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cucernic, cucernicăadjectiv

  • 1. Credincios, cuvios, evlavios, pios, religios, smerit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: credincios cuvios evlavios pios religios smerit
    • format_quote Amurgul învesmîntă-n umbre Smerita frunzei frămîntare, Și pare tînguiosul freamăt Un glas cucernic de tropare. GOGA, P. 50. DLRLC
    • format_quote Era odată un sihastru... cucernic și evlavios. RETEGANUL, P. II 65. DLRLC
etimologie:
  • Cuceri + sufix -nic. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.