DEGRADAT, -Ă, degradați, -te, adj. (Despre persoane) Care a pierdut gradul pe care l-a avut. ♦ Decăzut sub raport moral sau social; înjosit; stricat, corupt, vicios. ♦ (Despre obiecte, materiale etc.) Care și-a pierdut calitățile; stricat, deteriorat. ♦ (Despre terenuri) Care și-a pierdut calitățile, devenit neproductiv. – V. degrada.

degradat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: degrada] 1-19 Degradare (1-9, 11-18, 21-22).

degradat², ~ă [At: CR (1832), 299¹/12 / V: (înv) ~răd~, desg~ / Pl: ~ați, ~e / E: degrada] 1 a Dezonorat. 2-3 smf, a (Persoană) care a fost pus(ă) în mod nemeritat într-o situație inferioară. 4 a Disprețuit. 5-10 smf, a (Persoană) deposedat(ă) (de un rang social sau) de un titlu (și care rămâne într-un rang mai mic). 11-12 smf, a (Mil) (Persoană) care a fost pedepsit(ă) prin luarea gradului. 13-16 smf, a (Persoană) care a ajuns într-o stare de decădere (morală sau) materială. 17-20 a (D. un sistem tehnic, un obiect, un material etc.) Care și-a pierdut (însușirile sau) aspectul inițial (prin acțiunea agenților fizici sau) prin folosință îndelungată. 21 a (D. terenuri agricole) Care și-a pierdut fertilitatea. 22 a (D. lumină) Care și-a slăbit treptat intensitatea. 23 a (D. culori) Care s-a decolorat treptat. 24 a (Rar; d. sunete) Care se aude din ce în ce mai slab.

DEGRADAT, -Ă, degradați, -te, adj. (Despre persoane) Care a pierdut gradul pe care l-a avut. ♦ Decăzut sub raport moral sau social; înjosit; stricat, corupt, vicios. ♦ (Despre obiecte, materiale etc.) Care și-a pierdut calitățile; stricat, deteriorat, ruinat. ♦ (Despre terenuri) Care și-a pierdut calitățile, devenit neproductiv. – V. degrada.

DEGRADAT, -Ă, degradați, -te, adj. Decăzut sub raportul moral sau social. Corupți și degradați... [boierii] pierdură pînă și virtuțile militare cu care se făleau odinioară. BĂLCESCU, O. II 23. ♦ (Concret) Deteriorat, stricat, ruinat. Unelte degradate. ♦ (Despre terenuri) Care și-a pierdut calitățile, devenit neproductiv. Trebuie organizată în primul rînd munca țărănimii... comasări, îmbunătățiri ale terenurilor degradate. SADOVEANU, E. 31.

DEGRADAT, -Ă adj. 1. (Despre persoane) Care a pierdut gradul pe care l-a avut. ♦ Înjosit; corupt, stricat, vicios. 2. (Despre materiale, soluri etc.) Care și-a pierdut calitățile; stricat, deteriorat grav. [Cf. fr. dégradé].

degrădat, ~ă a vz degradat²

desgradat, ~ă a vz degradat²

DEGRADAT adj. 1. v. ruinat. 2. v. deteriorat. 3. v. ponosit. 4. v. depreciat. 5. v. decăzut. 6. v. înjosit.

DEGRADAT adj. 1. dărăpănat, măcinat, părăginit, prăpădit, ruinat, stricat, (reg. și fam.) părăduit, (reg.) răntuit. (O casă ~.) 2. deteriorat, învechit, stricat, uzat, (Mold.) hrentuit, (fam.) hîrbuit, hodorogit, paradit, rablagit, (fam. rar) răblărit. (Un obiect ~.) 3. deteriorat, ponosit, ros, stricat, tocit, uzat. (Haine ~.) 4. depreciat. (O marfă perisabilă ~.) 5. decăzut, declasat. (Un actor ~.) 6. înjosit, umilit, (rar). scăzut, (înv. și reg.) rușinat. (Om ~.)