PONOSI, ponosesc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop.) A face ca un obiect (de îmbrăcăminte) să-și piardă aspectul și coloritul inițial; a murdări, a uza, a degrada (prin întrebuințare îndelungată). ◊ Refl. Haina s-a ponosit. 2. (Înv. și reg.) A bârfi, a ponegri, a defăima; a calomnia, a discredita. – Din sl. ponositi. Cf. ponos.

ponosi² [At: L. COSTIN, GR. BĂN. 163 / Pzi: ~sesc / E: bg поноси] 1 vi (Ban; ccd pp) A-i prii. 2 vt (Reg) A suporta.

ponosi¹ [At: R. POPESCU, ap. CM I, 537 / Pzi: ~sesc / E: ponos] 1 vt (Îrg) A defăima pe cineva. 2 vt (Îrg) A discredita pe cineva. 3-4 vtr (Pop) (A face să-și piardă sau) a-și pierde culoarea, aspectul inițial, erodându-se prin uzură, vechime etc. Si: a (se) uza. 5-6 vtr (Pop; pex) A (se) strica. 7-8 vtr (Pop) A (se) murdări. 9 vr (Mar; d. fața omului) A căpăta un aspect neplăcut din cauza oboselii, a suferinței, etc. Si: a se urâți.

ponosit, ~ă a [At: DOSOFTEI, PS. 347/3 / Pl: ~iți, ~e / E: ponosi¹] 1 (Înv) Rușinat. 2 (Înv) Abătut. 3 (Înv) Supărat. 4 (Îrg; d. oameni) Defăimat. 5 (Îrg; d. oameni) Discreditat. 6 (Pop; d. obiecte de îmbrăcăminte, pânzeturi, stofe etc.) Care și-a pierdut culoarea, aspectul inițial, degradându-se din cauza uzurii, vechimii etc. Si: degradat, uzat, rupt. 7 (Pop; pex) Stricat. 8 (Pop; pex) Murdar. 9 (Trs; d. fața omului) Care are un aspect neplăcut din cauza oboselii, a suferinței etc.

PONOSI, ponosesc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop.) A face ca un obiect (de îmbrăcăminte) să-și piardă aspectul și coloritul inițial; a murdări, a uza, a degrada, a strica (prin întrebuințare îndelungată). ◊ Refl. Haina s-a ponosit. 2. (Înv. și reg.) A bârfi, a ponegri, a defăima; a calomnia, a discredita. – Din sl. ponositi. Cf. ponos.

PONOSI, ponosesc, vb. IV. Tranz. 1. (Mai ales cu privire la obiecte de îmbrăcăminte) A face să-și piardă fața, culoarea; a murdări, a strica, a uza (prin purtare). Surugiul își mistuise cușma sa frumoasă subt șa, ca să nu i-o ponosească apa cerului. SADOVEANU, Z. C. 189. Tot zicea: ba că-i urît, ba că-și ponosește (feștelește) picioarele și penele. ȘEZ. III 2 ◊ Refl. Cergi... perne.... Trăistuți nouă. S-or ponosi, Altele-n loc se vor noi. SEVASTOS, N. 145. 2. A strica renumele cuiva, a defăima, a ponegri. Cum văzu copilașii așa de frumoși. ce să facă ca să ponosească pe doamna sa? Se duse numaidecît și îngropă copilașii. ISPIRESCU, L. 63.

PONOSIT, -Ă, ponosiți, -te, adj. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Care și-a pierdut forma sau culoarea; uzat, învechit; sărăcăcios. Haine ponosite, ghete scîlciate, căciulă roasă pe margini, iată tot ce are domnul Inocențiu Cocuz. STANCU, D. 300. Zicea că negoțul lui merge din ce în ce mai bine: asta se și vedea după imineii scîlciați și caftanul ponosit al bietului negustor. SADOVEANU, O. L. 139. Hainele despre care ți-am vorbit sînt vechi și ponosite și armele ruginite. CREANGĂ, P. 191. ◊ (Rar, despre alte obiecte) Scoboram la vale pe o stradă lungă, largă și dreaptă, cu capul plecat și plin de gînduri, la o subțioară cu un teanc de cărți ponosite. HOGAȘ, M. N. 17.

A PONOSI ~esc tranz. pop. 1) A face să se ponosească; a uza; a jerpeli. 2) A vorbi de rău; a trata cu hule; a huli; a ponegri; a denigra; a detracta; a defăima; a cleveti; a calomnia; a blama; a bârfi. /<sl. ponositi

A SE PONOSI pers. 3 se ~ește intranz. pop. (mai ales despre obiecte de îmbrăcăminte și de încălțăminte) A se învechi prin întrebuințare excesivă; a se uza; a se jerpeli. /<sl. ponositi

ponosì v. 1. a calomnia: să ponosească pe Doamna sa ISP.; 2. Mold. a feșteli, a uza: au hainele ți-ai ponosit? POP. [Slav. PONOSITI, a purta (de unde a uza) și a calomnia].

ponosit a. Mold. uzat: hainele sunt vechi și ponosite CR.

ponosésc v. tr. (vsl. po-nositi, a purta, a defăĭma, d. nositi, nesti-neson, a purta; bg. ponosvam, port puțin, sîrb. ponositi se, a se mîndri, rus. ponositĭ, a îndura. V. ponosluĭesc, do-nosesc). Uzez, rod, stric: țĭ-aĭ ponosit haĭnele.

ponosít, -ă adj. Uzat, învechit: haĭne ponosite.

ponosi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ponosesc, 3 sg. ponosește, imperf. 1 ponoseam; conj. prez. 1 sg. să ponosesc, 3 să ponosească

ponosi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ponosesc, imperf. 3 sg. ponosea; conj. prez. 3 să ponosească

ponosi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ponosesc, imperf. 3 sg. ponosea; conj. prez. 3 sg. și pl. ponosească

PONOSI vb. a (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) roade, a (se) strica, a (se) toci, a (se) uza. (Hainele i s-au ~ de tot.)

PONOSI vb. v. bârfi, blama, calomnia, cleveti, defăima, denigra, discredita, ponegri, prii.

PONOSIT adj. v. abătut, amărât, deprimat, descurajat, indispus, îndurerat, întristat, mâhnit, necăjit, supărat, trist.

PONOSIT adj. degradat, deteriorat, ros, stricat, tocit, uzat. (Haine ~.)

ponosi vb. v. BÎRFI. BLAMA. CALOMNIA. CLEVETI. DEFĂIMA. DENIGRA. DISCREDITA. PONEGRI. PRII.

PONOSI vb. a (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) strica, a (se) uza. (Hainele i s-au ~ de tot.)

PONOSIT adj. degradat, deteriorat, ros, stricat, tocit, uzat. (Haine ~.)

ponosit adj. v. ABĂTUT. AMĂRÎT. DEPRIMAT. DESCURAJAT. INDISPUS. ÎNDURERAT. ÎNTRISTAT. MÎHNIT. NECĂJIT. SUPĂRAT. TRIST.

A ponosi ≠ a glorifica, a proslăvi, a preamări

ponosí, v.t.r. A (se) uza. – Din sl. ponositi.

ponosít, -ă, ponosiți, -te, (ponosât), adj. Decolorat, degradat, învechit: „Îi sta-n casă bătrânită / Și-n grădină ponosâtă” (Bilțiu, 2015: 180). – Din ponosi „a uza”.