modest, ~ă [At: MAIOR, T. 231/23 Pl: ~ești, ~e / E: lat modestus, it modesto, fr modeste] 1-2 av, a (Într-un mod) care este lipsit de îngâmfare. 3-4 av, a (Într-un mod) care este măsurat în comportare, în pretenții Si: moderat (1), ponderat, temperat. 5-6 av, a (Într-un mod) care este pătruns de respect față de semenii săi. 7 a De proporții mici. 8-9 a, av (Care este) fară mare valoare sau pretenții. 10-11 a, av (Care este) lipsit de importanță sau de strălucire Si: simplu. 12 a (D. sume de bani, prețuri, avere etc.) Redus. 13 a (D. sume de bani, prețuri, avere etc.) Potrivit.

MODEST, -Ă, modești, -ste, adj. 1. (Despre persoane) Care are despre sine o părere lipsită de îngîmfare, căruia nu-i place să se laude; p. ext. fără pretenții (mari), simplu, moderat. Își dezbrăcă blana și o atîrnă modest lîngă soba de fier. C. PETRESCU, A. 280. Angelica, deși modestă, tînără și frumoasă avea un defect mare: nu avea zestre! NEGRUZZI, S. I 109. (Adverbial) Cred că averea pe care o am îmi ajunge să trăiesc modest. CAMIL PETRESCU, U. N. 41. 2. De valoare redusă, neînsemnat, simplu, mediocru; (în legătură cu valori bănești) ieftin. Descoperi și un restaurant modest. C. PETRESCU, Î. II 244. Nădăjduiesc că se va găsi un locșor în coloanele dv. pentru modesta mea încercare lirică. CARAGIALE, O. VII 333. Palat gotic împrejurat de modeste case țărănești. NEGRUZZI, S. I 192.

MODEST, -Ă adj. Stăpînit de modestie, plin de modestie; lipsit de îngîmfare; (p. ext.) nepretențios, simplu, decent, cumpătat, neimportant. [Cf. fr. modeste, it. modesto, lat. modestus].

MODEST, -Ă adj. 1. lipsit de îngâmfare; nepretențios. 2. mic; lipsit de importanță sau de strălucire. (< lat. modestus, fr. modeste, it. modesto)

MODEST ~stă (~ști, ~ste) 1) (despre persoane) Care manifestă o atitudine rezervată față de propriile merite; lipsit de îngâmfare. 2) Care are o atitudine simplă; lipsit de pretenții. 3) Care este simplu și fără fast. 4) Care este de valoare mică; cu valoare redusă. Contribuție ~stă. Salariu ~. /<lat. modestus, fr. modeste, it. modesto

modest a. 1. moderat în purtarea și vieața sa, rezervat: un june modest; 2. nepretențios, cui nu-i place a vorbi de sine: scriitor modest; 3. mediocru, simplu: o cameră modestă.

*modést, -ă adj. (lat. modestus, d. modus, măsură). Care cugetă saŭ vorbește despre el fără fudulie: adevăratu savant e tot-de-a-una modest. Care arată lipsa acesteĭ fuduliĭ: aer modest. Moderat, rezervat, nepretențios: a fi modest în pretențiunĭ. Sfios, rușinos: un tînăr modest. Simplu, fără bogăție: o casă modestă. Adv. Cu modestie: a se retrage modest.

modest adj. m., pl. modești; f. modestă, pl. modeste

modest adj. m., pl. modești; f. modestă, pl. modeste

modest adj. m., pl. modești; f. sg. modestă, pl. modeste

MODEST adj. 1. (Ban.) smirom, (înv.) smerit. (Era un om extrem de ~.) 2. simplu, umil, (înv. și pop.) prost, (înv.) prostatic. (De condiție ~.) 3. v. neînsemnat. 4. v. nepretențios. 5. v. mediocru. 6. sărac, sărăcăcios, simplu. (O nuntă ~.) 7. (fig.) timid. (Un început ~.)

MODEST adj. 1. (Ban.) smirom, (înv.) smerit. (Era un om extrem de ~.) 2. simplu, umil, (înv. și pop.) prost, (înv.) prostatic. (De condiții ~.) 3. neînsemnat, simplu, umil. (Un ~ funcționar de bancă.) 4. nepretențios, simplu. (Un restaurant ~.) 5. mediocru, redus, scăzut. (Scriere de valoare ~.) 6. sărac, sărăcăcios, simplu. (O nuntă ~.) 7. (fig.) timid. (Un început ~.)

Modest ≠ arogant, fudul, încrezut, infatuat, înfumurat, îngâmfat, lăudăros, mândru, orgolios, trufaș, vanitos, prezumțios, semeț

MODÉST, -Ă adj. 1. Care este lipsit de îngîmfare, care este măsurat în comportare, în pretenții, moderat (I 1), temperat, ponderat; care este pătruns de respect față de semenii săi. Muierile, care se văd aici, sînt frumoase; ci fără mîndrie, modeste (de omenie) și date spre lucru. MAIOR, T. 231/23, cf. BUDAI-DELEANU, LEX. Modest (înfrînat). VÎRNAV, F. M. I, 57^v/23. O soție credincioasă bărbatului său . . . precum și modestă. FL (1838), 50¹/40. Modest = sfiit, neiubitori de fală. ASACHI, P. 162/30. Poporul Moldovei, mai modest decît alte popoare. . . n-au cerut de la ocîrmuitoriul lui altă nimică, decît îndreptarea abuzurilor (a. 1848). URICARIUL, X, 1, cf. NEGULICI, STAMATI, D., POLIZU. Angelica, deși modestă, tînără și frumoasă, ave un defect mare: nu ave zestre. NEGRUZZI, S. I, 109, cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU. Juni cît se poate de modești. LM. Purtare modestă. id. ib., cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. Încerca să se convingă că Elenuța nici nu seamănă cu celelalte surori, că e modestă, prea modestă chiar. AGÎRBICEANU, A. 46, cf. ȘĂINEANU, D. U., PETRESCU, A. 280. lașul. . . cu oameni timizi și modești, care surîd ușor și vorbesc moale. TEODOREANU, M. II, 169, cf. SCRIBAN, D. Era bun, modest și, cîteodată, vesel ca un copil. SADOVEANU, E. 167. Avu . . . prilejul să-și dea seama că modestul Pascalopol. . . era, acasă la el, un om foarte subțire. CĂLINESCU, E. O. I, 84. ◊ (Substantivat, depreciativ, în legătură cu verbul „a face”) A face pe modestul, COSTINESCU. Ce urît îți șade cînd încerci să faci pe modestul ! C. PETRESCU, C. V. 195. ◊ (Adverbial) Cred că averea pe care o am îmi ajunge să trăiesc modest. CAMIL PETRESCU, U. N. 41. Se îmbrăca modest și cu discretă căutare. CĂLINESCU, S. 257. 2. De proporții mici; fără mare valoare sau pretenții; lipsit de importanță sau de strălucire ; simplu. Vezi. . . acel palat gotic împregiurat de modeste case țărănești. NEGRUZZI, S. I, 192, cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU. Intru într-un birt modest să gust ceva. CARAGIALE, O. II, 132. Aprobarea d-tale pentru modestul meu talent liric m-a atins pînă-n suflet. id. ib. VII, 36. O modestă căscioară. ODOBESCU, ap. DDRF. S-a mulțumit cu modestul post de institutor în Tecuci. PETICĂ, O. 315. Îi oferi îndată un loc de funcționar la banca lui, deocamdată modest. REBREANU, R. I, 41. Descoperi și un restaurant modest. C. PETRESCU, Î. II, 244. Poți fi excepțional sau poți rămine un modest instrumentist. CĂLINESCU, S. 705. Casa, clădită din bîrne de lemn, cu un singur etaj, e modestă. STANCU, U.R.S.S. 40. Pupitrele erau așezate pe o modestă estradă de lemn. SCÎNTEIA, 1966, nr. 7136. ♦ (Despre sume de bani, prețuri, avere etc.) Redus; potrivit, mijlociu (I 3). Avere modestă. LM. S-a înțeles cu d-na Gavrilaș să-l primească și pe el la masă, plătind o sumă modestă. REBREANU, R. I, 24. Se alese . . . cu o sumă însemnată pentru bugetul modest al familiei. V. ROM. septembrie 1954, 138. Comerțul va primi în anul viitor mai multe produse la prețuri accesibile populației cu venituri mai modeste. SCÎNTEIA, 1966, nr. 7 207. – Pl.: modești, -ste. – Din lat. modestus, it. modesto, fr. modeste.