13 definiții pentru denigra


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

denigra vt [At: HELIADE, O. II, 84 / V: ~negrí / Pzi: ~réz / E: fr dénigrer, lat denigrare] (C.i. oameni sau, pex, calități, manifestări, realizări ale acestora) A vorbi de rău, a pune cu rea-credință într-o lumină defavorabilă Si: a calomnia, a defăima, a discredita, a ponegri.

DENIGRÁ, denigrez, vb. I. Tranz. A ponegri, a defăima, a calomnia, a discredita. – Din fr. dénigrer, lat. denigrare.

DENIGRÁ, denigrez, vb. I. Tranz. A ponegri, a defăima, a calomnia, a discredita. – Din fr. dénigrer, lat. denigrare.

DENIGRÁ, denigrez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A ponegri, a defăima, a calomnia, a discredita. Nu pot admite să fim denigrați pe nedrept. REBREANU, R. I 222. Acei care la rîndul lor ar voi să-i înlocuiască au să-i atace pentru toate cîte vor face, precum și pentru cele ce nu vor face, au să-i denigreze, să-i calomnieze. GHICA, S. 198.

DENIGRÁ vb. I. tr. A ponegri, a defăima. [< fr. dénigrer, it., lat. denigrare].

DENIGRÁ vb. tr. a ponegri, a defăima, a discredita. (< fr. dénigrer, lat. denigrare)

A DENIGRÁ ~éz tranz. (persoane) A vorbi de rău; a huli; a ponegri; a ponosi; a blama; a defăima; a cleveti; a calomnia; a bârfi. /<fr. dénigrer, lat. denigrare

denigrà v. a înnegri cuiva reputațiunea.

*denigréz v. tr. (lat. dénigro, -áre, d. nĭger, negru; f. dénigrer). Defaĭm, ponegresc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

denigrá (a ~) (-ni-gra) vb., ind. prez. 3 denigreáză

denigrá vb. (sil. -gra), ind. prez. 1 sg. denigréz, 3 sg. și pl. denigreáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DENIGRÁ vb. v. calomnia.

DENIGRA vb. a (se) bîrfi, a (se) blama, a (se) calomnia, a (se) cleveti, a (se) defăima, a (se) discredita, a (se) ponegri, (livr.) a (se) detracta, a (se) vitupera, (înv. și pop.) a (se) ocărî, (pop.) a (se) huli, a (se) năpăstui, a (se) povesti, (prin Olt.) a (se) publica, (înv.) a (se) balamuți, a (se) măscări, a (se) mozaviri, a (se) pohlibui, a (se) ponosi, a (se) ponoslui, a (se) prilesti, a (se) vrevi, (fam. fig.) a (se) încondeia, (pop. fig.) a (se) înnegri. (Îl ~ pe nedrept.)

A denigra ≠ a elogia, a glorifica, a lăuda, a mări, a omagia, a preamări, a proslăvi, a slăvi

Intrare: denigra
  • silabație: -gra
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • denigra
  • denigrare
  • denigrat
  • denigratu‑
  • denigrând
  • denigrându‑
singular plural
  • denigrea
  • denigrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • denigrez
(să)
  • denigrez
  • denigram
  • denigrai
  • denigrasem
a II-a (tu)
  • denigrezi
(să)
  • denigrezi
  • denigrai
  • denigrași
  • denigraseși
a III-a (el, ea)
  • denigrea
(să)
  • denigreze
  • denigra
  • denigră
  • denigrase
plural I (noi)
  • denigrăm
(să)
  • denigrăm
  • denigram
  • denigrarăm
  • denigraserăm
  • denigrasem
a II-a (voi)
  • denigrați
(să)
  • denigrați
  • denigrați
  • denigrarăți
  • denigraserăți
  • denigraseți
a III-a (ei, ele)
  • denigrea
(să)
  • denigreze
  • denigrau
  • denigra
  • denigraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)