modest, ~ă [At: MAIOR, T. 231/23 Pl: ~ești, ~e / E: lat modestus, it modesto, fr modeste] 1-2 av, a (Într-un mod) care este lipsit de îngâmfare. 3-4 av, a (Într-un mod) care este măsurat în comportare, în pretenții Si: moderat (1), ponderat, temperat. 5-6 av, a (Într-un mod) care este pătruns de respect față de semenii săi. 7 a De proporții mici. 8-9 a, av (Care este) fară mare valoare sau pretenții. 10-11 a, av (Care este) lipsit de importanță sau de strălucire Si: simplu. 12 a (D. sume de bani, prețuri, avere etc.) Redus. 13 a (D. sume de bani, prețuri, avere etc.) Potrivit.

MODÉST, -Ă, modești, -ste, adj. 1. (Despre persoane) Care are despre sine o părere lipsită de îngîmfare, căruia nu-i place să se laude; p. ext. fără pretenții (mari), simplu, moderat. Își dezbrăcă blana și o atîrnă modest lîngă soba de fier. C. PETRESCU, A. 280. Angelica, deși modestă, tînără și frumoasă avea un defect mare: nu avea zestre! NEGRUZZI, S. I 109. (Adverbial) Cred că averea pe care o am îmi ajunge să trăiesc modest. CAMIL PETRESCU, U. N. 41. 2. De valoare redusă, neînsemnat, simplu, mediocru; (în legătură cu valori bănești) ieftin. Descoperi și un restaurant modest. C. PETRESCU, Î. II 244. Nădăjduiesc că se va găsi un locșor în coloanele dv. pentru modesta mea încercare lirică. CARAGIALE, O. VII 333. Palat gotic împrejurat de modeste case țărănești. NEGRUZZI, S. I 192.

MODÉST, -Ă adj. Stăpânit de modestie, plin de modestie; lipsit de îngâmfare; (p. ext.) nepretențios, simplu, decent, cumpătat, neimportant. [Cf. fr. modeste, it. modesto, lat. modestus].

MODÉST, -Ă adj. 1. lipsit de îngâmfare; nepretențios. 2. mic; lipsit de importanță sau de strălucire. (< lat. modestus, fr. modeste, it. modesto)

MODÉST ~stă (~ști, ~ste) 1) (despre persoane) Care manifestă o atitudine rezervată față de propriile merite; lipsit de îngâmfare. 2) Care are o atitudine simplă; lipsit de pretenții. 3) Care este simplu și fără fast. 4) Care este de valoare mică; cu valoare redusă. Contribuție ~stă. Salariu ~. /<lat. modestus, fr. modeste, it. modesto

modest a. 1. moderat în purtarea și vieața sa, rezervat: un june modest; 2. nepretențios, cui nu-i place a vorbi de sine: scriitor modest; 3. mediocru, simplu: o cameră modestă.

*modést, -ă adj. (lat. modestus, d. modus, măsură). Care cugetă saŭ vorbește despre el fără fudulie: adevăratu savant e tot-de-a-una modest. Care arată lipsa acesteĭ fuduliĭ: aer modest. Moderat, rezervat, nepretențios: a fi modest în pretențiunĭ. Sfios, rușinos: un tînăr modest. Simplu, fără bogăție: o casă modestă. Adv. Cu modestie: a se retrage modest.

modest adj. m., pl. modești; f. modestă, pl. modeste

modest adj. m., pl. modești; f. modestă, pl. modeste

modést adj. m., pl. modéști; f. sg. modéstă, pl. modéste

MODÉST adj. 1. (Ban.) smirom, (înv.) smerit. (Era un om extrem de ~.) 2. simplu, umil, (înv. și pop.) prost, (înv.) prostatic. (De condiție ~.) 3. v. neînsemnat. 4. v. nepretențios. 5. v. mediocru. 6. sărac, sărăcăcios, simplu. (O nuntă ~.) 7. (fig.) timid. (Un început ~.)

MODEST adj. 1. (Ban.) smirom, (înv.) smerit. (Era un om extrem de ~.) 2. simplu, umil, (înv. și pop.) prost, (înv.) prostatic. (De condiții ~.) 3. neînsemnat, simplu, umil. (Un ~ funcționar de bancă.) 4. nepretențios, simplu. (Un restaurant ~.) 5. mediocru, redus, scăzut. (Scriere de valoare ~.) 6. sărac, sărăcăcios, simplu. (O nuntă ~.) 7. (fig.) timid. (Un început ~.)

Modest ≠ arogant, fudul, încrezut, infatuat, înfumurat, îngâmfat, lăudăros, mândru, orgolios, trufaș, vanitos, prezumțios, semeț