9 definiții pentru tocit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOCÍT, -Ă, tociți, -te, adj. (Despre obiecte tăioase sau ascuțite) Care nu mai taie, cu tăișul uzat, ros, îngroșat. ♦ P. gener. Ros, uzat. – V. toci.

TOCÍT, -Ă, tociți, -te, adj. (Despre obiecte tăioase sau ascuțite) Care nu mai taie, cu tăișul uzat, ros, îngroșat. ♦ P. gener. Ros, uzat. – V. toci.

TOCÍT, -Ă, tociți, -te, adj. (Despre obiecte tăioase sau ascuțite) Care nu mai taie, cu tăișul îngroșat. Bat și-ntorc pe nicovală Fiarele de plug, tocite, Și le-ascut ca pe cuțite. D. BOTEZ, F. S. 76. ♦ Ros, uzat. În halatul ei tocit... se plimba prin cameră. DUMITRIU, N. 51. Banii de aramă, de argint, de aur sînt șterși, tociți, lucioși. Au trecut prin mii și mii de mîini omenești. STANCU, U.R.S.S. 122.

tocit a. 1. care nu e ascuțit; 2. fig. slăbit, uzat.

tocít, -ă adj. Care șĭ-a stricat vîrfu saŭ tăișu: cuțit tocit. Fig. Slăbit, uzat.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TOCÍT adj. 1. știrb, știrbit. (Cuțit ~.) 2. scâlciat. (Tocuri ~.) 3. degradat, deteriorat, ponosit, ros, stricat, uzat. (Haine ~.)

TOCÍT adj. v. banalizat, stereotip, stereotipic.

TOCIT adj. 1. știrb, știrbit. (Cuțit ~.) 2. scîlciat. (Tocuri ~.) 3. degradat, deteriorat, ponosit, ros, stricat, uzat. (Haine ~.)

tocit adj. v. BANALIZAT. STEREOTIP. STEREOTIPIC.

Intrare: tocit
tocit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tocit
  • tocitul
  • tocitu‑
  • toci
  • tocita
plural
  • tociți
  • tociții
  • tocite
  • tocitele
genitiv-dativ singular
  • tocit
  • tocitului
  • tocite
  • tocitei
plural
  • tociți
  • tociților
  • tocite
  • tocitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)